<--Din aceeasi serie:
Trekking in Wilder Kaiser (I)
Este
duminica seara. Pentru mai toata lumea, frumosul weekend s-a incheiat. Pana si bariera de pe drumul cu plata de pe Kaisertal este ridicata, asa incat urcam nestingheriti pe serpentinele stranse spre altitudinea de 1000 m. Valea este ingusta si Em imi povestea ca locuitorii ei au fost destul de reticenti (si rezistenti) la procesul de urbanizare si nu ii condamn. Voiau sa pastreze pentru ei si pentru putinii vizitatori hotarati, un colt de rai. Paduri dese si adanci imbraca versantii prapastiosi care tasnesc efectiv din marea verde ca niste piramide intangibile. Noi stim insa ca situatia nu sta chiar asa daca ai materialele si experienta potrivita, iar misterul lor a inceput sa fie dezlegat inca de la inceputul secolului 20 printr-o serie de ascensiuni frumoase, unele dintre ele solitare. Numele turnurilor ce strajuiesc valea sunt dupa chipul si asemanarea nemtilor: dure. De exemplu:
Predigstuhl (Scaunul de predica),
Fleischbank (Banca/bancul de carne),
Totenkirchl. Privind masivul dinspre nord, imi devine dintr-o data clar de ce a fost numit "
Wilder Kaiser" (Regele Salbatic). Doar apusul ce le scalda intr-o lumina galbuie si calda le mai indulceste aparitia.
 |
| Peretii ce vor face "deliciul' zilelor urmatoare |
 |
| Si in varianta mai putin interesanta a hartii (stanga jos) |
 |
| Sau intr-o reprezentare mai reusita, cu drumul de acces din Grisenau prin Kaiserbachtal in stanga |
Instinctul ne conduce ca un periscop catre o parcare mai dosita in care erau trasi cei cu Van-urile (am incercat sa folosesc termenul similar din romana, dar in afara de furgoneta nu imi vine nimic in minte, si furgoneta suna comic), cei care dormeau prin masini si in general cataratorii, aceasta specie de turisti nonconformisti care dorm cu cortul in parcare, se plimba cu punga de gunoi o saptamana intreaga (pentru ca in Tirol e o adevarata bataie de cap sa arunci gunoiul altundeva decat acasa), vin dupa ore si ore de stat in traseu arsi de soare si cu palmele inca albe de magneziu. Parcarea va purta numele de cod "
Parcarea aurolacilor" si ne vom simti destul de bine in ea. Vom ajunge inclusiv sa dormim aici cu cortul luand exemplul vecinilor nostri, dar pentru inceput procedam regulamentar si urcam la refugiu.
 |
| Amplasare geniala a refugiului cu vedere spre cei 3 mari pereti din zona Totenkrichl, Fleischbank si Predigstuhl |
Planuiam sa stam 2 sau 3 seri acolo si cum drumul era de doar o ora si jumatate, indes in rucsac mancare ca pentru sfarsitul lumii. Iese un bagaj demn de
o tura de 10 zile in Fagaras si dupa ce il iau in spate si fac primii pasi ajung sa ma intreb: cum mergeam zile la rand cu monstrul asta dupa mine?
 |
| Pornind la deal...peretii sunt deja in cadru |
Din cand in cand ma mai intalnesc cu turisti intarziati ce coboara de la cabana dupa ce au pregetat ceva mai mult pentru a se bucura de un apus frumos, iar din privirile lor curioase sau intrigate deduc ca mergand asa cocosat arat cam ca un...asin. Nu-i nimic, nu e decat o ora si jumatate, hai poate doua, caci nu voi fi prea sprintena pe urcare.
 |
| Pe sus a fost un apus frumos |
Odata terminat drumul forestier, poteca prin padure imi aminteste de urcarea spre Dobraia si in gand imi repet ca o mantra "Immer langsam". Nu e nevoie sa ma uit in sus, sa vad cat de departe este inca lumina de la refugiu, lumina ce strajuieste urcarea, trebuie doar sa pun mereu si mereu un picior in fata celuilalt. Pe Radu l-am trimis in fata pentru a ajunge inainte de 22.00 si a ne lua locurile de la prici in primire, asa ca eu am ramas singura cu noaptea si cu gandurile mele. Nu imi este frica sa merg noaptea, cu atat mai putin in Alpi, unde sansa de a te intalni cu animale salbatice mari tinde spre 0. Urcarile si coborarile de noapte din Carpati, uneori solitare, m-au facut sa indragesc muntele in clipe ce acestea, sa gust linistea si singuratatea, si acum vara, racoarea oferita. Odata iesita din padure, poteca se indulceste cale de cateva sute de metri si trupul transpirat se scutura sub aerul rece venit de pe cate o vaioaga ce ascunde inca in partea superioara o limba de zapada. Apoi vin serpentinele stranse de sub cabana si lumina reflectorului se apropie din ce in ce mai mult.Un licurici ma insoteste cateva curbe si as vrea sa prind clipa asta de liniste suprema intr-un borcan caruia sa ii pun bine capacul.
La cabana deja mai toata lumea doarme si doar 2-3 intarziati pastreaza lumina aprinsa in sala de mese. Ne cuibarim si noi in sacii de pijama si ca intotdeauna, ziua urmatoare vine prea repede pentru gustul meu.
Luni dimineata, peretii ce au stat ascunsi sub faldurile noptii se arata in toata puterea cuvantului: Totenkirchl se ridica deasupra cabanei si de la cabana, in 20 de minute ajungem la locul de joaca.
 |
| Spre perete |
 |
| Catararea in zona arata foarte fain |
Dupa bunul obicei suntem acolo devreme pentru a fi siguri ca vom fi prima echipa ce intra in traseu insa nu e chiar asa de aglomeratie pe cat ne-am fi asteptat. De fapt, desi am urcat trei trasee am fost in permanenta singuri. Iar ca specific, Radu a pregatit astazi un meniu compus predominant din hornuri. Hornuri peste hornuri si iar alte hornuri. Hornuri de 4-, 4, 4+, pana cand de la atat sprait tendoanele noastre de la glezna au inceput sa se revolte.
Pentru debut am ales un traseu cu pasul de 4+ (
Christ Fick Kamin) ce ne dadea posibilitatea de a rapela din nou la baza acestuia. Apoi, cu vantul in pupa, beneficiind de racoarea si umbra data de orientarea nordica a peretelui (pe care nu l-am ales special dar dupa principiul "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib" nici nu ne-a displacut) legam alte doua rute:
Krafftkamin (4) si
Stoeger-Gschwendtner-Kamin (4).
 |
| Intr-o regrupare, sub un horn, cu cabana la picioare |
Faptul ca am catarat la umbra a fost excelent si acest criteriu il vom pastra ca si referinta pentru zilele urmatoare. Traseele au fost usoare, dar la sfarsit de zi s-au strans 11-12 l.c. Ceea ce a pus insa capac a fost insa retragerea, lunga si imbarligata, cu descatarat, rapeluri, gasit drumul cel bun, traversari etc, ce a adus cu sine un alt criteriu de luat in seama la alegerea traseului: lungimea si dificultatea retragerii.
 |
| Pe retragere (observati drumul marcat cu puncte rosii pe perete) |
 |
| Un om mic, in imparatia pietrei |
 |
| Si in marime normala |
 |
| Apusul de luni |
Asa ca pentru
marti Radu se conformeaza si alege un traseu in "Soclu" (un pilier ce sta in fata peretelui cel mare) ce pare a intruni toate criteriile: umbra, bine asigurat pentru standardele din zona, revazut/verificat de curand, parcurs destul de des si cu o retragere facila:
Fiechtl (5+). Doar cu apropierea nu o prea nimerim si balaurim pe o varianta cam dubioasa ce merge pe un valcel friabil, insa in rest ne ies toate din plin. Traseul vizat are o singura lungime de 5+ (si aceasta scurta), in rest predominand gradul 4. Acum, ca gradele nu sunt la fel ca la panou, asta e alta poveste (in sensul ca cele de la panou sunt (mult) mai usoare. Ruta e insa frumoasa si variata avand si scurte hornuri sau diedre, un mic traverseu, o mica descatarare si la final, 2 hornuri ce totalizau 60 m ce au pus capac....Desi doar 4/4+ (lui Radu i s-au parut mai grele), ele sunt constante de sus pana jos si pentru capul de coarda e o adevarata lupa cu sine insusi sa iasa din pozitia de ramonaj si si sa intre in sprait pentru ca ele sunt destul de verticale si peretii destul de distantati. Radu a urcat preponderent in ramonaj, eu, fiind secund, in sprait, deci sunt abordabile in ambele variante. Totusi ramonajul iti ofera un oarecare confort psihic, atunci cand ai ultima asigurare la 10 m sub tine si de intepenesti bine in horn, situatia nu mai e chiar asa de intunecata. In total nu sunt decat 6 pitoane pe aceasta lungime, iar posibilitatile de a monta asigurari mobile sunt limitate. Totusi intregul traseu a fost placut, diversificat si potrivit ca lungime (11 l.c din care noi am facut 9 legand l.c. 5 si 6 si 10 si 11).
 |
| Evident, intr-un horn |
 |
| Hornurile vietii! |
Pentru ca ne-a mai ramas ceva timp, eu ma postez pe terasa refugiului sa astept apusul (aveam de asteptat cam 2 ore, dar nu e bai, mai are si omul nevoie de relaxare), iar Radu alearga pana la masina si inapoi pentru a lua DSLRul si a fotografia apusul. A ajuns chiar la timp, dar apusul nu a fost pe masura "uneltei", asa ca am incheiat ziua cu o plimbare scurta pana la 1807 m (pe Stripsenkopf, varf ce da numele cabanei si unde se afla amenajat un frumos punct de belvedere sub forma unui foisor).
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Cabana Stripsenjochhaus: cazare 10 euro/persoana la prici pentru membrii unui club alpin-nu am informatii despre o eventuala conventie cu CAR). Informatii, alte preturi si date de contact: aici
- Inainte de intra in traseele din zona, pentru o acomodare cu specifiul zonei si cu gradele/cotatiile puteti petrece o jumatate de zi la o faleza (Wildangerwandl) cu trasee scurte (2-3 l.c.), echipate cu spituri, aflata la 20 minute sub cabana. O scurta descriere gasiti aici (in germana).
- Peretele Totenkirchl (informatii generale, lista trasee, fotografii): aici (in germana)
- Christ Fick Kamin, 4+, 4 l.c.
- Acces: de la cabana Stripsenjochhaus, pe poteca evidenta ce urca spre perete (20 min)
- Schita si descriere: aici (in germana)
- Observatii traseu: pe spituri, in umbra
- Retragere:
- se poate rapela pe linia traseului dar e nevoie de 2 semicorzi de 60 m (noi am aplicat aceasta varianta)
- traseul ne scoate pe prima terasa din Führerweg (cel mai usor traseu din Totenkirchl, 3+), ce constituie retragerea clasica din perete. Se urmareste poteca marcara uneori cu momai. Pe perete sunt desenate ocazional si sageti rosii pentru a indica sensul retragerii iar in locurile in care descatararea e mai dificile (pasi de II+/III) sunt montate ancorele pentru rapel.
- Krafftkamin, 4, 3 l.c., refacut de curand
- Acces: din dreptul traseului Christ Fick Kamin prezentat mai sus, ne orientam catre stanga, urcam cu usurinta un horn si ne reorientam catre perete, la baza caruia, dupa ceva cautari vom gasi un spit ce marcheaza intrarea in traseu.
- Schita si descriere: nu am gasit nimic relevant online, vezi ghid topouri
- Observatii traseu: pe spituri, in umbra, diversificat (traverseu, surplomba (pasul traseului), 2 hornuri finale de 60 m)
- Retragere: traseul ne scoate pe prima terasa din Führerweg (cel mai usor traseu din Totenkirchl, 3+). De aici exista mai multe variante:
- se poate continua pe Führerweg (traversand spre stanga) pana pe varf
- se poate alege unul dintre traseele Stoeger-Gschwendtner-Kamin sau Kaindlrinne si se poate continua spre a doua terasa din Führerweg
- se poate cobori la baza peretelui folosind traseul Führerweg ce constituie retragerea clasica din perete. Se urmareste poteca marcara uneori cu momai. Pe perete sunt desenate ocazional si sageti rosii pentru a indica sensul retragerii iar in locurile in care descatararea e mai dificile (pasi de II+/III) sunt montate ancorele pentru rapel.
- Stoeger-Gschwendtner-Kamin, 4 (pe hornurile din stanga)/4- (prin dreapta), 5 l.c.
- Acces: de pe prima terasa a peretelui, urcand fie pe Führerweg (cel mai usor traseu din Totenkirchl, 3+), fie pe un alt traseu ce ajunge aici (noi am ales Kraftkamin (4))
- Schita si descriere: nu am gasit nimic relevant online, vezi ghid topouri.
- Observatii traseu: pe spituri, in umbra
- Retragere: traseul ne scoate pe prima terasa din Führerweg (cel mai usor traseu din Totenkirchl, 3+). De aici exista doua variante:
- se poate continua pe Führerweg pana pe varf
- se poate cobori la baza peretelui folosind traseul Führerweg ce constituie retragerea clasica din perete. Se urmareste poteca marcara uneori cu momai. Pe perete sunt desenate ocazional si sageti rosii pentru a indica sensul retragerii iar in locurile in care descatararea e mai dificile (pasi de II+/III) sunt montate ancorele pentru rapel.
- Fiechtl (5+), 11 l.c. (in Totenkirchl Sockel)
- Detalii zona:
- Totenkirchl Sockel este un pilier aflat in fata peretelui Totenkirchl).
- O imagine puteti gasi aici. Soclul se gaseste in centrul imaginii, muchia fiind acoperita in proportie de 75% cu jnepeni iar in stanga este marginit de cateva petice de zapada.
- Cel mai usor traseu in acest perete este Fiechtl (5+).
- "Soclul" are 4 mari avantaje:
- apropiere scurta si clara
- retragere facila
- lungime potrivita (cam 300 m)
- orientare nordica, deci perfect pentru zilele calduroase cand se catrara la umbra
- Acces traseu: dupa primele serpentine ale potecii spre Stripsenjochhaus (cam 45 de minute din vale) vom prinde o poteca ce urca diagonal stanga, pe sub un perete. Desi parcursul potecii nu este evident de jos, ulterior poteca va coti din nou stanga si va traversa pe curba de nivel un valcel innierbat in partea superioara si ne va purta pana la baza soclului. Traseul incepe din punctul cel mai de jos al pilierului. Plecarea se afla pe o mica terasa. Exista un spit pentru asigurare.
- Schita si descriere: nu am gasit nimic relevant online, vezi ghid topouri.
- Observatii traseu: regrupari pe spituri, asigurari suficiente pe traseu (pitoane si spituri) in umbra, traseu refacut de curand.
- Retragere: ne orientam spre dreapta si urmam poteca pana ce vom intersecta traseul Führerweg ce constituie retragerea clasica din perete. Se urmareste poteca pana la un punct de rapel de unde se poate da un rapel de 60 m cu care portiunea accidentata a retragerii ia sfarsit. In cazul in care nu aveti semicorzi de 60 m puteti continua retragerea pe Führerweg combinand rapeluri mai scurte cu portiuni de descatarat.
Observatie: Daca aveti nevoie de ajutor pentru traducerile din linkurile indicate de mine (in germana), scrieti-mi un email pe adresa de contact din pagina Despre, indicandu-mi ce traseu/pagina/zona va intereseaza si voi incerca sa va ajut.
0 comments:
Trimiteți un comentariu