Evadare in lanul de lucerna

Desi pasii mei si ai Claudiei se intersecteaza mai mult in Piranha sau pe blog, tanjim oarecum la momentele noastre de “aventura”, comunicare, cuvinte si liniste.

Si pot sa inteleg perfect dorinta Claudiei de miscare si de natura la care ar vrea sa adauge un strop de reusita...Se discuta in masina la intoarcere de ce se antreneaza fiecare...eu recunosc, ca atunci cand ma antrenez in Bucuresti (desi de regula nu o fac) nu ma gandesc decat la turele de trail-running. Acolo vreau sa alerg bine, acolo vreau sa mai simt bine, sa ma suprind, sa ma plac. Si descopar prin alergarea in natura locuri din jur, imi largesc orizontul, sparg barierele spatiului si necunoasterii...

Am plecat duminica la Basarbovo ca sa ne catarm, biciclim, alergam, dormin, ma rog locul e ideal pentru multe activitati sportive. Dupa ce am stat 1 h pe langa pereti, filandu-l pe Radu care se apucase sa puna mansa pe 3 trasee, am constat ca s-a aglomerat din cale afara-vorba Claudiei, era o atmosfera de club sportiv ce a domnit toata ziua si am hotarat sa evadam.

Aglomeratie mare la faleze...si aici era inca dimineata

Verdeata in care am evadat

Am plecat pe poteca pe care mai fusesem de 2 ori (odata la alergat si odata la biciclit), de pe malul raului. De data asta am fost mai curajoase si am evadat din confortul potecii batute, patrunzand in jungla ce in datile anterioare nu ma inspirase.

Prin jungla

Padurea era nesperat de umbroasa si racoroasa aici pe malul raului dar si tare incalcita....Locurile alergabile alternau cu cele invaluite de arbusti, liane, uzici, crengi si noi incercam sa facem slalom printre ele...Nu era un teren pe care sa zbori dar nici nu intentoinam asta...Aveam probleme de dezbatut si sa si vorbesti, sa cauti poteca (Claudia), sa te feresti de capcane (Mike) sa si alergi cu spor nu se prea poate.

Pe malul raului

Trecem insa de toate obstacolele, ne cataram pe niste cataroaie bune de Retezat si ne strecuram pe o poteca aninata deasupra raului mocirlos (unde Claudia are in mod cert avantaj) si iesim intr-un luminis, unde raul primeste un afluent din partea dreapta....

Printre cataroaie

Cum nu vedeam vreo varianta sa trecem apa pe o parte sau pe alta, continuam pe o tentativa de dig inaltata intre rau si terenurile agricole.

Pe dig

Locul era foarte placut dealtfel cu iarba mare si doar cu o urma de poteca...Doar ca ne cam batea soarele in cap. Digul nostru descrie un fel de semicerc si ne scoate la baza unui deal. Aici intra in functiune capacitatea noastra (a amandoura de orientare). Suntem praf la acest subiect. Daca ne straduim putin am fi capabile sa ne invartim in cerc muuult timp . Nu stim de care dintre noi sa ne fie mai frica, dar cert este ca inca de cand urcam dealul, printr-un crang superb, incep opiniile divergente...cum curge raul, cum am venit noi pe jos, cum trebuie sa mergem noi pe sus etc. Ce sa mai, discutiile clasice, care de obicei se finalizeaza prin: hai sa urcam mai sus sa vedem poate de acolo lucurile se vad mai clar. Asa am ajuns la un punct de belvedere, deasupra unui sat, alt sat decat Basarbovo in mod cert pentru ca prin apropiere nu se vedea nici urma de canion...

Deasupra unei ferme cu cioban, oi si iaht in curte

Hotaram ca nu am vrea sa coboram acolo in sat, deci hai sa urcam putin mai mult, ca drumul inca merge in sus, poate de acolo avem alta perspectiva. In varful dealului, drumul o coteste stanga, spre sat iar noi evadam in lanul de lucerna, cu scopul de a ajunge chiar mai sus, in varful dealului.

In lanul de lucerna

Tintim pana la urma o linie de tensiune si iesim la un drum asfaltat, care ne duce tocmai in satul unde nu vroiam sa ajungem. Aici luam atitudinea de straini si tintim o babuta pe care o intrebam de "Basarbovo Monastery". Babuta ori nu intelege ori noi nu intelegem explicatiile ei...Mai coboram in sat si dam peste 2 oameni mai tineri. Cica vorbesc si engleza putin. Ne intelegem mai mult prin semne si cu 2 cuvinte, inainte si la dreapta si pricepem ca trebuie sa ne intoarcem pe unde am venit. De data asta crutam lanul de lucerna, pe care il admiram doar de sus, caci tare frumos se mai unduiau firele in batai vantului, schimband continuu nuantele de verde, apoi coboram pe dig, dam de afluentul nostru, ne cam perpelim la soare si intram in padurea deasa de langa Rusenski Lom. Mergem cam 75% din poteca si cand dam de un pod peste rau, trecem pe el pe partea cealalta, caci o stiam mult mai batuta. E un drum cu dale de beton si gasim niste lacuri piscicole probabil despartite unele de altele prin niste istmuri sa le spunem asa...

Pauza pe malul lacului

Un cer de poveste

Pe primul ales ne luam teapa caci se opreste in balta mocirloasa a Rusenski Lomului, asa ca mergem in continuare pe drumul stiut ca e cel mai sigur si pana si noi ne-am luat portia de balaureala...

Ultima portie de balaureala

Ne intoarcem surazatoare dupa 3 h, cu tolba plina de povesti si de locuri balauroase numai bune de speriat oamenii care isi imagineaza ca am facut cine stie ce vitejie :).
Pozele o dovedesc,

Foto: by Claudia

Jurnal Claudia
Jurnal Radu

Schita traseului nostru de alergare:

Running route 1528937 - powered by Runmap