Delta cu bicla de Pasti

In ultimii ani am incercat sa descoperim de Pasti locuri originale din tara si am si reusit. De obicei e momentul in care sufletul alearga dupa primavara si mintea si picioarele il urmeaza. De Pasti ne scuturam de zapada Bucegilor si deschidem sezonul de vara, schimbam haine, echipament, sac de dormit, obiceuri, regasim placerea statului la foc. E un bun moment sa cunoastem si alti oameni, alte moduri de organizare a slujbei de Inviere etc. Poate nu cautam neaparat spiritualitatea ci mai mult obiceiurile impamantenite ale zonei. Si pana   acum am avut niste sarbatori frumoase si originale:

2008 - un concediu lung- Pasti+ 1 mai in Ramet si Cheile Aiudului, cu slujba de Inviere la Manastirea Ramet la ora 1.00

2009- un Pasti in Cheile Nerei cu slujba de Inviere in Sasca Montana la ora 23.00

2010- un Pasti deosebit in Cernei- Mehedinti cu slujba de Inviere la ora 9.00 dimineata;

2011 - un Pasti linistit in inverzita Cozie.

2012- ne doream poate putina istorie, putina spiritualitate, o alta bucatica din Romania si vroiam sa mergem in Moldova cu biclele dar acolo era inca iarna.

In Mehedinti ploua, la Veliko la fel, peste tot ploua. Noroc cu planul de pe ultima suta de metri facut de Oamenii Muntilor- mergem in Delta.

Apa si bicicleta, ce combinatie mai originala vreti?

In Delta am mers de 3 ori pana acum dar doar cu barca, via Mila 23. Acum aveam sa mergem pe 2 roti, sa biciclim pe coclauri si sa mancam peste de la mama lui. Mi-ar fi placut Mila 23- localitatea aceea de romani- lipoveni cu toti mosii de la care luam inca lotci (Mos Haralambie Artiom, Mos Onofrei Butelchin, Mos Vasile sau Mos Andrei) dar destinatia era deja hotarata- Chilia Veche. Asa ca incarcam in coburi minimum de echipament si mancarea de Pasti si ne asternem la drum dis de dimineata.

Bicicletele echipate regulamentar (si comod as zice eu) pentru cicloturism

La Tulcea ploua hotarat, dar pana la bacul de ora 11 spre Tudor Vladimirescu se opreste. Moralul nu e prea crescut in termeni de ploaie si de noroi dar in egala masura o geana de speranta tot exista. De fiecare data cand am mers in Delta am prins vreme decenta spre buna, cu putine ploi. Cu toate ca este apa peste tot, din cer nu prea cade, nivelul de precipitatii fiind foarte scazut. Imi imaginam canalele pe care ne plimbam noi cu barca, cu apa multa, limpede si albastra, flancate de salcii superbe inverzite: "verde crud, verde crud, mugur alb si roz si pur".

Grupul fiind mare, nu imi faceam iluzii privind viteza de deplasare, in plus aveam si un erou printre noi- Claudiu care era la a doua sa experienta de mers cu bicla, dupa ce prima durase 2 h.

Echipa fantastica

Asa ca ne asternem la drum cu greutate si ne miscam proportional. Dupa 6 km avantul ne este curmat de Politia de Frontiera care ne opreste sa dam actele si stam astfel la o vorba. Oamenii ne recomanda o scurtatura pe un drum de pamant bun care taie cateva coturi ale Dunarii.

Cel mai aproape de ce inseamna Delta pentru mine (desi in tura asta  am descoperit si
ce se ascunde dincolo de salciile ce flancheaza canalele pe stanga si pe dreapta)

A fost unul din momentele frumoase ale acestei zile. Canale linistite, iarba, stuf, suprinzator de mult pasaret, lebede ce pluteau linistite si se ridicau greoi de la luciul apei si alte pasari agile de toate soiurile si culorile. E Delta pe care o iubim si ma bucur ca o regasesc chiar si din sa.

Am fost odata pinguini de Delta

Dupa ce iesim din Pardina ne incearca niste dileme: drumul prin sate si pe malul Bratului Tataru sau drumul de pe Grindul Stipoc via Manastirea din Delta. Oamenii ingrijorati pentru fundurile lor aleg drumul de pamant, dupa care intre un drum de nisip pe dig, batut de vant, alegem iarasi pamantul. Totusi sunt cateva zone unde drumul nefiind mai deloc folosit e plin de santuri si capcane ce pun la grea incercare abilitatile lui Claudiu de cicloturist incepator.

Aici acordand "primul ajutor" contra degetelor imobile, ramase blocate pe ghidon

Kilometrii se scurg greu si parca cei 20-30 km pana la Chilia nu se mai termina, ba chiar se inmultesc tot adunand kilometrii vehiculati de localnici: x pana la Manstire, y de la Manastire la Chilia unde x+y>20 in mod constant. Soarele coboara din ce in ce mai mult pe cer, noi nu progresam foarte repede, noroc ca odata ce intalnim Canalul Pardina, ce vine din Mila 23 drumul devine din ce in ce mai bun si Manastirea care de fapt este Schit se arata in curand.

Schitul Sfantul Atanasie

Schitul a fost al doilea loc/ moment fain al zilei de azi. Micut si cochet, un loc numai bun de reculegere, pentru a multumi, pentru a te ruga, pentru a vorbi cu Dumnezeu. Nu locatia cere dialogul, ci sufletul o face, insa locul acesta a reusit sa deschide portile sufletului dintr-o privire: stuf, iarba, liniste, pomi infloriti.

Asta este frumusetea cicloturismului. mergi prin lume, descoperi locuri care fac bine la suflet sau la minte, te opresti si te umplii de frumos, poposesti cat ai nevoie, apoi pleci mai departe. Daca eram doar noi doi si am fi avut tot echipamentul de camping la noi am fi ramas aici pentru Inviere fara doar si poate.

Dar avem deja aranjamentele facute la Chilia, intamplator la aceeasi pensiune unde acum 2 ani aranjasem pentru o masa de peste. Drumul e din ce in ce mai bun si chiar daca s-a lasat noaptea ii dam tot inainte.

Nu conteaza cat am facut pe drum, asteptarea pana la Inviere a fost lunga. Din slujba nu am retinut prea multe dar copacul inflorit, alb, plin si pur, ce parfuma intreaga curte mi s-a agatat de suflet ca amintire. Satul isi schimbase mirosul si pomii in floare ascundeau izul de peste, balta si mare de care isi aduceau aminte narile mele.

A doua zi, dupa o sculare boiereasca la ora 12 si o masa prelungita am pornit la o plimbare cu bicla ca sa facem loc mesei de peste de la ora 18.00.

La Chilia in port

Stau pe malul bratului Chilia la 0.5 m de apa, totul e verde si proaspat si ma bucur de vantul de primavara ce aduce cu el schimbarea.

Pe malul Dunarii, la iarba verde

 Ma gandesc din nou cat de importanta este natura pentru sufletul meu. Suntem facuti sa traim in natura, asa am procedat sute de mii de ani. Pentru sufletele noastre libere ca niste pasari, orasele sunt niste colivii si pur si simplu unii ne refuzam conditia de papagali.

Despre frumusete miscarii

Sau a unei dupa-amiezi cu prietenii...tot in natura

Masa de peste mult promisa a fost decenta sub raport cantitate - pret, dar i-a lipsit sufletul. Intamplator eram mai mult decat niste oraseni nestiutori buni de mituit cu o capatana de peste la felul 1 si una la felul 2 caci au fost locuri in Delta unde am mancat cu mai mult drag decat la pomul laudat de la Pensiunea Vital (si e pacat caci experienta anterioara fusese buna...).

Apoi somn in sacul meu cel de toate zilele caci ziua de luni avea sa inceapa devreme-la ora 7.00.

De data asta am plecat in grupuri de 6-7 persoane si ne-am miscat mult mai uniform.

Din  nou la drum...pe drumul de intoarcere de data asta

A crescut si indemanarea incepatorilor asa ca aceeasi distanta de 70 de km am facut-o in 6 h si 20 de minute cu tot cu pauzele regulamentare de masa.

Drumurile parca au fost o idee mai bune

Si chiar si vietuitoare mici, mititele aflate in pragul disparitiei datorita unei componente a mediului antropic (cum ne povesteste Laura)-masina

Ultimii 6 km am gonit ca sa prindem bacul de ora 14.00 si tare mi-a mai placut. Am indeplinit vorba proverbului "cine se scoala de dimineata, departe ajunge" sau  "cei din urma vor fi cei dintai" si am mai avut vreo 2 h de pierdut prin Tulcea pana am refacut grupul si am plecat spre  casa...

"Cei din urma vor fi cei dintai"

Ultimile aranjamente s-au incheiat cu ploaie dar deja nu mai conta...am salvat si Pastele acesta de vreme rea :).

Foto by Radu

Track Em:

Traseu: Tulcea-Tudor Vladimirescu-Patlageanca-drum pe langa canalul Sireasa+Mila 35-Localitatea Pardina-Grindul Stipoc-Schitul Sf Atanasie-Chilie Veche-Tatanir-Pardina-Patlageanca-Tudor Vladimirescu-Tulcea