Delta 2016- adio lotca, bun venit caiac

Delta 2016 s-a nascut dintr-o frustrare. Frustrare pe turele lui Florin in Delta. Frustrare alimentata la suprafata de toate pozele care apareau inerent pe Facebook dupa fiecare iesire si de jurnalele scrise la cald, insa in profunzime, sursa era una singura: dorul de delta. Dor de salcii, de canale, de nuferi, de peste, incertitudinea locului de cort si mai ales atmosfera de prietenie ce caracaterizeaza o tura de mai multe zile, in care oamenii, desi au la dispozitie sute de kilometri patrati, exploreaza canale intr-o lotca de 4 metri lungime sau intr-un cacaic, chiar si mai intim. Intim cu partenerul de barca sau de caiac, intim cu luciul apei, manat de vant, ars de soare, aflat cumva la cheremul naturii. Fragila protetie a unui canal umbros e doar o iluzie a sigurantei cand iesi pe lacul al carui iesire o zaresti cu greu la linia orizontului, sub forma unei linii subtiri de copaci.

Uite, cam asa aratau visele mele despre Delta (by Mihaela)

Observati ca evit pe cat posibil subiectul tantari, pentru ca nu, ei nu sunt un motiv suficient sa stau acasa. Pentru tantari s-a inventat autanul, pentru dorul de delta, cateva zile de concediu. Cum pana acum, toate cele 3 ture anterioare in delta au fost reusite, nu ma indoiam ca acum va fi vreo exceptie. Singura umbra de regret a fost ca in tura nu am fost decat eu si Cristi, si nu ne-am strans mai multi pinguini. 

Ca orice tura care se respecta incepe in noaptea de dinainte, miezul ei gasindu-ne pe malul bratului Tulcea, intr-o mica padurice, la o poveste udata cu vin bun.

Ziua 1: Tulcea – Bratul Tulcea – Milea 36 – Canal Milea 36 – Lacul Lung – Lacul Mester – Sontea Noua 

Sambata dimineata reusim sa plecam... pe la amiaza, dupa ce toate bagajele intra in caiac, masinile sunt duse la Dunavat (punctul terminus al turei) si noi avem instructajul facut. Traversam fara incidente Canalul Tulcea si intram pe canalul Mila 36. De aici, ii dam cu curentul la vale, tot invatand sa punem caiacul perpendicular pe val, cand cu fata, cand cu spatele, dupa cum treceau ambarcatiunile mai mici sau mai mari, canalul fiind unul destul de circulat. De aici, condusi de Florin, intram in Lacul Lung si apoi in Mester si apoi iesim in canalele Sontea si Sontea Noua. Locurile nu sunt deosebite. Sunt pur si simplu noi, iar faptul ca suntem in caiac ne permite sa fortam iesiri/ intrarti, care altfel, cu lotca, ar fi fost innacesibile. Ajungem destul de bine la o gospodarie din Sontea noua, unde Florin aranjase pentru noi o masa de peste si unde puteam sa punem cortul in curtea oamenilor. O introducere blanda si mai ales delicioasa in lumea deltei. Cu gust de cel putin 7 specii de peste: carac crap stiuca biban somn platica si un al 7-lea pe care nu mi-l amintesc. Si cu crema de usturoi buna de mancat pe paine, pe care doar oamenii deltei o fac perfecta. Eu zic ca la mijloc e ceva mai mult decat usuturoi otet si ulei. E traditie si experienta de generatii intregi.

Aranjand bagajele in caiac (by Cristi)

Dati la apa

Testand ce poate caiacul

Bors de peste (by Mihaela)

Pofta buna (by Cristi)

Ziua 2: Sontea Noua – Gârla Hotca – Sontea Mare – Canal Razboinita – Lacul Vacaru – Lacul Ligheanca – Canal Visina – Mila 23

Mike si Vintila intr-un caiac nu inseamna decat 2 chestii. Vom fi primii care incarcam caiacul dimineata, primii care punem cortul seara si in general printre primii pe lac si canale. Light si right, asa ca putinele bagaje sunt aranjate in caiac si noi ne punem la umbra. Cand plecam noi, la nea Vasile tocmai ajunge un grup de nemti in etate. Noi, condusi de Florin, ne tinem departe de barcile cu motor si pe canale inguste, printre stuf si nuferi navigam din lac in lac si din canal in canal. Primul lac e Razbointa si aici ne cam alearga si ploaia. Traversam lacul in viteza, manati de un front compact de nori, ce se strang ca un zid negru in spatele nostru. In fata, atmosfera e mai deschisa, insa vremea me joaca un renghi, si tocmai cand ieseam de pe lac, vantul isi schimba directia si intoarce un capat de nor spre noi. Asa ca prindem si ceva ploaie, oarecum la adapostul unei salcii. Spun oarecum, pentru ca salciile sunt execelente, pana cand se uda. Fustitele de la caiac isi fac insa treaba si de la brau in jos ramanem cu totii uscati. Tot in ziua asta are loc o alta premiera, dar despre asta, intre prieteni. Oricum cand apa e mare in delta si toate locurile pe care le stie Florin ca ar fi bune de oprit sunt sub apa, e o adevarat aventura sa rezolvi inclusiv nevoi de baza, generate de hidratarea regulamentara. Dar o facem si pe asta si ne cotinuam drumul linistiti. Oricum, daca nu am fi fost cu Florin, as fi fost foarte stresata in ceea ce priveste locurile de cort, pentru ca am impresia ca tot ce stim din turele precedente e sub apa si nu te mai poti baza pe (mai) nimic. 

Pentru astazi nu trebuie sa ne facem griji. Suntem asigurati cu insula de la Mila 23. Aici facem si aprovizionare pentru zilele urmatoare, radem niste bere si niste prajituri si traversam spre insula. Singurul minus la caiace este ca trebuie sa le urci mereu la mal, caci altfel, valurile de la salupe le pot lovi de dig, pietre ori le pot rasturna, iar la Mila23 nu e nimic amenajat pentru caiac si e foarte complicat sa le urci pe dig. 

Seara Florin ne face mamaliga, pescuieste si cate o fata de peste, le curata, le arunca in tigaie, nu chiar toate in acelasi timp, dar sunt fascinata de cat de repede se misca. Singurii nori sunt cei din prognoza ce anunta vreme indoielnica pentru zilele urmatoare.

Ne strecuram printre stuf pentru a intra in lacuri (by Mihaela)

Cananele inguste si strajuite de stuf ascund insa si alte suprize (by Cristi)

Razboinita (by Mihaela)

Al doilea caic dublu din tura- Florin si Mihaela

Pelicani la Mila 23

Are balta peste? Nu prea  (peste drum de Mila 23, by Cristi)

Tabara de pe insula (by Cristi)

Ziua 3: Mila 23 – Canal Eracle – Lacul Radacinos – Lacul Trei Iezere – Lacul Cazanel – Canal Cazanel – Dunarea Veche – Bratul Sulina – Canal Crisan -Caraorman

Astazi se anunta o zi lejera pe care o incepem cu niste strudele, merdenele si croissante calde, aduse de Florin din Mila23. Cu burta plina si placerile culinare potolite, ne punem si pe vaslit. Descriem un U prin lacurile aflate la nord de Mila23 (Radacinos, 3 iezere si Cazanel) si iesim din nou in Dunarea Veche, putin mai sus de Mila23. Dunarea Veche e incredibil de libera, si noi mergem cu curentul, pregatindu-ne pentru intalnirea cu Sulina. Eu si Cristi stiam ce ne asteapta, din tura anterioara, cand cautam acelasi canal, dar ne-am lasat dusi ca fraierii prea mult la vale. Pentru toti ceilalti oamenii din tura era jumatatea aia de ora din toata tura cand chiar trebuie sa vaslim serios. Florin ne-a explicat ca trebuie sa trecem de intrarea pe canal si apoi sa punem caiacul la 30 de grade, sa dam doar din stanga si cu dreapta doar sa corectam directia si sa ne lasam dusi de curent pe Canalul Crisan Caraorman. Doar ca nici eu, nici Cristi nu am salvat partea de explicatii de la 30 de grade incolo si am abordat traversarea in stilul "noi suntem un cacaic puternic, dam la vasle 100 m extra contra curent si apoi ne lasam dusi de curent in diagonala spre intrarea in canal". Curentul pe Sulina e puternic si apa e destul de agitata. Norocul nostru a fost insa ca fix inainte sa iesim din Dunarea Veche a trecut o imenasa nava de croaziera, ceea ce insemna ca ceva la fel de mare nu poate fi chiar prin apropiere si sansele unei intalniri de gradul 3 sunt minime. Imaginati-va un caiac prins de curent si purtat ca o coaja de nuca in mijlocul canalului pana sa zici "Stai!". Sigur in momentul ala nu ai vrea sa mai vezi si vreun monstru de zeci de tone la orizont. Ai suficient de luptat ca sa ajungi pe margine, sa te tii pe margine la o distanta totusi sigura de pietre si sa imprimi o inertie sanatoasa caiacului. Clar in 2 e mai usor, dar toata lumea, condusa de Florin a intrat foarte elegant pe canalul linistit, unde imediat pe dreapta am dat de o mica plaja cu nisip unde am tras caiacul la mal si am pus de o baie. De acolo mai aveam maxim 1 kilometru pana la locul de cort, asa ca atmosfera se relaxeaza brusc si baietii incep hidratarea de seara.

Focul si mai ales fumul tin tantarii departe pana pe la 21.00, cand se termina si lemnele, incepe si ploaia, si mergem fiecare la cort, caci maine avem o zi lunga. Speram noi ca nu si uda...

Pe aici doar caiacul te lasa sa intrii (by Mihaela)

Fortand trecerea

Reusind (by Mihaela)

Sirenii se scalda (by Cristi)

Locul de cort

Ziua 4:  Intersectie Canal-Caraorman cu Canal Litcov – Canal Magistral  – Garla Perivcolovca – Bratul Sf. Gheorghe (cursul vechi)

Astazi se anunta o zi lunga. Erau undeva la peste 30 de kilometri de acoperit, distanta mare fiind data de lipsa locurilor sigure de cort. Asa ca se impunea o plecare matinala si reusim cu succes sa ne urnim pe la ora 8.30. Si astazi dam la padela sub spectrul ploii anuntate de prognoza, dar atmosfera mohorata si cerul innorat, ne ajuta la inaintare. Primii 15 kilometri se scurg chiar repede, partea distractiva este cand intram pe Perivolovca unde avem de-a face cu vant puternic din fata. Faptul ca mergem contra- curent, deja nu mai conteaza. Eu si Cristi dam cu hotarare din padela si inaintam in volte de 3-5 kilometri. La adapostul vreunei salcii mai generoase ne oprim si ne regrupam cu totii. Pe ultimii 8 kilometri, in schimb, suntem salvati de doua grinduri putin inalte si alungite, tivite pe margine cu o linie de salcii ce ne protejeaza de vant. Campam chiar pe malul inalt ce strajuieste o meandra a Bratului Sfantu Gheorghe. Orele generoase de lumina si determinarea noastra de vaslasi au facut sa ajungem la destinatie suficient de devreme pentru activitatile administartive, respectiv distractive. Baietii au avut treaba cu pescuitul, iar noi, cele 2 Mihaele, am asteptat cuminti apusul, singurul apus mai rasarit din tura asta. Imediat dupa apus, tantarii ne-au gonit rand pe rand in cort.

Vantul se face simtit inca de dimineata

Poza de grup pe un petec de pamant. V-am zis ca sunt greu de gasit

Si e stuf pe margine si n-ai nici un spor cu vantul din fata (by Cristi)

Caiacele se pregatesc de culcare

Cristi pescarul

Si captura de a doua zi dimineata

Peste la gratar (foto by Cristi, captura by Florin & co)

Apus de soare pe Bratul Sfantu Gheorghe (by Mihaela)

Ziua 5:  Intersectia Bratului Sf. Gheorghe cu Perivolovca // Bratul Sf. Gheorghe (cursul vechi) – Bratul Sf. Gheorghe (varianta cealalta) – Canal Dunavaţ – Dunavaţul de Jos

Ultima zi a turei noastre in Delta se anunta scurta. Nu aveam decat 10 kilometri pana la Dunavat, pe canale monotone. Ziua este colorata totusi cu o baie buna si cu o masa cu peste prajit, mamaliga si mujdei la destinatie. Iar apoi, pentru unii lungul drum spre casa, pentru altii, continuarea concediului la Chilia, iar pentru Florin o noua tura cu caiacul, de data asta spre Sfantu Gheorghe.

A doua masa de peste (by Cristi)

Tura in Delta a reusit sa ostoiasca temporar un dor, dar deja mintea ne sta la urmatoarea escapada, in toamna, preferabil in formatie extinsa de pinguini.

Iar reusita turei se datoreaza pe de-o parte grupului fain si omogen format ad-hoc, cat mai ales lui Florin.

Foto by Mihaela Bornaz & Cristi 

Citeste mai departe...

Delta cu bicla de Pasti

In ultimii ani am incercat sa descoperim de Pasti locuri originale din tara si am si reusit. De obicei e momentul in care sufletul alearga dupa primavara si mintea si picioarele il urmeaza. De Pasti ne scuturam de zapada Bucegilor si deschidem sezonul de vara, schimbam haine, echipament, sac de dormit, obiceuri, regasim placerea statului la foc. E un bun moment sa cunoastem si alti oameni, alte moduri de organizare a slujbei de Inviere etc. Poate nu cautam neaparat spiritualitatea ci mai mult obiceiurile impamantenite ale zonei. Si pana   acum am avut niste sarbatori frumoase si originale:

2008 - un concediu lung- Pasti+ 1 mai in Ramet si Cheile Aiudului, cu slujba de Inviere la Manastirea Ramet la ora 1.00

2009- un Pasti in Cheile Nerei cu slujba de Inviere in Sasca Montana la ora 23.00

2010- un Pasti deosebit in Cernei- Mehedinti cu slujba de Inviere la ora 9.00 dimineata;

2011 - un Pasti linistit in inverzita Cozie.

2012- ne doream poate putina istorie, putina spiritualitate, o alta bucatica din Romania si vroiam sa mergem in Moldova cu biclele dar acolo era inca iarna.

In Mehedinti ploua, la Veliko la fel, peste tot ploua. Noroc cu planul de pe ultima suta de metri facut de Oamenii Muntilor- mergem in Delta.

Apa si bicicleta, ce combinatie mai originala vreti?

In Delta am mers de 3 ori pana acum dar doar cu barca, via Mila 23. Acum aveam sa mergem pe 2 roti, sa biciclim pe coclauri si sa mancam peste de la mama lui. Mi-ar fi placut Mila 23- localitatea aceea de romani- lipoveni cu toti mosii de la care luam inca lotci (Mos Haralambie Artiom, Mos Onofrei Butelchin, Mos Vasile sau Mos Andrei) dar destinatia era deja hotarata- Chilia Veche. Asa ca incarcam in coburi minimum de echipament si mancarea de Pasti si ne asternem la drum dis de dimineata.

Bicicletele echipate regulamentar (si comod as zice eu) pentru cicloturism

La Tulcea ploua hotarat, dar pana la bacul de ora 11 spre Tudor Vladimirescu se opreste. Moralul nu e prea crescut in termeni de ploaie si de noroi dar in egala masura o geana de speranta tot exista. De fiecare data cand am mers in Delta am prins vreme decenta spre buna, cu putine ploi. Cu toate ca este apa peste tot, din cer nu prea cade, nivelul de precipitatii fiind foarte scazut. Imi imaginam canalele pe care ne plimbam noi cu barca, cu apa multa, limpede si albastra, flancate de salcii superbe inverzite: "verde crud, verde crud, mugur alb si roz si pur".

Grupul fiind mare, nu imi faceam iluzii privind viteza de deplasare, in plus aveam si un erou printre noi- Claudiu care era la a doua sa experienta de mers cu bicla, dupa ce prima durase 2 h.

Echipa fantastica

Asa ca ne asternem la drum cu greutate si ne miscam proportional. Dupa 6 km avantul ne este curmat de Politia de Frontiera care ne opreste sa dam actele si stam astfel la o vorba. Oamenii ne recomanda o scurtatura pe un drum de pamant bun care taie cateva coturi ale Dunarii.

Citeste mai departe...

Delta 2011

Balta, pasari, tuica, palme de lipoveni ce se aseaza cu naturalete pe manerul vaslei, mese imbelsugate de peste, muste, tantari, soare, crema de soare, intinderi nesfarsite care freamata de viata dimineata si seara, scaldat de voie-amintiri nepretuite din delta 2010 care ne-au facut sa ne dorim cu ardoare sa ne intoarcem si in 2011.

De data asta in locuri noi, caci veneam cu 9 zile de experienta pe balta in spate.

Daca anul trecut am explorat locuri relativ cunoscute de mine si de Radu de la Nord de Mila 23 (spre Bratul Chilia), acum aveam sa ne orientam spre locuri mai exotice-delta de la Sud de bratul Sulina.

Citeste mai departe...

Delta 2010

Motto: Jegosi dar fericiti

Pinguinii de balta

Before

And after :)

Citeste mai departe...

Delta 2006

E greu, e din cale afara de greu sa astern in 2013 o poveste veche de 7 ani. Dar e frumos in acelasi timp caci locurile astea mi-ai devenit dragi de atunci si nu e niciodata prea mult tribut pentru ce e frumos in viata.

Din prima clipa in care Radu m-a momit sa mergem in Delta nu a mai fost cale de intoarcere. Imi doream sa ajung acolo inca din timpul liceului dar nu am avut niciodata cu cine. E un taram ce ma vrajea si imi aprindea imaginatia si ma visam in raiul pasarilor si al necuvantatoarelor, in locuri in care nu calca prea multi turisti, inconjurata de o vegetatie unica in Romania. Mai stiam si ca Radu mai fusese deja in Delta, iar acum urma sa ne intalnim si cu Norica, deci avea cine sa se priceapa sa navigheze pe acolo printre canale si plaurii miscatori.

Cam asa arata Delta...mai frumoasa decat mi-o imaginam eu

O unica teama aveam-tantarii. Si cum dupa Delta, fugeam la o nunta, ma si imaginam aparand plina de ciupituri. Dar eram gata sa platesc si acest pret daca Autanul dadea gres (din fericire nu a fost cazul-nu pentru ca am mirosit 4 zile a spray anti-tantari din cap pana in picioare, ci pentru ca fiind deja septembrie, enervantele insecte se imputinasera vizibil si nu isi mai faceau aparitia decat la inserat cand noi le stiam ora si ne puneam la adapost in cort. Cum se lasa intunericul, mai ramanea doar cate un ratacit si noi puteam iesi in voie sa gatim sau sa mancam pe iarba).

Asa ca am parasit cu vantul in pupa grupul mare din Macin ce avea programata a doua zi o incursiune pe varful Tutuiatu si noi coboram spre altitudini ce se apropie de nivelul marii. Nu mai tin minte exact cum am ajuns din Macin la Tulcea. Am luat unul sau mai multe microbuze, ne-am inghesuit cu rucsacii mari claie peste gramada si am ajuns in final in orasul de pe malul Dunarii celei mari. De aici trebuia sa plecam cu Pasagerul spre Mila 23. Habar nu aveam unde venea asta, cunostintele mele de geografie ma tradau si nu am excelat niciodata la capitolul Deltei Dunarii (mie mi-au placut muntii :) ). 

Dar ne ajuta pe toti Google Maps sa ne localizam putin pe harta: in centru Mila 23 si Dunarea Veche, pe orizontala Bratul Sulina cu cele 2 localitati Maliuc si Crisan, in afara hartii pe bratul Sulina, in stanga Tulcea si in dreapta Sulina

Am aflat mai apoi ca era un sat de pescari aflat pe un « apendice » al Bratului Sulina-respectiv pe Dunarea Veche. Pasagerul era o nava mare ce facea curse regulate intre Tulcea si diverse localitati importante de pe cele 3 brate ale Dunarii. Insa el nu mergea in fiecare zi si fix duminica cand bateam noi la portile Deltei, nici urma de Pasager spre Sulina (nici cursa directa, nici cursa cu legatura si schimbat in Crisan). Nimic.

Acum ca sa intelegeti mai bine-daca te urci in Pasager ca sa mergi la Sulina nu se cheama ca ai fost in Delta. Pasagerul care e nava de transport merge pe bratele mari, respectiv pe Sulina (pana la Sulina), ori daca vrei sa ajungi in "Mila 2 de langa 3" (atentie localitatea Mila 23 nu are nimic de a face cu mila 23 (marina)) trebuie sa iei cursa spre Sulina (cu 2 opriri importante: Maliuc si Crisan) si sa schimbi nava in Crisan. De acolo, nava te intoarce putin inapoi si intra pe Dunarea Veche (acel apendice al bratului Sulina) caci satul nostru era asa, putin mai dosit, nu chiar la drumul-pardon, canalul mare.

Noua ne convenea Pasagerul caci era ieftin. Era incet ca un melc dar si noi aveam timp pe atunci si banii cam lipseau asa ca ne pasa prea putin ca vom sta pe punte sa ne bronzam 4 ore. Ziarul Dilema Veche aflat mereu in rucsac oferea mult material pentru lectura intr-un format suficient de compact pentru a-l cara si pe munte (plus ca isi putea gasi multiple utilizari dupa lectura).

Deci fara Pasager ne ramane doar varianta unei salupe rapide, cursa directa in schimb spre Mila 23. Nu a fost din cale afara de rapida (cam 1.5 ore probabil) dar a fost bine.

Debarcata pe pontonul satului nu prea stiu ce sa fac si plec dupa baieti prin sat sa cautam barca. Chestia s-a intamplat repede caci Norica stia la cine sa intrebe si nu aveam nevoie decat de o lotca. Mergem lansati la Mos Butelchin dar acesta nu are barca gata si ne indruma la fratele sau unde gasim o lotca de 3 persoane

Lotca la datorie in Delta

Citeste mai departe...