Delta 2016- adio lotca, bun venit caiac

Delta 2016 s-a nascut dintr-o frustrare. Frustrare pe turele lui Florin in Delta. Frustrare alimentata la suprafata de toate pozele care apareau inerent pe Facebook dupa fiecare iesire si de jurnalele scrise la cald, insa in profunzime, sursa era una singura: dorul de delta. Dor de salcii, de canale, de nuferi, de peste, incertitudinea locului de cort si mai ales atmosfera de prietenie ce caracaterizeaza o tura de mai multe zile, in care oamenii, desi au la dispozitie sute de kilometri patrati, exploreaza canale intr-o lotca de 4 metri lungime sau intr-un cacaic, chiar si mai intim. Intim cu partenerul de barca sau de caiac, intim cu luciul apei, manat de vant, ars de soare, aflat cumva la cheremul naturii. Fragila protetie a unui canal umbros e doar o iluzie a sigurantei cand iesi pe lacul al carui iesire o zaresti cu greu la linia orizontului, sub forma unei linii subtiri de copaci.

Uite, cam asa aratau visele mele despre Delta (by Mihaela)

Observati ca evit pe cat posibil subiectul tantari, pentru ca nu, ei nu sunt un motiv suficient sa stau acasa. Pentru tantari s-a inventat autanul, pentru dorul de delta, cateva zile de concediu. Cum pana acum, toate cele 3 ture anterioare in delta au fost reusite, nu ma indoiam ca acum va fi vreo exceptie. Singura umbra de regret a fost ca in tura nu am fost decat eu si Cristi, si nu ne-am strans mai multi pinguini. 

Ca orice tura care se respecta incepe in noaptea de dinainte, miezul ei gasindu-ne pe malul bratului Tulcea, intr-o mica padurice, la o poveste udata cu vin bun.

Ziua 1: Tulcea – Bratul Tulcea – Milea 36 – Canal Milea 36 – Lacul Lung – Lacul Mester – Sontea Noua 

Sambata dimineata reusim sa plecam... pe la amiaza, dupa ce toate bagajele intra in caiac, masinile sunt duse la Dunavat (punctul terminus al turei) si noi avem instructajul facut. Traversam fara incidente Canalul Tulcea si intram pe canalul Mila 36. De aici, ii dam cu curentul la vale, tot invatand sa punem caiacul perpendicular pe val, cand cu fata, cand cu spatele, dupa cum treceau ambarcatiunile mai mici sau mai mari, canalul fiind unul destul de circulat. De aici, condusi de Florin, intram in Lacul Lung si apoi in Mester si apoi iesim in canalele Sontea si Sontea Noua. Locurile nu sunt deosebite. Sunt pur si simplu noi, iar faptul ca suntem in caiac ne permite sa fortam iesiri/ intrarti, care altfel, cu lotca, ar fi fost innacesibile. Ajungem destul de bine la o gospodarie din Sontea noua, unde Florin aranjase pentru noi o masa de peste si unde puteam sa punem cortul in curtea oamenilor. O introducere blanda si mai ales delicioasa in lumea deltei. Cu gust de cel putin 7 specii de peste: carac crap stiuca biban somn platica si un al 7-lea pe care nu mi-l amintesc. Si cu crema de usturoi buna de mancat pe paine, pe care doar oamenii deltei o fac perfecta. Eu zic ca la mijloc e ceva mai mult decat usuturoi otet si ulei. E traditie si experienta de generatii intregi.

Aranjand bagajele in caiac (by Cristi)

Dati la apa

Testand ce poate caiacul

Bors de peste (by Mihaela)

Pofta buna (by Cristi)

Ziua 2: Sontea Noua – Gârla Hotca – Sontea Mare – Canal Razboinita – Lacul Vacaru – Lacul Ligheanca – Canal Visina – Mila 23

Mike si Vintila intr-un caiac nu inseamna decat 2 chestii. Vom fi primii care incarcam caiacul dimineata, primii care punem cortul seara si in general printre primii pe lac si canale. Light si right, asa ca putinele bagaje sunt aranjate in caiac si noi ne punem la umbra. Cand plecam noi, la nea Vasile tocmai ajunge un grup de nemti in etate. Noi, condusi de Florin, ne tinem departe de barcile cu motor si pe canale inguste, printre stuf si nuferi navigam din lac in lac si din canal in canal. Primul lac e Razbointa si aici ne cam alearga si ploaia. Traversam lacul in viteza, manati de un front compact de nori, ce se strang ca un zid negru in spatele nostru. In fata, atmosfera e mai deschisa, insa vremea me joaca un renghi, si tocmai cand ieseam de pe lac, vantul isi schimba directia si intoarce un capat de nor spre noi. Asa ca prindem si ceva ploaie, oarecum la adapostul unei salcii. Spun oarecum, pentru ca salciile sunt execelente, pana cand se uda. Fustitele de la caiac isi fac insa treaba si de la brau in jos ramanem cu totii uscati. Tot in ziua asta are loc o alta premiera, dar despre asta, intre prieteni. Oricum cand apa e mare in delta si toate locurile pe care le stie Florin ca ar fi bune de oprit sunt sub apa, e o adevarat aventura sa rezolvi inclusiv nevoi de baza, generate de hidratarea regulamentara. Dar o facem si pe asta si ne cotinuam drumul linistiti. Oricum, daca nu am fi fost cu Florin, as fi fost foarte stresata in ceea ce priveste locurile de cort, pentru ca am impresia ca tot ce stim din turele precedente e sub apa si nu te mai poti baza pe (mai) nimic. 

Pentru astazi nu trebuie sa ne facem griji. Suntem asigurati cu insula de la Mila 23. Aici facem si aprovizionare pentru zilele urmatoare, radem niste bere si niste prajituri si traversam spre insula. Singurul minus la caiace este ca trebuie sa le urci mereu la mal, caci altfel, valurile de la salupe le pot lovi de dig, pietre ori le pot rasturna, iar la Mila23 nu e nimic amenajat pentru caiac si e foarte complicat sa le urci pe dig. 

Seara Florin ne face mamaliga, pescuieste si cate o fata de peste, le curata, le arunca in tigaie, nu chiar toate in acelasi timp, dar sunt fascinata de cat de repede se misca. Singurii nori sunt cei din prognoza ce anunta vreme indoielnica pentru zilele urmatoare.

Ne strecuram printre stuf pentru a intra in lacuri (by Mihaela)

Cananele inguste si strajuite de stuf ascund insa si alte suprize (by Cristi)

Razboinita (by Mihaela)

Al doilea caic dublu din tura- Florin si Mihaela

Pelicani la Mila 23

Are balta peste? Nu prea  (peste drum de Mila 23, by Cristi)

Tabara de pe insula (by Cristi)

Ziua 3: Mila 23 – Canal Eracle – Lacul Radacinos – Lacul Trei Iezere – Lacul Cazanel – Canal Cazanel – Dunarea Veche – Bratul Sulina – Canal Crisan -Caraorman

Astazi se anunta o zi lejera pe care o incepem cu niste strudele, merdenele si croissante calde, aduse de Florin din Mila23. Cu burta plina si placerile culinare potolite, ne punem si pe vaslit. Descriem un U prin lacurile aflate la nord de Mila23 (Radacinos, 3 iezere si Cazanel) si iesim din nou in Dunarea Veche, putin mai sus de Mila23. Dunarea Veche e incredibil de libera, si noi mergem cu curentul, pregatindu-ne pentru intalnirea cu Sulina. Eu si Cristi stiam ce ne asteapta, din tura anterioara, cand cautam acelasi canal, dar ne-am lasat dusi ca fraierii prea mult la vale. Pentru toti ceilalti oamenii din tura era jumatatea aia de ora din toata tura cand chiar trebuie sa vaslim serios. Florin ne-a explicat ca trebuie sa trecem de intrarea pe canal si apoi sa punem caiacul la 30 de grade, sa dam doar din stanga si cu dreapta doar sa corectam directia si sa ne lasam dusi de curent pe Canalul Crisan Caraorman. Doar ca nici eu, nici Cristi nu am salvat partea de explicatii de la 30 de grade incolo si am abordat traversarea in stilul "noi suntem un cacaic puternic, dam la vasle 100 m extra contra curent si apoi ne lasam dusi de curent in diagonala spre intrarea in canal". Curentul pe Sulina e puternic si apa e destul de agitata. Norocul nostru a fost insa ca fix inainte sa iesim din Dunarea Veche a trecut o imenasa nava de croaziera, ceea ce insemna ca ceva la fel de mare nu poate fi chiar prin apropiere si sansele unei intalniri de gradul 3 sunt minime. Imaginati-va un caiac prins de curent si purtat ca o coaja de nuca in mijlocul canalului pana sa zici "Stai!". Sigur in momentul ala nu ai vrea sa mai vezi si vreun monstru de zeci de tone la orizont. Ai suficient de luptat ca sa ajungi pe margine, sa te tii pe margine la o distanta totusi sigura de pietre si sa imprimi o inertie sanatoasa caiacului. Clar in 2 e mai usor, dar toata lumea, condusa de Florin a intrat foarte elegant pe canalul linistit, unde imediat pe dreapta am dat de o mica plaja cu nisip unde am tras caiacul la mal si am pus de o baie. De acolo mai aveam maxim 1 kilometru pana la locul de cort, asa ca atmosfera se relaxeaza brusc si baietii incep hidratarea de seara.

Focul si mai ales fumul tin tantarii departe pana pe la 21.00, cand se termina si lemnele, incepe si ploaia, si mergem fiecare la cort, caci maine avem o zi lunga. Speram noi ca nu si uda...

Pe aici doar caiacul te lasa sa intrii (by Mihaela)

Fortand trecerea

Reusind (by Mihaela)

Sirenii se scalda (by Cristi)

Locul de cort

Ziua 4:  Intersectie Canal-Caraorman cu Canal Litcov – Canal Magistral  – Garla Perivcolovca – Bratul Sf. Gheorghe (cursul vechi)

Astazi se anunta o zi lunga. Erau undeva la peste 30 de kilometri de acoperit, distanta mare fiind data de lipsa locurilor sigure de cort. Asa ca se impunea o plecare matinala si reusim cu succes sa ne urnim pe la ora 8.30. Si astazi dam la padela sub spectrul ploii anuntate de prognoza, dar atmosfera mohorata si cerul innorat, ne ajuta la inaintare. Primii 15 kilometri se scurg chiar repede, partea distractiva este cand intram pe Perivolovca unde avem de-a face cu vant puternic din fata. Faptul ca mergem contra- curent, deja nu mai conteaza. Eu si Cristi dam cu hotarare din padela si inaintam in volte de 3-5 kilometri. La adapostul vreunei salcii mai generoase ne oprim si ne regrupam cu totii. Pe ultimii 8 kilometri, in schimb, suntem salvati de doua grinduri putin inalte si alungite, tivite pe margine cu o linie de salcii ce ne protejeaza de vant. Campam chiar pe malul inalt ce strajuieste o meandra a Bratului Sfantu Gheorghe. Orele generoase de lumina si determinarea noastra de vaslasi au facut sa ajungem la destinatie suficient de devreme pentru activitatile administartive, respectiv distractive. Baietii au avut treaba cu pescuitul, iar noi, cele 2 Mihaele, am asteptat cuminti apusul, singurul apus mai rasarit din tura asta. Imediat dupa apus, tantarii ne-au gonit rand pe rand in cort.

Vantul se face simtit inca de dimineata

Poza de grup pe un petec de pamant. V-am zis ca sunt greu de gasit

Si e stuf pe margine si n-ai nici un spor cu vantul din fata (by Cristi)

Caiacele se pregatesc de culcare

Cristi pescarul

Si captura de a doua zi dimineata

Peste la gratar (foto by Cristi, captura by Florin & co)

Apus de soare pe Bratul Sfantu Gheorghe (by Mihaela)

Ziua 5:  Intersectia Bratului Sf. Gheorghe cu Perivolovca // Bratul Sf. Gheorghe (cursul vechi) – Bratul Sf. Gheorghe (varianta cealalta) – Canal Dunavaţ – Dunavaţul de Jos

Ultima zi a turei noastre in Delta se anunta scurta. Nu aveam decat 10 kilometri pana la Dunavat, pe canale monotone. Ziua este colorata totusi cu o baie buna si cu o masa cu peste prajit, mamaliga si mujdei la destinatie. Iar apoi, pentru unii lungul drum spre casa, pentru altii, continuarea concediului la Chilia, iar pentru Florin o noua tura cu caiacul, de data asta spre Sfantu Gheorghe.

A doua masa de peste (by Cristi)

Tura in Delta a reusit sa ostoiasca temporar un dor, dar deja mintea ne sta la urmatoarea escapada, in toamna, preferabil in formatie extinsa de pinguini.

Iar reusita turei se datoreaza pe de-o parte grupului fain si omogen format ad-hoc, cat mai ales lui Florin.

Foto by Mihaela Bornaz & Cristi