Delta 2010

Motto: Jegosi dar fericiti

Pinguinii de balta

Before

And after :)

Traseu

Ziua 1: Tulcea - Mila 23 (cu barca cu motor)

Ziua 2: Mila 23 - canal Eracle - canal Lopatna -Lacul Matiţa - Lacul Babina - inainte de Lacul Merhei
Ziua 3: Lacul Merhei - canalul fara nume spre Letea - Padurea Letea - canal Magearu

Ziua 4: canal Magearu - Dunarea Veche - canal fara nume spre lacul Merhei
Ziua 5: canal fara nume spre lacul Merhei - lacul Miazăzi - lacul Matiţa - lacul Babina - garla Pardina
Ziua 6: garla Pardina - bratul Tătaru - Chilia Veche - bratul Chilia - canal fără nume spre Babina
Ziua 7: canal fără nume spre Babina - Lacul Dracului - Lacul Radacinoasele - Babina - canal fără nume spre Stipoc - Gârla lui Iacob - canal Lopatna - Mila 23.
Ziua 8: Mila 23, plimbare 

Ziua 9: Mila 23 - Tulcea (cu barca cu motor)

In rolurile principale pinguinii de Carpati transformati in pinguini de balta, pentru 10 zile.

Croco

Vali

Dana

Em

Bric

Andrei

Claudia

Vio

Octavian

Mike

Radu

Mijlocitori: 4 ambarcatiuni cu vasle pe numele lor: Potopul 2, Scufundata/Galera, Potemkin si Vedeta.

Potemkin

Scufundata/Galera

Potopul 2

Vedeta

Ce a iesit? Pai ceva ce daca s-ar fi filmat ar surclasa Big Brotherul pentru ca a strange 11 oameni in 4 barci cu vasle, a-i lasa la apa pentru 9 zile, intr-un spatiu total neantropizat in care culmea, nici nu aveai unde sa te ascunzi caci bucatelele de pamant erau mici si lipsite de vegetatie-poate fi o experienta interesanta de coabitare si colaborare.

Astfel sambata dimineata pe 22 mai ne gasim in Tulcea in fata unui lung concediu de 9 zile, inocenti si nestiutori cei mai multi dintre noi in ale vaslitului dar cu dorinta de a patrunde in cotloanele unui loc nou pentru cei mai multi dintre noi si in egala masura exotic si plin de promisiuni legate de frumos: liniste, pasari, case uitate de vreme, mese de peste etc.

Pelicani

Si alti pasaroi

Cocostarcul vesel

Colibe e vara perfect integrate in peisaj

Prima proba de foc a fost drumul cu salupa pana la Mila23, caci sa simti apa care trece pe langa tine cu 40 de km la ora nu e treaba de orasean.

Ajunsi la destinatie suntem cu siguranta atractia micii localitati de lipoveni caci 11 oameni cu bagaje cat casa nu pot trece neobservati pe ulitele mici.

In functie de skilurile fiecaruia ne repartizam: cei care sunt buni negociatori merg sa caute barci cu vasle de inchiriat, altii la cumparaturi si restul sa pazeasca bagajele.

Treaba cu gasitul a 4-5 barci nu e treaba usoara si cu atat mai putin scurta astfel ca abia pe la 13.30 echipa de negociatori revine cu promisiunea a 3 barci pe loc si una pe seara.

S-a incercat la Mos Butelchin

A gasit Radu o barca faina la Mos Artiom

Tot umblatul prin sat, si interactiunea cu atatia oameni este o experienta inedita si fara de care in mod cert delta nu ar fi atat de savuroasa. Sa ai barca cu motor la scara inseamna un castig de timp si energie dar inseamna o pierdere a atator alte experiente mai ales ca sunt sigura ca in 10 ani nu vei mai gasi urma de barca cu vasle.

Eu ii inteleg perfect pe oamenii locului care isi cumpara barci cu motor caci la ei totul se rezuma la a-ti face treaba cat mai repede si cat mai usor, barca este un mijloc si nimeni nu vasleste acolo ca sa faca pe gondolierul prin stuf, nimeni nu isi ia o barca sa se strecoare pe canale, sa mearga intr-o liniste sfanta si sa vada pasarile.

Dupa socoteala noastra ne ajung 4 barci asa ca ne taram cu bagaje la pontonul unde erau trase barcile.Ne uitam fiecare la noile noaste cochilii in care vom trai 8 zile de acum inainte si sunt sigura ca pentru multi totul capata si mai pregnant iz de aventura, curiozitate, poate putina teama la perspectiva navigatului si vaslitului.

Incepem usor usor sa aranjam bagajele in barci, sa pregatim foliile de plastic , sa ne tot hatanam in ele, doar doar ne vom obisnui cu balansul, cu plutitul, cu noua notiune de echilibru.

Radu-our glorious lider cum l-au poreclit baietii a ales o bijuterie de lotca, cam instabila pentru gustul meu dar de care ne-am indragostit repede caci era un mijloc de locomotie atat de facil de manevrat si de strunit incat i-a cucerit incet incet pe fiecare din cei care au vaslit la ea.

Radu-our glorious lider

Incarcati ne lansam intr-un final la apa pentru a doua proba : traversatul canalului Sulina spre locul de campat. Miscarile sunt stangace, ritmul inegal si barca are o vointa proprie, insa si eu si Radu stim ca acesta e doar inceputul si odata ce palmele vaslasilor vor capata primele bataturi, dragostea de plescaitul vaslelor va fi pecetluita.

Fiecare isi incearca puterile la vasle-aici Claudia

Vio la vasle

Capitanu a considerat pana la urma ca Muha e mai potrivita ca si carmaci

Capitanu

Ce ziceam de palmele de vaslas? (si fiecare vaslas a avut manusi)

Campam pe insula din fata Milei 23 si apoi plecam pe seara in explorarea locurilor. 

Pe insula de langa Mila 23

Insa nu e nevoie sa ne grabim caci curiozitatea noastra va fi repede hranita cu imagini inedite si cu experienta care de care mai provocatoare.

Duminica 24 mai

Trezirea matinala este o corvoada la acest inceput de concediu mai ales ca la asta se adauga niste ore/seri nedormite insa totul are un inceput si natura si mai ales soarele ne va dicta cat de curand ritmul zilei. Pentru inceput are efectul de a ne scoate pe toti din cort inca pe la ora 8.00 cand oricat de rupti de somn eram nu il mai puteam suporta. Fiind la inceput de drum toate actiunile ne iau mai mult timp, caci nimeni nu e obisnuit sa stranga si sa "menegiuiasca" atatea bagaje, asa ca abia dupa vreo ora jumate reusim sa ne urcam in barci. De acum, adio oameni, adio comoditate, adio magazine generale, cu fiecare vasla patrundem in inima deltei. 

Avantajul a 9 zile este ca nu ai nici o graba...esti hoinar si liber sa alegi ce canal doresti, ai doar un loc de campat unde ar fi bine sa ajungi de nu vrei sa dormi in barca si in rest nu iti ramane decat sa faci poze, sa comentezi, sa te uiti lung dupa pasari sau dupa nuferi, sa visezi cu ochii deschisi.

Fragmente de Delta

Vaslim contra curentului, trecem prin canale mai mari sau mai mici, pe canale drepte, trasate de masinarii umane sau pe garle serpuite lasate de natura, ne dezintegram sub caldura soarelui de care ne ascundem cu palarii si creme, ne dorim sa ajungem mai repede la salba de lacuri: Babina, Matita, Merhei si sa regasim vantul care sa ne usuce transpiratia din palme.

Pauza de pranz o facem la maci

Mac (by Claudia)

Muha la poza, pandita pe ascuns de Claudia

Avem de-a face azi si cu primele lacuri, intinderi nesfarsite pe care le traversam cand pe langa mal, cand de-a lungul, cand de-a latul, ghidati doar de busola, gps, si liniile de arbori vizibile.

Ne oprim inainte de intrarea in lacul Merhei, pe un mal inalt al canalului....

Foisoarele (centru) sunt un bun reper pentru iesirea de pe lacuri/locuri mai bun de cort

Aici sunt multe case de pescari construite pentru perioada de vara si ne aciuam si noi pe unde gasim mai multe verdeata. Dam printre altele si de 2 mate hamesite pe care le hranim din plin.

Coliba de vara

Unii pun cortul

Altii aleg hamacul

Deschidem deasemenea sezonul la facut baie in balta, deschidem si sezonul la bucatarit paste si mamaliga si ne relaxam cu o plimbare cu barca la apus pe Merhei. 

Privim din coaja noastra de lemn cum soarele cade dupa linia orizonului aici, la noi, in universul nostru mic, cum ne trimite la culcare, cum aduce linistea pe balta si ii urmam exemplul in curand.

Apus pe Merhei

Luni 25 mai sau altfel zis cum am devenit gondolieri de Dunare.

Stabilim ca tinta Letea. Era cazul pentru un drum mai scurt caci vaslasii erau obositi si nu se aratau entuziasmati de o noua zi lunga in barci. Astfel traversam lacul Merhei(unii la vasle, unii remorcati de Florin) si intram pe canalul ce merge spre Letea strabatand grindul Letea. 

Pe Merhei

Remorcherul

Canalul acesta seamana mai repede cu o palnie caci desi porneste larg, cu fiecare vasla se ingusteaza din ce in ce mai mult, pana ramane un fir de apa ce se intinde prin stuf. 

Ochi de balta

Razbim pana la urma la un ochi de balta mai mare pe care il puteam folosi sa intoarcem barcile daca era necesar si incercam sa ne lamurim ce e cu cursul asta e apa. O fi canal, o fi infundatura? Are curent oare? 

Canalul mai departe

Apa e mica, pana la genunchi si foarte calda. 

Fundul e la o palma doar de luciul apei

Parcam barcile la mal, langa un drum noroios si pornim in explorare.

Em deja isi freaca mainile de bucurie si ne anunta ca aventura abia incepe, nu avem decat sa ne suflecam pantalonii si sa intram in balta ca sa tragem barcile dupa noi.

Pana la urma dam insa de Florin care ne spune ca el a razbit cu barca cu motor pe canalul acela si sa tinem inainte prin stuf –cap compas singura salcie vizibila pe o raza de kilometri.

Astfel, cu convingerea ca este posibil eu si Radu plecam cap de pluton. Era vital ca noi sa razbim cu Vedeta noastra ingusta pentru ca oamenii sa mai aiba o sansa.

Cum era imposibil sa dai la vasle prin stuf –din vaslasi ne facem gondolieri, Radu la un capat, in picioare cu o vasla, eu la celalalt in fund cu cealalta. Razbim pana la salcie si gasim urmele barcii lui Florin asa ca ii chemam si pe restul.

Aici Vali gondolier

Activitatea de gondolier e chiar fun, totul e sa avem grija sa tinem barca dreapta si cu viteza constanta caci daca avem nefericita idee sa o priponim in stuf, curg apele pana o redresam si o punem in miscare. Apele curg oricum de pe noi, caci stuful e inalt de 2-3 m si e o caldura si o sauna aici ceva de speriat. Soarele arde, stuful creeaza un microclimat de sera, apa de pe canal mai are putin si aproape fierbe, de multe ori nu starnim decat nisip cu vaslele noastre, si casele din Letea par atata de departe.

Drumul ce strabate grindul

Cred ca ne-a luat vreo 2 h sa iesim din stuf dar constatam ca noi am fost norocosi caci fiecare barca avea 2 vasle si aveam spor la lopatat. Pentru Florin insa care avea 1 singura vasla la o barca cu motor solutia s-a numit impins barca cu prajini de salcie .

Incet incet, iese din stuf tot plutonul, Capitanul cu 1 Crocodil putere si cu Dana care statea ca o doamna in mijlocul barcii, Potopul cu 2 vaslasi si 2 fete topite de caldura si in final Scufundata lui Em.

Potopul razbeste la lumina

Ne regrupam cu totii sub un copac umbros, ne tolanim pe nisip, la umbra, mancam cate ceva si pornim cu entuziasm mai mic sau mai mare spre Padurea Letea. 

Aici, partea lacustra a padurii

Ce facem in padurea asta? Pai cautam umbra, normal. 

Gasim in schimb cai salbatici (by Claudia)

Aripi de libelula

Testoase (by Muha)

Dam de ceva stejari, de vreo 2 drumuri, de bucati cu umbra si altele cu soare. Cea mai mare parte a grupului se lamureste repede cum e cu padurea si aleg sa caute umbra in fata unei sticle de bere reci. Raman sa hoinareasca Laviniu, Irina si Croco pe de-o parte si Radu cu Bric. Bric se arata incantat de entuziasmul lui Radu si de aventurile cu care il momeste si nu recunoaste semnul dat de Coltii Babei infipti in talpa lui care i-au arata cat de arid si uscat e locul pe aici. 

Nu stiu la ce viseaza Bric, la apa pe care o aude cand bate vantul si fosnesc frunzele...oricum cert e ca Bric vrea aventura cu Radu. Eu si Em, stim cum e asta aventura cu Radu, dar mergem mai departe sa ne radem de Bric. Aventura s-a numit iesit de la umbra si marsaluit printre dunele de nisip, vazut iepure, enot, vaci si 3 oameni la fel de uscati ca si noi (Laviniu, Irina si Muha) si un cocostarc pe nume Radu cocotat pe o creanga care sustinea ca levita...Era Zen...Era clar l-a lovit si pe el caldura in cap. 

Radu in copac

In asemenea ipostaza ii trece si lui Bric de aventuri si intelege care e filozofia noastra despre Zenul lui Radu si dupa ce il ameninta ca ii taie creanga de sub fund, gaseste o poteca ce intra in padurea racoroasa si se indreapta glont spre barci.

Ce e drept, pe potecile astea de pamant, padurea e chiar racoroasa, foioase cu coroana bogata ascund soarele, caii salbatici pasc linistiti si poti visa in tihna la stejarul pe care nu pot sa il cuprinda 3 oameni sau la corabia scufundata din care se mai vede doar Catargul.Dar pana acolo e drum lung.

Reveniti la barci pornim pe apa spre centrul satului (si tragem barcile langa biserica). 

Ulita din Leta

Oamenii pleaca sa cumpere sucuri, bere si ceva mancare dar pana la urma se intoarce doar Radu caci ceilalti tocmai ce aranjasera de o masa in Letea. Oricum o asemenea pauza era neaparat necesara pentru moralul echipei asa ca schimbam paza la barci si bagaje, eu cu Radu plecam inainte spre locul de campare iar oamenii se pregatesc de masa.

Dupa –amiaza este linistita, soarele s-a domolit, nuferii sunt inca deschisi, corul de broaste s-a trezit din amorteala.

By Claudia

Prim-plan (by Claudia)

Oac, oac diri-diri-dac (dedicatie pentru Muha)

Balta roieste parca de viata si barca pluteste incet. Insa odata ce intram pe Canalul Mageru plimbarea sub clar de luna la care visam s-a transformat intr-un vaslit indaratnic contra vantului si curentului. Cu incapatanare am ramas la vasle cam 2 treimi din drum, dar cum foisorul tot nu se vedea, ascuns cumva de stuf sau de copaci, am facut schimb cu Radu caci potentialul lui de vaslas era crescut.

Nu facem noi bine schimb ca hop si foisorul.

Am insa un moment de dubiu caci vazut asa de departe parea plantat in mijlocul stufului si ne si gandeam ca o sa fim nevoiti sa dormim in foisor si mai ales de toate nu intelegeam de ce Florin ne-a trimis sa dormim aici...

Cand parcam insa barca la mal, constatam ca stuful ascundea un teren imens, bun de tabara militara, strajuit intr-un capat de foisor iar in celalat capat de 2 copaci. 

In foisor locuiesc domnii (by Claudia)

Totul expus soarelui, doar pamant cu iarba si stuf cu balta. Cum constatam ca am facut din Letea pana aici 1 h 45 de min socotim ca pentru oameni o sa fie greu sa traga la vasle contra curentului cu burta plina si pe noapte si ne pregatim de campat fixand cu ei sa ne reunim dimineata.

Odata ce ne familiarizam cu locurile constatam cu foisorul nu avea podea deci era exclus sa dormim in el. Cum peste nu aveam decat la conserva, ne delectam cu tocanita de la Scandia si paste cu sos de rosii si mancam ca nesatuii.

Imi place petecul asta de pamant, caci e liniste, nici o vasla nu tulbura curgerea apei pe canal, e plin de pasari. Pare un colt salbatic in care, pentru o seara suntem rege si regina.

Marti 26 mai: ne permitem din nou sa dormim pana ne goneste soarele din cort caci stiam ca oamenii nu vor ajunge mai repede de 9 aici. Mancam cereale cu lapte si strangem in tihna. La 9 -3 barci vesele trag la mal. 

Acum suntem 4 barci (foto by Claudia, din foisor)

Completam masa cu niste peste, ne povestesc pinguinii cum Vali si Em au dormit ca lipovenii in barca cu sticla de energizant si tubul cu autan la cap si luam din nou in piept curentul. Pentru azi nu ne propunem foarte mult caci avem de vaslit toata ziua pe canalul Mageru si apoi pe Dunarea Veche contra curentului. Pe Mageru barca lui Octav si Andrei are primele probleme tehnice cu un strapazan buclucas si primeste un tunning facut de mesterii Vali si Octav din cordelina,lemn, ductape si noduri de alpinism.

Nu reparam bine una ca are capitanul pana. Noi scheme de vaslit in paralel 2 barci la 2 rame, noi inginerii si in final toate cele 4 ambarcatiuni sunt apte sa continue drumul.

2 barci la 2 rame

Noi reparatii

Intram si pe Dunarea Veche si ne bucuram ca e liniste. In afara de faptul ca e mult de la un mal la altul si vantul cam are intentii sa ne impinga in stuf, vaslitul pe Dunarea Veche nu aduce noi dileme. Poate una singura. Unde sa gasim loc bun si de pauza si de baie?

Radu mai bun la orientare pe garla decat la inginerie,dupa ce scaneaza de vreo 2 ori canalul in diagonala, trage la mal. Loc bun, nimic de reprosat, dar cam plin de cioburi.

Locul pentru pauza de pranz

Pana una alta ne descurcam, facem curat, ne punem pe strans lemne pentru focul de seara,  si neavand chef nici de somn, plecam cu un sfert de ora mai devreme fata de program. Nici nu stiam cat de bine ne va prinde acel sfert de ora-caci nu ne punem din nou pe linia de plutire cu barcile, ca nori negri incep sa se stranga deasupra capetelor noastre, si mai ales in fata...Pregatim noi folia sa acoperim bagajele, dar nu de folie e problema, ci de vantul ce s-a pornit, cu valurile aferente. Asa ca vaslasii trag la vasle contra cronometru caci foisorul e destul de aproape in mod normal insa departe rau daca ne suprinde vre-o furtuna pe Dunarea veche. Natura se vanzoleste putin insa doar la apa mare, caci odata intrati pe canalul nostru descoperim ca intre salcii este liniste. 

Apa este oglinda si vantul nu se simte deloc. Norii se scurg parca spre Sulina si in afara de 2-3 picaturi nu lasa nimic in urma lor. 

Panorama (by Claudia)

Panorama (by Claudia

Gasim un loc fain langa foisor si tragem acolo barcile la mal si il stabilim cartier general pentru seara respectiva.

Nu are nimeni nimic de comentat in fata unui final anticipat al zilei caci perspectiva unui scaldat, al unei plaje sub soarele bland de apus, al unei sticle de bere cat de rece se poate, al unui foc cu mamaliga la tuci pot sa fie argumente puternice.

Happy

Scladat

Em se gospodareste (azi e croitor sef-coase pantaloni)

Altii gasesc momentul propice pentru putin afectiune

Miercuri 27 mai: cum ne-am simtit coji de nuci pe Babina

Astazi trebuia sa ne continuam drumul spre Chilia Veche, respectiv sa trecem de salba de lacuri si sa intram pe Stipoc.

Pe Babina

Reusim sa plecam si acum devreme, si deja stim ca lucrul acesta ne este de folos caci zilele se anunta din ce in ce mai calduroase si miezul zilei pe Balta e aproape un cuptor...soarele produce rauri de transpiratie pentru cei care dau la vasle, pe ceilalti mustele adera la straturile suprapuse de crema de soare si autan, astfel ca suntem cu totii convinsi de necesitatea unei pauze.

Milioane de muste pe spatele lui Vali

 Daca pauza cuprinde cumva si ceva bere rece cum am gasit la pensiunea Matita deja este varianta ideala.

Tragem la pensiune pentru o bere

 Astfel desi cam scumpa berea cel putin era rece si servita la umbra pe iarba proaspata..asa ca am stat pret de vreo 2 beri si am facut rost si de un telefon unde se promitea o noua masa in Chilia Veche. Pauza de masa ne-a gasit pe toti la orizontala, incercand sa atipim sub efectele concertului sustinut de Bric cel Mic... 

Orice pauza se face doar la umbra deasa a salciilor

De reusit nu prea reusim, dar doar Em si Capitanul au curaj sa mestereasca cate ceva prin caldura de pranz. Em spala vase iar Capitanul mestereste ceva in barca.

Em continua activitatile gospodaresti (aici se spala tuciul de mamaliga)

 Aveam sa vedem ceva mai tarziu ca a scos la lumina din ceva lemn si sfoara una bucata carma si astfel l-a avansat pe Crocodil din postura de Balast in cea de Carmaci. Astfel Potemkin a devenit cea mai organizata barca, in care fiecare lucru avea un rost: Capitan –vaslas, Crocodil-carmaci si Dana-balast. 

Bai ce e relaxarea asta la voi in barca, cine mai vasleste?

Nimic nu putea functiona bine fara aceste trei elemente care ajunsesera sa formeze cu barca un tot-unitar, tot ce n-a putut sa fie zdruncinat nici de vantul si valurile prinse pe Babina...

...Ne zisese noua Florin ca pe lacuri se pot prinde valuri mari si foarte mari, insa dupa pranz vremea era linistita si ca atare am iesit din strafundul canalului protejat de stuf si salcii direct intr-un lac vanzolit de vant...Babina (desi Em l-a poreclit Bobina). Nu erau nori de ploaie, nu se prevedea vreo furtuna sau un vant urat, dar in schimb era un vant cu cer senin si niste valuri pe lac ceva de speriat. Astfel dupa ce am apucat sa vorbim putin despre directia generala de inaintare vantul ne-a suflat in patru zari. In teorie trebuia sa strabatem lacul de-a latul, deci erau vreo 2 km de vaslit-distanta mica pentru hotelul plutitor al lui Andrei care tinea directia cu busola impecabil, un adevarat maraton pentru coaja de nuca in care ma gaseam cu Em. Din fericire am intrat pe lac cu Em la vasle si ne-am dat repede seama ca din nefericire nici nu era vreo sansa sa ne schimbam daca vroiam sa tine o leaca directia si sa nu ajungem pe alt mal. Astfel barcuta noastra viteaza s-a dovedit neputincioasa pe vantul si valurile ce o zgaltaiau si Em a tras din greu facand scurta la mana dreapta. Practic nu inaintam decat vaslind cu dreapta. Pentru hotelurile plutitoare Potopul 2 –care s-a dovedit f stabil pe asemenea conditii si Potemkin unde Croco a ramas cu carma intepenita intr-o singura pozitie, traiectoria barcii noastre, dotata si cu gps si cu busola era de-a dreptul ciudata. Astfel deja cam fiecare era stapan pe barca lui...Vazand ca mai mult in deriva inaintam decat pe drumul cel bun, deschid telefonul in caz ca vom fi sunati, fac inventarul la echipamentul din barca si nu am decat sa il sustin pe Em sa dea la vasla dreapta fara oprire. Ocolim la limita niste stuf, profitam de un moment de acalmie sa intoarcem barca, ne proptim in stuf unde e liniste si in mod uluitor iesim primii de pe lac. Probleme a avut si Scufundata condusa de Radu care a alergat sa prinda un izopren fugit de sub fundul lui Bric. In acelasi timp, Bric scurta orizontul convins fiind ca noi ne-a rasturnat...In realitate era la ceva distanta de ei, in dreptul soarelui si vasleam cu disperare sa ajungem la mal. Experienta a fost relevanta pentru a ne da seama de limita barcii lui Mos Artiom-sau de limita noastra de vaslasi nepriceputi-nici noi nu stim ce sa mai credem caci am auzit in egala masura povestiri din gura pescarilor din zona care spuneau ca s-a intamplat sa stea si 3 zile pe un mal de lac, in stuf, prizonieri ai valurilor si vantului...

Scapati deci si de aceasta grea incercare ne relaxam la umbra, ne recapatam respiratia normala si cheful de delta caci canalul pe care am intrat, canal sapat de mana omului ne duce drept si fara incidente spre Stipoc.

Gasim loc de campat pe un mal al grindului si avem o prima noapte de razboi cu tantarii.

Pe grind am gasit si niste oua

Iar Claudia a gasit maci

 Dintre toti pe Bric il plac cel mai mult, caci se strang roi deasupra capului lui...Sau poate le place palaria lui Bric, portocalie. Seara asta o incheiem repede, caci nu prea avem chef sa facem foc si nici sa stam la tantari si in plus, ziua urmatoare ar fi binevenita o plecare mai matinala ca sa nu ne prinda caldura si sa ajungem la timp pentru masa pregatita la Chilia.

Joi 28 mai:-La Chilia in Port

Tocmai ce suntem pe cale sa ducem la indeplinire visul lui Cristi...sa ajungem la Chilia in port....Plauiam noi sa ne facem o intrare triumfala in Chilia, pe muzica lui Ionel Tudorache, cu capitan de flota dotat cu sapca de amiral de la tiganii din Pipera etc..Dar si daca aveam cele necesare, chef nu aveam...il topise pe tot caldura...Vasleam anemic, pe sub un soare mult prea arazator pentru o dimineata de mai.

Si pestii erau topiti de caldura, pe asta de exemplu l-a palit Radu cu vasla si a sarit singur in barca

 Ajunsi in Chilia si tragand barcile la mal, constatam chiar ca apa e calda ca la mare intr-o zi de august.

Bacul de la Chilia

Astfel umbra si racoarea de la Pensiune Vital unde am mancat masa de peste a fost binevenita. 

Masa imbelsugata, bere la 3 lei, voie buna, burta plina. 

Nici nu ne miram ca Bric iar nu se mai dadea dus de acolo si a adormit cu capul pe masa....A fost primul moment cand ne-am gandit sa scapam de el si sa il lasam la spalat vase...Problema e ca gazda l-a analizat si nu prea a fost convinsa ca se descurca la bucatarie si ne-a intrebat speriata ce sa faca cu el daca il abandonam la ei...Pai ce sa faca? Avand in vedere ca lui Bric ii place mult pestele, ori la bucatarie ori la cherhana isi gasea un loc...Acu planul era bun si sperietura lui Bric putea sa fie maxima, dar am ignorat un aspect...Bric doarme doar daca are un nivel de zgomot constant...Cum se face liniste –se trezeste...Asa ca noi sa plecam-Bric dupa noi.

Bric adormit

Asta e...ne pozam si pentru Nasu si ne suim in Barci sa intram pe Bratul Chilia.

Din nou la apa

Eu cu Muha ne urcam in Vedeta, pregatite sa cucerim (V)estul!

Aici din cate se pare granicerii se uita cu interes la noi prin binoclu dar nu se sinchisesc de noi...vorba aia, eram cei mai originali posibili traficanti pe care puteau sa ii vada...4 Barci cu vasle mergand haotic pe Bratul Chilia, unii mai americani decat altii, cu casa in barca, plastice si izoprene aruncate in dezordine etc.

Parem noi traficanti?

Ne oprim chiar inainte de a intra pe canalul ce merge spre Lacul Dracului si campam acolo. 

Parcarea- la umbra salciei batrane

Dupa ceva cautari gasim o zona cu iarba multa si balega putina, facem foc si mamaliga, facem fum contra tantarilor si suntem spectatori ai unei furtuni uscate...fulgere si lasere, lumini si discoteca fara sunet e de jur-imprejur.

Noapte pe bratul Chilia

Vineri 29 mai-deja excursia noastra minunata da semne de incheiere. Lungul drum spre casa incepe...mai avem multe lacuri si canale de strabatut, insa incet incet ne apropiem de ultimul lac, ultimul canal, ultima noapte la cort, ultimul miros de balta etc. Insa cand credeati ca ati vazut totul in delta, realitatea avea sa ne arate ca inca nu am vazut nimic...

Drumul nostru merge din nou prin soare si prin mustele de pe lacuri,aderente la pielea transpirata, merge prin soarele de la amiaza caci ne era frica sa mai amanam trecerea lacului pentru seara cand vremea se cam burzuluia...Merge pe canale linistite pline de pasari si aparatul foto nu mai pridideste.

 Trece pe langa barci cu motor pline de turisti americani dotati cu tunuri foto pentru care suntem o aparitie orginala...Mai ales Scufundata lui Em caci la barca neagra au asortat baietii un stindard tot negru-reprezentand un slip in varf de bat-pus la uscat. Si in plus pentru o imagine de maxima poezie, la fiecare intalnire cu strainii Bric sa apuca sa scoata cu o sticla taiata apa din barca...Si daca nu era suficienta, pe o parte baga apa in barca, pe alta scotea. Numai asa, de efect . Astfel americanii cascau ochii cat cepele si exclamau incantati de asa imagine poetica, tipic romaneasca.

Ne oprim pentru pauza de masa la umbra nucului batran si ne perpelim de caldura. Totul frige in jur, noi suntem transpirati si ne dorim o baie...mai mult ca orice...

Locul de popas pentru pranz

Siesta

Dar canalul pe care am intrat e cam malos si cam mazgos si plin de vegetatie, de matasea broastei , de frunze de nuferi si nu ne inspira pe nici unul din noi sa facem baie.

Asa ca asteptam sa treaca dogoarea sub un nuc care trebuia sa ne apere de gaze, ganganii si alte cele, insa nu o prea face...totusi in atatea zile am devenit apropiati cu toate necuvantatoarele...mai ales cu insectele..le urmarim cu interes, le alintam, le gonim de pe izoprene...prietenul meu mic paianjenul...un pui domne ce ai cu el, prietenele noastre furnicile, mustele, gargaritele si omizile...

Aici un melcisor

Canalul pe care am poposit este plin de viata atat de orizontala (pe pamant) cat si in aer si in vegetatie. O multime de pasari isi fac veacul pe aici,spre incantarea noastra...ai putea sa iesi cu barca pe canal, sa plutesti in deriva fara clipocit de vasle si ai avea zeci de subiecte pentru poze...dar nu se misca nimeni din letargie pana pe la 16.30 cand ne mutam la fel de letargici in barcile care frig si ne punem fara prea mare convingere pe vaslit. Iesim pana la urma in Stipoc dar planul nostru de a deturna calatoria spre Lacul Fortuna nu are succes...se pare ca mirajul berii reci si a inghetatei din Mila 23 ce e destul de aproape nu ne dau pace si cotim spre civilizatie.

Intram printr-o salba de garle si canale incalcite, mini lacuri pline de vegetatie si doar GPS-ul lui Em ne directioneaza negresit pe un canalut ce comunica cu Garla lui Iacob.

Amiaza se ingana cu seara, forfota a incetat, norii se strang desi si compacti, vantul se porneste, depart se aud tunete, aproape se aud tunete...intr-un cuvant se anunta ploaie. Ne surprinde chiar la iesirea de pe canal, plantati intr-o mare de nuferi...Garla lui Iacob e involburata, cu un curent puternic si un volum imens de apa, si astfel alegem sa intram la loc in stuful canalului sa ne protejam de ploaie...

Cu toata viteza de gondolieri inainte,in stuf, ne plantam barcile, le legam bine si la primii picuri tragem folia pe noi...era chiar pacat sa o folosim doar ca sa nu ne murdarim rucsacii, trebuia sa isi arate adevaratul rol.

Ploua

 Stam astfel sub folie destul timp, pana cam pe la apus asa...cand ploaia se opreste. 

Si norii dau semne ca se sparg

Ne bucuram de sansa pe care am avut-o cu stuful asta mai mare decat noi, si pornim la vale pe Garla lui Iacob...cu curentul odata...

Ceva furtuna s-a inserat si in capul nostru ca nu am vrut sa vaslim cateva sute de metrii-1 km contra-curent ca sa ajungem la liman, ci vreo 6 in total, cu curentul in favoarea noastra, e adevarat, ca sa iesim in Mila 23.

Asa ca toti baietii trec la vasle si cu determinare, efort, placere, din reflex cine mai stie din ce motive poarta barcile la vale. In cea mai mare parte moralul e bun, suntem prinsi in mica noastra aventura, si suntem subjugati de ceea ce vedem...de senzatiile pe care le incercam. Stau in barca mea mica, ce aluneca pe nesimtite pe canal, se strecoara ca un sarpe printre unde si privesc asfintitul...au fost multe apusuri in delta pana acum, dar nici unul atat de plin de personalitate ca acesta. 

Norii vinetii si fumurii ard acum,cerul se topeste parca sub atata rosu-vinetiu, soarele se ascunde pentru cateva ultime clipe printre stuf si trestii, valuri de verde devin din ce in ce mai intunecate, natura tace, dupa tulburarea furtunii asteapta linistea noptii pentru a se trezi la viata. E o nemiscare generala aici pe pamant, doar in cer lupta se da inca surda, soarele este tras in hauri si in strafunduri de mainile nevazute ale noptii...gheare negre si lungi sfarteca parca bucati din el ce sar insangerate peste norii vinetii. Sunt tenebrele si stihiile ce preced venirea noptii...o noapte linistita cum aveam sa vedem, o noapte cu stele...cu mii de stele, o noapte cu apa neagra, o noapte ce racoreste spatele si umerii vaslasilor, o noapte care ne readuce, pe insula mica de langa Mila 23. Stau cu ochii pe GPS masurand progresia noastra mai intai in kilometrii si apoi in sute de metrii.

Intram pe canal pe Sulina, aprindem frontalele pe intermitent, regasim locul in care tragem la mal, legam barcile dupa aproape 12 ore de vaslit si deschidem o sticla de apa minerala pe post de sampanie...

E noapte tarziu, poate 12, poate 1...suntem relaxati si ne punem burta la cale cu mancare simpla si autentica. Slana, ceapa, branza si alte racituri romanesti. Tantarii au disparut demult si stam doar si ascultam clipocitul apei...strangem experientele zilei de astazi, imaginile sublime, temerile si incantarea intr-un loc tainic, in aducerea aminte.

Sambata 30 mai

Pentru ultima zi in Delta fiecare din noi avem program de voie...unii stau sa bea bere la carciuma din sat si sa socializeze cu localnicii din fata unei caserole de inghetata, altii stau sa citeasca, altii sa se bronzeze ori au ca misiune sa aranjeze de o masa de peste.

Totusi inca se mai gasesc cativa amatori de o ultima plimbare de cateva ore cu barca. Vedeta, Scufundata si Potemkin sunt date la apa din nou si plecam in baza GPS-ului sa exploram zona limitrofa.

Gasim Delta autentica cu vegetatie bogata, pasari, cu nuferi, cu broaste, cu pesti, cu stuf, ochiuri si lacuri la o aruncatura de bat-pardon de vasla de Mila23.

 Baietii se intrec in a face baie, cat timp noi fetele, ramanem vaslasi...Conduc Vedeta, poate pentru ultima oara tura asta si realizez pentru a zecea, suta, mia oara ca e o barca superba. Asa cum sunt singura in barca, si vaslas si carmaci, dand egal la rame, ritmic, ii simt zvacnetul...ii simt personalitatea de barca mica...ma contopesc cu ea si vaslele devin parca doar o prelungire natura a membrelor. Merge usor si fara gres pe canal, cu un minim de efort si imi este clar cat de puternica legatura se poate stabili intre un pescar si barca sa...este cam acelasi lucru ca intre un sofer si masina sa, un schior si schiurile sale, un biciclist si bicicleta sa. Stim toti sa conducem o masina, sa schiem sau sa mergem pe bicla dar atunci cand nu sunt ale noastre, nu ne identificam cu ele.

Incheiem ziua in mod glorios, intorcandu-ne in formatie completa in Mila23, de data asta, fara a mai starni mistourile localnicilor cu privire la experienta noastra de vaslasi...Parcam barcile ireprosabil la ponton si mancam o masa copioasa, cu ciorba,peste prajit, saramura, dulciuri, toate dintr-un peste proaspat si savuros prins acum cateva ore...Sa tot stai aici si sa mananci,caci desi suntem satui,nu ne simtim cu burtile pline...E imposibil sa nu observi cat de calzi sunt oamenii de aici, cat de primitori si cat de multe servicii fac pentru pretul unei mese de peste.

A fost fara doar si poate o incheiere faina a turei si uitandu-ma in spate, din oamenii tematori si nestiutori in ale barcilor, ne-am intors niste oameni care am inteles Delta, care am invatat sa iubim acest loc, care ne-am integrat in spiritul de balta, care am acceptat tantarii, balansul apelor, care ne-am invins frica de rasturnat in barca sau de innec.

Muha si Dana la inceputul calatoriei echipate cu vestele de salvare

Dana in ultimile zile, relaxata, se pensa....Vesta de salvare? era pernita sub fund

 Ne-am intors bogati si castigati, cu piele arsa de soare, cu ceva schimbat in noi caci in portul din Tulcea ne considerau toti straini in modul nostru de altfel natura de a fi.

Foto: Radu, Claudia, Muha

Alte jurnale pentru aceeasi tura:

Claudia
Andrei
Radu: (fragmente)
Delta vazuta altfel
Barcile si mosii
Padurea Letea