Nordica Pietrei Craiului

Cand? 2-4 iunie

Componenta echipei: 

Calina, Vali, Andrei, Cristi, Mike-Bucuresti
Viorica, Octavian-Calarasi
Mugur_m, Maxel, Dana, Nycbv - Brasov
Va-Timisoara

Vineri 2 iunie

"Ce insufletite sunt plecarile dis-de-dimineata, cand muritorii de rand motaie inca si habar nu au de tainica frumusete a zorilor.Iar tovarasii drumeti se infiinteaza unul dupa altul. Fericirea acestor placeri e plina de sfiala ; bucuria e atat de mare incat inima abia indrazneste s-a creada". (Bucura Dumbrava)

Cu aceste cuvinte in gand am plecat pe la 5 dimineata pe drumul de fiecare zi. Dar de data asta nu cu cursurile dupa mine ci cu rucsacul de munte, am trecut pe langa facultate si i-am facut in ciuda bucurandu-ma ca evadez o zi din inchisoare de caramida rosie si plec spre crenelurile Craiului "aceasta perla a Carpatilor romanesti" care "ne copleseste cu farmecul unei lumi salbatice si tacute de stancarii, un paradis al florilor alpine, al caprelor negre si al alpinistilor" (Cristea E.) La 5.45 suntem toti in gara...(adica toti cei 3 melci care ne-am dat intalnire le personalul de 6.14 spre Brasov, care azi fiind vineri e extrem de liber). Drum lung pana in Brasov- scurs printre cer mohorat, ochi adormiti, rafale de ploaie, curcubeu, iarasi ploaie si in sfarsit un peron ud de gara pe care sarim toti 3 din tren.

Curcubeul aparut dupa Ploiesti

Aici drumurile ni se despart pentru cateva ore. Eu si Cisti plecam spre Bartolomeu, iar Andrei sa rezolve cateva problemute pin Brasov. Deja in Bartolomeu incepuse sa se usuce asfaltul si chiar mijise soarele intr-un ochi de cer asa ca moralul ne mai crescuse.

Debarcam in Zarnesti si ne indreptam spre fantana lui Botorg iar de acolo intr-o ora si 45 min la Curmatura.

Cabana Curmatura

Din pacate pana la cabana plictis mare. In Poaiana Zanoaga Craiul era ascuns in neguri, la fel si Piatra Mica, cabana era scufundata intr-o letargie generala.In fata intrarii facem sfat de taina si ne gandim ce sa facem. Planul initial era sa ne continuam drumul spre Padinile Frumoase pana in Ascutit dar cum vremea se arata vrajmasa ne-am gandit sa ramanem si sa-i asteptam si pe restul...ca sambata dimineata sa luam hotararile impreuna daca vremea era urata si ploua.Pana la 8 si jumatate (cand vin cei care au urcat cu Nycbv -Andrei, Viorica, Octavian, Va- uzi din cap pana in picioare caci au prins doua rafele bune de ploaie) facem o mancare calda la primus, ne delectam cu un ceai, privim fuioarele de ceata, cromatica padurilor care incing ca un manson verde corpul uriasului de stanca adormit sub fiorii unor vraji malefice, ne invartim pe langa cabana, mai schimbam o vorba , facem poze si ma bucur pentru timpul pe care il am...un timp ce are o rabdare nesfasita in ziua asta...caci nu am nimic de facut...secundele si clipele stau atrarnate pe bolta sufletului si picura incet marind stalagmita de liniste cuibarita in intreaga mea fiinta.

Gandurile intortocheate imi sunt spulberate de venirea orei 8 cand ne infiintam in fata cabanei ca sa ii primim pe colegii nostri de tura. De acum incepe glumele, mancatul de seara, in cabana incep si cresc gradele, apar si stelutele in capul unora si o tinem tot asa...cu forte proaspete caci pe la 10 vin si Calina si Vali.

Prima serie

Ora 12 ne gaseste in camera aproape de culcare...somn scurt...intrerupt de vise obscure. Sunt salvata insa de alarma telefonului mobil care anunta :

Sambata 3 iunie

Ora 4.30-5 se da desteptarea. Fiecare isi vede de proprii sai ochi inchisi si isi strange bagajul. Suntem puctuali si la 5.30 plecam de la Cabana. Intre timp grupul se marise caci peste noapte (adica pe la 12 au ajuns la Curmatura si Maxel, Dana si Mugur_m).

Pornim in sir indian spre Saua Crapaturii unde bagloslovim pacla din valea Crapaturii care ascunde privirilor noastre avide atat valea cat si Acul Crapaturii si pornim mai departe. Este ora 6.00 e inca devreme, padurea e uda, trebuie sa fi atent la radacini caci se aluneca. Ne ridicam in van privirile spre Creasta, ni le coboram la loc si inaintam cu pauze scurte spre Varful Turnu.La 7.15 ajungem la stalpul care marcheza finalul Padinii Hotarului iar la 7.30 suntem pe Varful Turnu. De acum inainte ar trebui ca linia crestei sa ni se infatiseze in fata ochilor dar noi mergem parca prin necunoscut print-un spatiu al unei alte dimensiuni, agatat intre timp, intre munti, intre vesnicie.

Urcam prin ceata

Un culoar care urmat pas cu pas ne va conduce pe vf Padina Popii (unde ne-am fi dorit noi sa vedem Peretele Mare din Padina Popii ori Braul Cioranga Mare ramura de jos) iar de acolo la refugiul de la Ascutit.

Intram in Refugiu si ne felicitam ca am ramas la Curmatura. Refugiul arata mai rau ca anul trecut. Pricuirile sunt rupte si a plouat peste tot in el, nu era un petic uscat. Mizerie nu mai vorbesc, peste tot, iar cireasa de pe tort era ca l-am gasit si cu usa deschisa. La 10.15 plecam din Ascutit si ne indreptam spre punctul cel mai inalt al Craiului : "Piscul Baciului" sau "La Om"-2238m.

Pauza la Ascutit (de la stanga la dreapta: Mike, Vintila, Andrei, Octavian, Viorica iar in spate Maxel)

De acum suntem expusi in totalitate vantului vrajmas care se abate asupa noastra in rafale. Urcam ca prin vis pe Timbalul Mare (nu tu Fereatra Valcelului cu Fereastra, nu tu Padina lui Calinet), coboram in Saua Calinetului, urcam Varful dintre Timbale si apoi depasim si Timbalul Mic. Ne oprim in locurile fertite de vant, in general cand poteca se abate pe versantul vestic, mai protejat. Mai departe incep Claile, depasim vf Sbirii si vf Caldarii Ocolite si ajung cu Cristi la 14.00 pe "Piscul Baciului", unde ne ferim cum putem de vant si ii asteptam pe ceilalti. 

Eu si Nae, in ceata

La 14.15 plecam toti cei care vrem spre refuiul Grind II, care arata mult mai bine in comparatie cu colegul sau de pe Ascutit.

Intorsi pe Piscul Baciului, facem poze (caci se luminase pentru cateva minute inspre Grind I-il si vedem) dar hotaram sa coboram in Grind I. Ar fi urmat cel putin 4 h de vant, ceata si oboseala aproape nejustificata, pentru ca nu m-as fi simtit mai implinita sa strabat creasta si sa nu stiu pe unde am trecut.

In zona "La Om"-cateva minute fara ceata

Dupa vreo 10 minute de coborare s-au risipit norii si au scos la iveala Coama Lunga si intreaga creasta sudica pentru aproximativ o ora. Ne-am oprit intr-o pauza de admirat si de pozat caci de acum nu ne mai grabea nimeni era ora 3 si aveam tot timpul din lume de ajungem la Refugiu.

"La Grind, o tacere de inceput de veac se lasa asupra tinutului, imbracand in haina ei molateca sufletul obosit al drumetului evadat din valtoarea civilizatiei citadine, in aceste strafunduri de munti". (Ion Ionescu-Dunareanu ).

Ne aranjam fiecare cum putem mai bine prin refugiu, gatesc un piure la primus cu snitele, ne premiem cu o conserva carata de Cristi toata creasta si ne bucuram de linistea locului. Suntem singurii locatari ai refugiului. 

Morometii muntzomani

Admiram covorul de floricele galbene care isi scoteau capsoarele printre firele de iarba, Bucegii, apusul, baietii aprind un foc efemer de 5 min, mai stam la o discutie scurta si intram rapid in refugiu caci incep primii stropi de ploaie. Noaptea se lasa grea si uda, iar noi protejati de acoperisul refugiului ne bagam la somn. Un somn odihnitor care ne incarca bateriile pentru a ne bucura de ultima zi din tura asta.

Duminica 4 iunie

Ora 3-3.30 deja incep conversatiile in sacii de dormit. Pe la 5.00 ne trezim. Iesim afara in aerul greu de munte, ozonat si cu miros de viata. "Sarutul infiorat al zorilor surade cu mii de chipuri din iarba, iar umbra imensa a Craiului se lumineaza incetul cu incetul privirilor calatorului"(Codrut Clement Dan ).

La 6.10 dupa ultimele poze de grup plecam .

Coboram pe Valea Seaca a Pietrelor, printre noroaie si defrisari, prin niste mirosuri dubioase care ne amintesc de gardina zoologica spre Bruturet.

Alta poza de grup

Cu 10 minute inainte de cabana mancam si apoi ne oprim la o bere (sau suc/ciocolata calda-dupa preferinte), si apoi ne continuam drumul spre Dambovicioara.

Ne premiem la Brusturet

Scapati de noroi, renuntam cu draga inima la Bocanci si trecem la sanadale sau la incalatamintea de rezerva. Trecem pe langa Pestera Dracilor si apoi ne lasam privirile sa admire culmile domoale si molatice , inverzite pe care se descopereau ochilor casute aninate pe pajistile inierbate. O integrare perfecta a elemntului uman in mediu care aici nu mi-a dat impresia ca ii dauneaza ci ca il completeaza. 

La ora 11.30 vine si microbuzul nostrum. Ma urc cu bagajul,arunc o ultima privire acestui minunat masiv si ma las scufundata in peisajele satelor rucarene. Grupul se departe la Podu Dambovitei. Cei 5 din Bucuresti continuam drumul pana in Rucar iar ceilalti coboara sa ia o legatura pana in Brasov.

Noi 5 ajunsi in Rucar ne invartim prin targ si ne intreabam in sinea noastra cum o sa ne omoram noi timpul pana la 3.20 cand pleca o cursa Lucky pana in Bucuresti. Dar norocul ne surade caci intorsi in statie dam peste un microbuz care pleca in 10 min spre Bucuresti. Drumul spre capitala a fost plin de gropi dar placut. Cristi imi arata Iezerul, apoi trecem pe langa Mausoleum, lasam in urma fabrica de ciment, Campulungul, si ajugem si in Pitesti, iar de acolo, autostrada ne aminteste unde sunt banii notri (ai celor care mucesc si platesc impozite), soferul lasnadu-ne pe fiecare prin Bucuresti cum ne era mai convenabil : Militari sau Gara de Nord.

Ma asez la birou sa scriu RT-ul. Dar gandul nu-mi sta la scris. Iau in mana cartea Bucurei Dumbrava si citesc, adormind cu Pisuc la picioare si cu cartea langa cap :

"In orele mai tarzii ale zilei,muntele se imbraca si se dezbraca tot timpul : ca o femeie superba si fantastica ; se joaca cu penajele de nori usori si perfecti ; isi pune pe umeri mantii stralucitoare, sau valuri, apoi se imbufneaza si se ascunde ; de oadta il vezi razand ; stie sa fie slpendid si sublim, misterios si taios, melancolic, rau, generos, sinistru. Sau ca aseara-la apus- se tranforma intr-un palat vrajit din biscuiti roz cu funde de matase albastra" (Bucura Dumbrava-Cartea Muntilor)

Iata ca si de data asta melcii si-au facut datoria (melcul Mike la narat si melcul Cristi la pozat)

Foto: Cristi