sâmbătă, 13 aprilie 2013

Regensburg



Se iau cateva stradute italiene inguste si pavate cu piatra cubica ce se strecoara printre turnuri de piatra, se adauga cateva piete inchise, cu vechime, si un pod ce aminteste de Praga si se aseaza totul in mijlocul Bavariei, pe malul Dunarii, la confluenta raului Regen cu marele fluviu. Se pare ca rezultatul nu a fost rau deloc deoarece Regensburgul este inclus in Patrimoniul Unesco din 2006.
Imaginea clasica din Regensburg
Haidplatz

Stradute, mereu cu Goldener Turm (turnul aurit/turnul de
aur in fundal)
De pe "DN1-ul german" (de fapt autostrada A9 Berlin- München), prin intermediul panourilor turistice orasul ne imbia la fiecare drum inspre si dinspre Alpi: «vizitati-ma si pe mine, si pe mine!». Ceea ce am si facut pana la urma intr-o zi de martie inchisa si cenusie precum una de noiembrie. Ce e drept ceva verdeata nu ar fi daunat peisajului, dar istoria ramane acolo indiferent de anotimp iar orasul este o oglinda vie a principalelor epoci istorice ale primelor 2 milenii, incepand cu perioada romana, continuand cu cea medievala si ajungand pana in zilele noastre.
Etapele de dezvoltare ale orasului
Inceputul dateaza din perioada romana, cand in anul 90 romanii au construit un fort destul de intins aici, denumit Castra Regina (zidurile de aparare sunt inca vizibile pe alocuri si ele delimiteaza orasul vechi).
Cat de intins? Cam 35 terenuri de fotbal.
Cu ce scop o asemenea constructie? Pentru a-si securiza granitele fata de atacurile triburilor germanice. Aproape 5000 de soldati erau cantonati aici si curand in jurul fortului au inceput sa fie intemeiate si constructii civile.
Din perioada romana dateaza si Porta Praetoria (179 d.Ch), poarta nordica de acces in oras.
Porta pretoria
Vestigii romane
Din 530 pana la jumatatea secolului 13 a fost capitala Bavariei, devenind apoi oras liber, iar secolele 11-14 au constituit perioada de glorie a micului oras medieval dezvoltat pe baza comertului si din aceasta perioada dateaza majoritatea punctelor de interes importante din oras. Desi acesta nu a fost puternic bombardat in cel de Al Doilea Razboi Mondial, totusi s-a refacut cu greu iar acest proces lent a facut ca majoritatea cladirilor istorice sa nu fie demolate pentru a face loc cladirilor noi…Si pana la urma acest fapt s-a dovedit a fi in avantajul asezarii de pe Dunare. Alaturi de orasul vechi din Regensburg, din patrimoniul Unesco face parte si Stadtamhof-ul (in prezent cel mai mic cartier din oras). Le desparte Dunarea si le uneste in egala masura cel mai vechi pod peste Dunare (despre care vom povesti mai tarziu).

In 1250 Regensburgul trebuie sa fi fost mai degraba un oras cu un fler italian decat cu unul german (fler ce nu s-a pierdut nici in zilele noastre).



Peste tot se ridicau turnuri ale familiilor de patricieni (numarul lor este aproximat la 40) si turle de biserici. Cum piatra nu era pe vremuri un material ieftin nu si-o puteau permite decat cei bogati (si erau destui caci in Evul Mediu o mare parte din oras era construit din piatra si astfel principalele cladiri din oras au supravietuit foarte bine incendiilor destul de dese din acea vreme.
Printre turnurile care s-au pastrat se numara Baumburger Turm si Goldener Turm (Turnul de aur). Acesta din urma, construit aproximativ in 1260 era cel mai inalt din oras (50 m) si a reusit sa si supravietuiasca timpului. Poate ca in prezent 50 m nu sunt o inaltime remarcabila, dar pe atunci, cand majoritatea caselor erau de un nivel (maxim 2), turnurile negustorilor erau impresionante prin dimensiuni. Ele nu sunt specifice sudului Germaniei ci mai degraba teritoriului de la sud de Alpi (Italia) unde erau simbolul familiilor instarite.

Baumburger Turm
Tot familiile bogate au pus umarul si la contructia Domului Sfantul Petru, construit in stil gotic.Acesta se numara printre cele mai importante opere arhitectonice din Bavaria iar constructia lui (de la temelie si pana la turnuri) s-a intins pe 600 de ani ca si in cazul domului din Köln (din 1275 pana 1869).



Daca Domul impresioneaza prin sobritate asa cum o fac toate bisericile de acest tip, la cateva strazi distanta, in piata de grane (Kornmarkt ) Vechea Capela (Stiftskirche Unserer Lieben Frau zur Alten Kapelle) ascunde sub fatada simplista si relativ comuna un interior bogat, decorat in stil Rococo.


Ramanand pe teriotoriul religiei, merita sa remarcam ca pentru cateva sute de ani in oras au coexistat 3 religii : in 1542 orasul a adoptat protestantismul, totul consiliul orasului a ramas luteran si o minoritate a locuitorilor si-a pastrat orientarea catolica. In plus in oras au ramas episcopii Romano-catolice si cateva abatii.

Daca vom combina religia si nobilimea ajungem la…Casa lui Goliat- o casa a unei familii de patricieni si negustori. Va veti gandi ca oamenii trebuie sa fi fost foarte religiosi de si-au desenat o fresca cu David si Goliat pe fatada casei. Va inselati si in egala masura aveti dreptate.Prin 1262, unul din membrii aceste familii ajunge Episcop al orasului. Pe vremea aceea nu exista nicio fresca pe fatada casei. Episcopul pune cateva camere din propria sa casa la dispozitia studentilor la Teologie veniti de departe. Acestia erau numiti Goliarzi nu pentru ca ar fi fost din cale a fara de viteji ori de puternici, ci deoarece patronul lor era Sfantul Golias (asta e un sfant pe care l-am inventat eu acum prin traducere din Hl. Golias/St.Goliath). De-a lungul timpului, termenul a disparut din limbajul curent dar a mai fost o perioada atasat de numele casei ce s-a numit mai intai Hanul Goliarzilor, apoi Casa Goliarzilor si la final casa Goliat. Fresca de pe fata nordica a aparut abia prin secolul 16 fiind inspirata evident din numele casei.

Am lasat la urma cireasa de pe tort, de fapt Podul de piatra de pe Dunare- Steinerne Brücke.
Intre 1135 si 1146 (deci in doar 11 ani) a fost ridicat un pod de piatra peste Dunare. Acesta avea o lungime initiala de 336 m (acum doar 308 m).
Podul de piatra azi
Si podul de piatra in Evul Meidu
Bineinteles ca de-a lungul timpului au luat nastere mai multe legende legate de aceasta constructie, cea mai raspandita se leaga de o mica statuie amplasata in partea cea mai inalta a podului si povestind urmatoarele: constructorul podului si cel al Domului s-au luat la intrecere pentru a vedea cine isi termina primul constructia, punand si un ramasag in acest sens. Cum constructia podului avansa cu greutate, mesterul a facut un pact cu diavolul. Acesta l-a ajutat sa ridice podul in doar 11 ani, in timp ce constructia partii initiale a Domului s-a intins pe 250 de ani. Totusi Diavolul a cerut si un pret pentru ajutorul sau : primele 3 suflete ce vor trece pe pod. Pentru a cruta vietile omenesti, mesterul a trimis pe pod un caine si 2 gaini. Vazand acest lucuru, Diavolul s-a infuriat la culme si a intentionat sa darame podul insa nu a reusit, acesta fiind protejat de puteri « diavolesti ». Astfel incat a cazut in Dunare si de acolo direct in iad, iar in locul unde a cazut au luat nastere curentii periculosi de care povesteam mai sus. Cat despre statuie, acesta il intruchipeaza pe mester, scrutand orizontul pentru a vedea cat de mult progreseaza lucrarile la Dom.
Vedere de pe pod, inspre oras (cu Domul in stanga)
Ceea ce este deosebit la acest pod este faptul ca pentru mai mult de 800 de ani (pana in 1930) acesta a fost nu doar singurul pod al orasului ci pentru secole intregi el a fost chiar singurul pod peste Dunare dintre Ulm si Viena impulsionand astfel dezvoltarea asezarii. Era considerat cea de-a opta minune a lumii si a servit ca model pentru multe poduri din Europa :
- podul peste Elba in Dresden
- podul peste Tamisa in Londra
- podul d’Avignon peste Ron
- podul ce a precedat celebrul Pod Carol din Praga, peste Vlatva.
Din fericire este mult mai multa liniste aici decat in aglomerata Praga si calatorul are timp sa isi opreasca pasul si sa asculte. Istoria il prinde din urma pe acest pod pe care pasii negustorilor de postavuri se amestecau cu cei ce vindeau banala sare, regii au pasit alaturi de pelerini si cersetori, soldati din toate colturile Europei si vorbind atatea limbi diferite au marsaluit pe aici ca invingatori sau invinsi.
Acest pod a marcat inflorirea orasului pentru ca a dat posibilitatea dezvoltarii rutelor comerciale intre Venetia si nordul Europei. Astfel orasul a devenit un important centru comerical european insa el nu a adus doar beneficii ci a cauzat si probleme in traficul pe Dunare, dand nastere unor curenti foarte puternici in zona podului. Din cauza acestor probleme si a faptului ca datorita arcadelor navele mari nu puteau folosi aceasta ruta, in 1904 s-a propus chiar daramarea lui. Pana la urma insa totul s-a rezolvat in epoca moderna cu construirea canalului Dunare-Main-Rin.
In perioada industriala Podul a fost serios afectat de traficul din ce in ce mai intens, astfel incat initial traficul auto a fost restrictionat si incepand cu 1 august 2008 el a fost complet interzis, devenind zona pietonala.
Daca e pod de piatra nu are lacate, dar am gasit lacate din toate erele pe un alt pod
...sau poate e reclama mascata la Abus?
Calatoria voastra prin Regensburg poate sa inceapa chiar de la acest pod, pentru ca aici, in fostul Depozit de sare se gaseste o expozitie despre orasul inclus in Patrimoniul Unesco ce cuprinde si un oficiu de informare turistica cu program prelungit chiar si duminica (10-19). Aici puteti gasi toate informatiile de care aveti nevoie despre oras (intrare libera) , harti si informatii turistice. Din pacate pentru moment nu se pot inchiria ghiduri audio si harta inlocuitoare este sumara si relativ prost organizata.

Totusi asta nu trebuie sa va impedice de la a vizita orasului, caci un ghid turistic bine pus la punct va scoate din incurcatura si cred ca orasul se va infrumuseta in urmatoarele 2 anotimpuri.

Si cand dupa o zi de umblat va razbeste foamea puteti sa va opriti la Regensburg Sausage Kitchen(Bucataria de carnati din Regensburg) construita in secolul 14 pe acelasi acelasi loc unde a existat inainte o alta cladire ce functiona ca si cantina pentru muncitorii ce au lucrat la constructia podului. Acum este cel mai vechi loc organizat din lume unde se vand carnati prajti, iar tipicul locului este un carnat micut servit cu varza….

Iar daca v-am starnit curiozitatea puteti sa va planificati calatoria in Regensburg cu o aplicatie faina pentru locatiile cele mai importante din Regensburg din punct de vedere touristic pe care o gasiti aici.

0 comments:

Trimiteți un comentariu