Berlinul de Est, Berlinul de Vest si Zidul la mijloc

Niemand hat die Absicht, eine Mauer zu errichten!/Nimeni nu are intentia sa ridice un zid (Walter Ulbricht, 15.06.1961) 

Hai, nu zau! Si atunci cum se face ca, doua luni mai tarziu, se intindeau role de sarma ghimpata prin mijlocul orasului, iar zidarii puneau caramida dupa caramida, cu pustile soldatilor pandind la spate, mistriile lor inganand uvertura unei separari de aproape 30 de ani?

Pentru a nu da nastere unei postari interminabile, am sa incerc sa rezum in 10 puncte evenimentele importante, pre-zid.

• 2 Mai 1945, Berlinul este ocupat de trupele sovietice. 8 Mai 1945 razboiul se incheie. Germania e infranta
• In urma Conferintei de la Postdam (17 iulie-2 august) si respectand planurile Conferintei de la Yalta, Germania este impartita in 4 sfere de influenta.
• Capitala este divizata si ea in 4 sectoare: american, englez, francez, rus. Sectorul rusesc este aproape egal ca suprafata cu suma celelorlalte sectoare.
• Intre 1946-1949 Aliatii strang randurile, si sferele de influenta dispar in zona controlata de ei. Tensiunile cu rusii cresc. Interesele celor doua parti sunt total diferite.
• Martie 1947, programul de dezarmare a Germaniei si planul Morgenthau sunt inlocuite de Planul Marshall. 
• Din reconstructia Germaniei face parte si reforma monetara. In martie 1948, Aliatii si rusii negociaza reforma dar nu se inteleg.
• 20 iunie 1948. In sectoarele controlate de Aliati este introdusa marca vest-germana. 23 iunie 1948, rusii introduc marca est-germana in zona controlata de ei si in intregul Berlin. 24 iunie 1948, Aliatii introduc marca vest-germana si in Berlinul de Vest.
• 24 iunie 1948, rusii impun Blocada asupra Berlinului de Vest. Aprovizionarea orasului nu se mai poate face deloc pe cale terestra. Aliatii pun in functiune un pod aerian pentru a aproviziona orasul cu absolut toate bunurile de care are nevoie (inclusiv carbune pe timpul iernii). Blocada se incheie pe 11 mai 1949.
• 1949 evidenta devine realitate: iau nastere Germania de Est (7 octombrie) si Germania de Vest (23 mai). Se stabileste granita intre cele doua tari, puternic pazita si militarizata in partea de est (incepand cu 1952). Berlinul de Vest face parte din Germania de Vest.
• aproximativ 3 milioane de est-germani (in general persoane cu pregatire superioara), trec in vest, majoritatea, via Berlin. Pentru a stopa acest exod rusii ridica "Antifaschistischer Schutzwall/Zidul de protectie anti-fascista" (Zidul Berlinului). In fapt era vorba de a opri "migratia de creiere" de la est la vest, Germania de Est, pierzand 20% din populatie pana in 1961.

Una din imaginile de la East Side Gallery, despre care voi vorbi mai tarziu

Bineinteles ca cele scrise mai sus, sunt doar o varianta "telegrafica" a evenimentelor desfasurate de la incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si pana la ridicarea Zidului Berlinului. Iar daca vreti sa aflati mai multe va recomand calduros o vizita la Muzeul de Istorie/ Deutsches Histroriches Museum. Perioadele 1945-1949 si 1949-1994 sunt tratate separat, datorita volumului mare de informatii si de materiale disponibile.

Insa daca perioada National-Socialismului era greu de recreeat direct "din strada", nemaiexistand decat foarte putine marturii urbane, perioada de separatie intre est si vest este mult, mult mai tangibila si poate fi descoperita si "din mers".

Pentru a va putea face o idee spatiala despre cum arata zidul si zona limitrofa si pentru a avea clar in minte imaginea Berlinului de Vest, ce statea ca o insula intr-un ocean sangeriu, cel mai indicat este sa incepeti cu Memorialul Zidului de la Bernauer Strasse/Gedenkstätte Berliner Mauer. Aici s-au petrecut foarte multe evenimente legate de zid, au fost infrangeri (victime) si au fost victorii (oameni care au reusit sa treaca in Vest), s-au sapat tunele pe sub, s-a sarit pe geamurile caselor ce dadeau spre vest pana cand acestea au fost evacuate si ferestrele zidite, de aici provine si cunoscuta fotografie in care un soldat est-german (Conrad Schumann) sare gardul de sarma ghimpata si trece in vest etc.

Fuga din est in vest, imediat dupa 13 august 1961, imagine suprinsa la Bernauer Strasse

Versiunea 1.0 a zidului (tot la Bernauer  Strasse)

Astfel darorita istoriei acestui loc, aici sunt amenajate o mica expozitie in aer liber si un centru de informare. Dupa ce aruncati o privire pe harta de la parter unde este desenat zidul, lung de 155 kilometri ce inconjura orasului, urcati pana pe platforma amenajata special, pentru a vedea exact o sectiune a zonei din jurul zidului, versiunea 4.0 (si ultima), numita Grenzmauer 75 /Zidul de granita 75. In varianta cea mai complexa avem de-a face cu:

1. un zid mai mic, in partea de est;

2. o zona de acces intezis, patrulata de paznici cu caini, cu diverse "capcane" instalate de-a lungul si de-a latul ei. Gard de sarma ghimpata.

3. 116 turnuri de paza;

4. zidul propriu-zis, chiar pe linia de demarcatie est-vest, zid compus din 45.000 de placi de beton armat, fiecare inalta de 3.6 m si lata de 1.2 metri.

Sectiunea din zid, recreeata la Bernauer Strasse

Zidul, varianta finala, in 1990, imagine suprinsa dupa caderea Zidului, cat acesta mai era inca in picioare, insa.

Un tur virtual pentru zona despre care vorbim exista deja pe internet si nu dureaza decat 10 minute :).

Intre 26 august 1961 si 17 decembrie 1963, toate punctele de trecere a frontierei intre Berlinul de Est si cel de Vest au fost inchise si nu se putea trece practic dintr-o parte in cealalta. Usor, usor, politica socialistilor a inceput sa se relaxeze si in anii ce au urmat 1964-1966 s-au putut face vizite din vest in est cu ocazia Craciunului. Fluxul era aproape in intregime dinspre Berlinul de Vest inspre cel de Est. In mod normal, invers nu era posibil decat cu cateva exceptii. Pentru ca cineva din vest sa isi viziteze rudele din est trebuia sa solicite viza la ambasada Germaniei de Est la Berlin, viza ce se putea sau nu accorda. Pentru vizite de o zi, viza se accorda direct la punctul de trecere al frontierei. In plus, in anii 1980, cetatenii vest-germani care intrau in DDR erau obligati sa schimbe 25 de marci vest-germane pe o rata de schimb foarte proasta de 1:1. Acesta era unul din putinele moduri prin care Germania de Est putea face rost de valuta.

Doua din cele mai cunoscute si utilizate puncte de trecere a frontierei erau Friedrichstrasse si Checkpoint Charlie.

Friedrichstrasse avea un statut extrem de intereresant, fiind o statie de metrou, tren de suprafata si trenuri de mare distanta, localizata in Berlinul de Est dar accesibila si locuitorilor din Berlinul de Vest. Practic era principalul nod feroviar al orasului. Acest lucru era necesar deoarece granita dintre cele doua parti ale orasului nu era dreapta. Rusi, intrand primii in Berlin au ridicat pretentii asupra intregii zone centrale a orasului (Museuminsel, Brandenburger Tor etc) pe care au si primit-o. Astfel, sectorul sovietic isi trimitea un apendice in cel aliat, apendice marginit in N, V si S de teritoriul controlat de Aliati. 

Conturul zidului (cu galben) si apendicele din centru. Credits wikipedia

Odata cu constructia zidului, desi traficul rutier a fost puternic restrictionat, era mai dificil de facut acelasi lucru cu traficul feroviar, mai ales ca existau magistrale de metrou pe directia N-S, ce porneau din Berlinul de vest, tranzitau "apendicele socialist" pentru 2-3 statii, si reintrau in Berlinul de Vest. In acest sens toate statiile de tren/metrou din apendice au fost inchise si ele au devenit "statii fantoma". Trenurile treceau, dar nu opreau. Singurul loc in apendice unde vesticii puteau schimba trenuri/magistrale era Friedrichstrasse. In acest sens gara a fost impartita in doua sectoare: cel vestic (pentru locuitorii Berlinului de Vest) si cel estic (pentru traficul de calatori din est). Aici a fost organizat si un punct de trecere al frontierei, initial in cadrul garii si ulterior, datorita fluxului mare de calatori, intr-o cladire alaturata, ce comunica cu peroanele vestice printr-un tunel. Cladirea se numeste astazi Tränenpalast/Palatul lacrimilor si asta datorita faptului ca in fata cladirii se consumau zi de zi nenumarate scene de ramas-bun intre membrii familiilor despartite de zid. Practic est-berlinezii isi conduceau rudele vest-berlineze sau vest-germane pana la intrarea in cladire, unde incepeau procedurile de control. 

Punctul de trecere al frontierei de la Friedrichstrasse (credis wikipedia)

In prezent in cladire este organizata o expozitie cu intrarea libera. Un scurt videoclip de prezentare presarat cu impresii si memorii ale locuitorilor din est, cei care ramaneau pe loc, si ale locuitorilor din vest, care erau mereu sicanati de-a lungul procesului de tranzit constituit din 3 controle succesive, gasiti aici (eng). Ghidul audio al expozitiei este disponibil pe site, fie pentru a fi download, fie pentru a fi ascultat online (in engleza).

Daca Friedrichstrasse era folosit de locuitorii Germaniei de Vest ca punct de trecere al frontierei, Checkpoint Charlie era rezervat strainilor si membrilor Fortelor Aliate. In prezent, locul este un magnet pentru turisti, fiind un amestec de istorie autentica, un museu (Haus am Checkpoint Charlie) si cateva magazine care vand kitchuri si produse contrafacute.

There is one sign the Soviets can make that would be unmistakable, that would advance dramatically the cause of freedom and peace. General Secretary Gorbachev, if you seek peace, if you seek prosperity for the Soviet Union and eastern Europe, if you seek liberalization, come here to this gate. Mr. Gorbachev, open this gate. Mr. Gorbachev, tear down this wall. (Ronald Reagan, 12 iunie 1987)

De aici, Brandenburger Tor este la doar 10 minute de mers pe jos, si merita ajuns, pentru a face o comparatie intre imaginea de mai jos si modul in care arata zona in zilele noastre. Practic zidul trecea chiar prin fata Poartei Brandenburgului (pe partea ce acum da spre parc, spre Tiergarten), monumentul fiind inclus de facto in Berlinul de Est, insa aflandu-se in zona interzisa circulatiei publice. 

Credits wikipedia

De aici, de pe partea vestica, cu zidul in spate, Ronald Regan a tinut in 12 iunie 1987, discursul in care i-a cerut lui Mikhail Gorbachev sa ordone daramarea Zidului Berlinului, care in fond a fost si ramane o metafora. El nu reprezenta doar granita intre Berlinul de Est si cel de Vest, nici cea dintre Germania de Vest si cea de Est. El reprezinta granita dintre est si vest, dintre democratie si comunism, el este reprezentarea plastica a Cortinei de Fier. Momentul se gaseste la minutul 11.

Din acelasi "no man's land" facea parte si zona pe care astazi se gasesc cladirile moderne din Postdamer Platz (Sony Center, Daimler etc). In saptamanile finale din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, bombardamentele Aliatilor si mai apoi intrarea rusilor in Berlin a lasat zona in ruine.

Postdamer Platz in ruine, credits wikipedia

Hoteluri de epoca, bulevarde cu trafic infernal, un loc ce odata era plin de viata si de culoare, era acum una cu pamantul. Visele, distractia, pofta de viata au ramas adanc ascunse sub daramaturi. Apoi a venit divizarea Berlinului si Postdamer Platz a "picat la mijloc". Niciuna dintre parti nu era interesata sa se dezvolte acolo, fiind o zona de granita si anticipand aparitia unor tensiuni.Nu au trebuit sa astepte decat 10 ani pentru ca cele mai negre cosmaruri sa devina realitate si pentru ca est-germanii sa ridice zidul. In tot acest timp cladirile in ruine au fost daramate, si in locul hotelurilor, restaurantelor, berariilor, salilor de dans, teatrelor, magazinelor ce dadeau viata locului la sfarsitul secolului 19, cand Berlinul era al treilea oras ca marime din lume dupa New York si Londra cu 4.4 milioane de locuitori, au ramas terenuri virane. Da, dar ce poate sa insemne un teren gol, aparut deodata in mijlocul unui oras reunificat, dupa 1990? Pai, mana cereasca, nu altceva. Din fericire statul german a fost intelept si nu l-a vandut bucata cu bucata, ci a organizat un concurs de proiecte pentru redesenarea pietei. Si dupa ce s-a ales proiectul castigator, cei patru cumparatori ai terenului fragmentat au trebuit sa respecte in mare liniile planului original. Astfel, la doar 15 minute distanta de cladiri istorice precum Reichstagul sau de Brandenburger Tor, a fost ridicat in doar 4 ani un nou pol al orasului. De data asta unul de sticla si metal, insa la fel de atractiv, atat pentru turisti cat si pentru localnici. 

Postdamer Platz astazi. Aici cupola de la Sony Center

Centrul orasului o dovedeste din plin: Berlinul este un oras al contrastelor. Asta pentru ca de la bun inceput, el s-a format ca urmare a unirii/alipirii mai multor orase de sine statatoare, fiecare cu propriul sau mic centru, primaria sa si arhitectura sa. Apoi a venit perioada de separatie intre est si vest, cand cel doua parti ale orasului s-au dezvoltat independent, urmand cu totul si cu totul alte linii directoare. Ambele s-au departat de fostul (si actualul centru) si si-au facut propriul lor nou centru. Berlinul de Vest in jurul bulvardului Kurfürstendamm (important loc de shopping astazi), iar Berlinul de Est in zona Alexander Platz/ Karl-Marx-Allee in 1961. Daca aveti timp, va recomand cu caldura sa mergeti in ambele locuri, deoarece, chiar si acum, dupa mai bine de 20 de ani de "viata la comun" diferentele raman evidente. Kurfürstendamm este bulevardul dedicat consumatorului din voi, pe cand, pe langa Alexander Platz, veti gasi in continuare cladiri rectangulare, cu ferestre mici, cu birouri inghesuite, cu mozaicuri proletare, iar bulvardul ce pleaca din Alexander Platz spre est, va va provoca un deja-vu. Singur diferenta remarcata de noi a fost spatiul ceva mai generos, atat pe carosabil, cat si pe troturare sau intre blocuri. In rest, un nivel peste Splaiul Unirii, dar acelasi tipar. 

Turnul de televiziune din Alexander Platz

Cladiri de langa Alexander Platz

Karl Marx Allee

Recunosc ca pana sa ajung in Berlin nu imi imaginam forta pe care a avut-o comunismul, puterea sa de tavalug si cat de mult a nivelat totul in Europa de Est. Si nu ma refer doar la arhitectura, ma refer la conceptii, la modul de viata, de a gandi si de a actiona impus cetatenilor si mai apoi preluat de societate, transformat in identitate culturala pentru marea majoritate a locuitorilor.

Arhitectura socialista, de Berlin

Fereastra unui magazin de mezeluri de pe Karl-Marx-Allee,
in apropierea fostului restaurant Bucuresti

Si desi noi o cunoastem destul de bine, chiar ne mai luptam inca cu ea in unele locuri, pentru vestici e o alta lume. Mai ales pentru liceeni sau studentii francezi, englezi, olandezi etc care viziteaza Berlinul. Din aceasta cauza Muzeul DDR-ului (Germaniei de Vest)/ DDR Museum are un succes fulminant. Si cu toate ca 90% din povestea spusa in muzeu nu va fi noua pentru voi, totusi merita sa mergeti, macar pentru a vedea cum poti concepe un muzeu interactiv, cu priza imensa la public, un muzeu al secolului XXI, in care vizitatorul este implicat 100%, traieste si face parte din poveste, invatand, experimentand si jucandu-se in acelasi timp. Singurul impediment este spatiul relativ restrans, spatiu ce devine de-a dreptul insuficient pe perioada sezonului turistic, cand muzeul este plin de dimineata pana seara. Insa in extrasezon ar trebui sa fie mai liber.

Simbolurile DDRului, prezente inclusiv pe fosta stema a tarii

Pana si parcurile si statuile aratau la fel.

Treptower Park, unul din monumentele ridicate in cinstea soldatului rus

Reliefuri din aceeasi locatie

Daca ati ajuns pana aici cu cititul sau/si cu vizitatul, insemna ca ati avut multa rabdare. 90% din turistii din Berlin au o singura intrebare: Zidul! Unde este zidul? Toata lumea vrea sa vada zidul, si multi sa multumesc cu cele 2-3 placi de beton de la Postdamer Platz. Ceea ce nemtii doreau sa darame cu orice pret dupa reunificare, acum a devenit un sinonim al Berlinului. Dorinta initiala a oamenilor este perfect de inteles. Erau satui de el, erau satui de bariere, de oprelisti, de restrictii. Unii l-au vazut timp de 40 de ani, unora le-a separat familia sau le-a micsorat familia, celor mai multi le-a redus libertatea de miscare, de exprimare, de gandire chiar. Unora le-a curmat chiar si visele. 

Unul din desenele de la East Side Gallery

Cand vorbesti cu berlinezii de astazi, cei mai multi spun ca parintii lor (de oricare parte a baricadei s-ar fi aflat) isi pierdusera orice speranta cand venea vorba de reunificare. Iata ce afirma presedintele Germaniei de Est la inceputul lui 1989:

Die Mauer wird so lange bleiben, wie die Bedingungen nicht geändert werden, die zu ihrer Errichtung geführt haben. Sie wird auch noch in 50 und auch in 100 Jahren noch bestehen bleiben[...]./ Zidul va continua sa existe atata timp cat conditiile care au dus la ridicare lui nu se vor schimba. El va sta in picioare si peste 50 si peste 100 de ani. (Erich Honecker, 12.01.89)

Asadar, voi nu veti sa vedeti zidul?

Cea mai lunga bucata de zid ramasa pe loc este cea de la East Side Gallery. Aici, pe o lungime de 1.3 kilometri, se gasesc 105 picturi/desene legate cumva de zid, despartire, prapastia dinte est si vest, speranta etc. Ele au fost efectuate in 1990, dupa caderea zidului propriu-zis. In fapt, ceea ce nu stiu foarte multi turisti este ca ei nu "admira" zidul principal (ridicat pe linia de demarcatie), ci pe cel secundar (ridicat in teritoriul Berlinului de Est). Cele doua ziduri erau despartite de acea fasie de pamant/nisip, patrulata si supravegheata in permanenta, pe care ati vazut-o la Bernauer Strasse. Chiar si asa, merita spus ca locuitorii Berlinului de Est oricum nu aveau voie sa se atinga nici macar de acest zid secundar, toate strazile care duceau la el fiind inchise, oamenii care locuiau in apropiere fiind relocati etc. Cele ma clare imagini le-am gasit tot pe wikipedia.

Spiritul este precum urmele pasarilor in cer

Mai sunt inca multe ziduri de daramat

In prezent din pacate multe imagini au fost supuse actelor de vandalism, peste ele s-a scris/desenat altceva si locul ar trebui sa intre intr-o campanie de restaurare deoarece imaginile de acolo chiar spun povesti si cel mai important, au suprins spiritul perioadei aceleia extraordinare de la sfarsitul anului 1989-inceputul anului 1990, care pentru Germania cel putin a constituit o renastere. 

As I looked out a moment ago from the Reichstag, that embodiment of German unity, I noticed words crudely spray-painted upon the wall, perhaps by a young Berliner, 'This wall will fall. Beliefs become reality.' Yes, across Europe, this wall will fall. For it cannot withstand faith; it cannot withstand truth. The wall cannot withstand freedom. (Ronald Reagan, 12 iunie 1987)

La final nu pot sa ma abtin, si sa nu va fac doua recomandari.

Prima ar fi un tur cu cei de la  Berliner Unterwelten, respectiv turul M, in care veti afla o multime de informatii despre modurile prin care s-a fugit pe sub zid, cum s-au construit tunelele, ce tunele au avut succes etc.

Iar a doua recomandare este una pe doua roti. Intre 2002 si 2006, cei 160 de kilometri ai fostului zid au fost transformati in ruta ciclabila. Astfel istoria se poate invata si de pe bicicleta, intr-o combinatie originala de miscare, natura si informatii. Cum pentru intreaga distanta va sunt necesare 2 zile, va puteti rezuma doar la portiunea N-S care trece chiar prin inima orasului. Portiunea are aproximativ 50 de kilometri si poate fi acoperita intr-o zi, cu toate opririle necesare. In general s-a incercat ca in oras, locul pe unde a trecut zidul sa fie marcat cu o linie continua de piatra cubica.In plus, pista este suficient de bine indicata pentru a nu va rataci si bineinteles exista si o publicatie dedicata (in germana). Am scris mai multe despre concept la modul general si despre portiunile din vestul orasului intr-o postare mai veche.

Urma fostului zid la Postdamer Platz. Daca nu stiti pe ce parte era estul si pe ce parte era vestul,
 va puteti da seama usor dupa inscris. El poate fi citit doar dinspre vest.

Iar ca incheiere, voi lasa un alt desen din cele peste 100, ce se gasesc la East Side Gallery sa vorbeasca pentru mine:

Multi  oameni mici, care in multe locuri mici fac multe lucruri mici, pot schimba fata lumii

Foto by Radu si Mike

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox

Tempelhof - despre fostul aeroport nu am mentionat decat in treacat, insa in prezent el a fost transformat intr-un parc/intr-o zona de agrement. E drept, e mult spus parc, pentru ca au ramas pe loc pistele de decolare si de aterizare, nu exista copaci sau umbra, dar e numai bun pentru role, pentru inaltat zmee si alte activitati citadine. Accesul este liber

Muzeul de Istorie/Deutsches Historisches Museum. Biletul de intrare costa 8 euro. Durata vizitare este de aproximativ o zi. Informatii disponibile in germana si in engleza. Exista si un ghid audio insa nu imi amintesc daca el este inclus in pret sau nu. 

Memorialul Zidului de la Bernauer Strasse/Gedenkstätte Berliner Mauer. Accesul este gratuit atat in centrele de informare si de documentare, cat si la expozitiile in aer liber. 

Palatul lacrimilor/Tränenpalast. Acces gratuit. Ghidul audio este si el gratuit. Durata de vizitare, aproximativ 4 ore.

Haus am Checkpoint Charlie. Biletul de intrare 12,5 euro, suplimentar ghidul audio costa 3.5 euro. Nu am fost in acest muzeu deci nu pot sa va spun daca merita sau nu banii. Insa tarifele mari se datoreaza si faptului ca locul are"vad".

Brandenburger Tor. Pe langa Poarta Brandenburgului, daca veti cobori la metrou (statia Brandenburger Tor, magistrala U55), pe peron, veti gasi un mic timeline vizual, cu imagini ce acopera intreaga istorie a monumentului berlinez. Accesul liber (inclusiv la metrou).

Postdamer Platz. Accesul liber.

Alexander Platz. Acces liber.

Karl Marx Allee.Acces liber.

Muzeul DDR- Germaniei de Est/ DDR Museum. Biletul de intrare costa 6 euro. Nu exista si nici nu este nevoie de ghid audio. Durata vizitare, aproximativ 4 ore.

East Side Gallery/ Galeria de Est. Acces liber.

Stasi Museum/Muzeul Securitatii. Biletul de intrare costa 5 euro. Nu am vizitat acest muzeu, insa l-am pus pe lista, fiind oarecum legat de tematica.

Berliner Unterwelten. Turul M costa 13 euro si dureaza 2 ore.

Berliner Mauerweg. Descrierea completa este disponibila online (in engleza), insa exista si o publicatie dedicata, editata de cei de la Bikeline (in germana).

La final, pe harta de mai jos, am incercat sa regrupez toate obiectivele prezentatate in postarea de fata, pentru a vedea cum sunt localizate unele fata de altele.