In Berlin, pe urmele Holocaustului

It happened, therefore it can happen again: this is the core of what we have to say. It can happen, and it can happen everywhere. (Primo Levi)

Din proiectele lumii noi imaginate de Hitler nu faceau parte insa nici homosexualii, nici tiganii si cu atat mai putin evreii. Si acest fapt nu a fost "o toana", ci s-a aflat in programul partidului inca de la fondare (din 1919), alaturi de alte obiective precum: inlaturarea Republicii de la Weimar, opozitia fata de Tratatul de la Versailles si anti-bolsevismul. 

In ceea ce priveste antisemitismului, in Berlin (sau in apropiere) exista 4 locuri graitoare ce va pot purta prin intreaga istorie a Holocaustului. 

Primul, si poate cel mai putin cunoscut, este situat in vestul Berlinului, la marginea unei imense paduri numita "Grünewald/Padurea Verde". Pentru a ajunge acolo, luati metroul de suprafata si folosind linia S7 coborati la statia Grünewald  Chiar in pasajul subteran veti vedea o placuta indicatoare cu "Mahnmal Gleis 17"/ "Memorialul Peronul 17". Practic de la acest peron a fost imbarcati evreii ce locuiau in Berlin si dusi spre diverse lagare de concentrare, initial din Germania, iar ulterior, pe masura ce Germania se extindea spre est, in tari din ce in ce mai indepartate, unde nu se mai punea problema unei munci fortate, ci a unei exterminari directe. De-o parte si de alta a sinei de tren, peronul este acoperit cu placi metalice, iar la capatul fiecarei placi, sunt insemnate data, numarul de persoane imbarcate si destinatia transportului. Sunt "interesant" de urmarit atat destinatiile, cat si fluctuatia numarului persoanelor deportate. 

Probabil ca ochii va vor cadea repede pe nume precum Theresienstadt sau Auschwitz, dar nu e nevoie sa calatoriti atat de departe pentru a vedea ce insemna un lagar de concentrare. 

La 30 de kilometri de Berlin, avand legatura directa cu metroul de suprafata (SBahnul) se gaseste mica localitate Oranienburg, la periferia careia a fost ridicat in 1936 lagarul de concentrare Sachsenhausen-Oranienburg. Pentru noi, cei de acum, este o excursie de o zi, pentru oamenii de acum 60 de ani era inceputul sfarsitului. 

"Trenul se tara ingrozitor de incet, se oprea la tot pasul, iar de cateva ori am mers inapoi. Ni se parea ca s-au scurs cateva ore. Oboseala isi facea simtita prezenta cu o putere indoita.[...]In cele din urma ne-am oprit pe o linie secundara. [...] De undeva din capatul trenului ajungeau la noi comenzi rastite si latrat de caini. Acolo in fata, incepuse debarcarea.  Am mai mers cateva zeci de metri. Acum este randul nostru.Cineva a tras cu putere de usa, care a alunecat pana la capat. Lumina puternica a reflectoarelor ne-a orbit. Stateam inghesuiti in usa vagonului, tinand legaturica in maini, nestiind ce sa facem. Cineva a urlat chiar langa vagonul nostru: "Loos Ausstaiegen". Un detinut, probabil unul cu functie- caci avea o bata uriasa pe care o manuia cu dexteritate- a sarit in vagon urland: "Alle Packete bleiben hier". S-a produs o invalmaseala de nedescris: o parte din detinuti s-au intors ascultatori, dorind sa isi depuna pachetele in vagon, in timp ce alti, goniti de un SS-ist, fugeau cat puteau de repede ca sa scape de el, sarind peste capetele celor ce se intorceau. [...] Am sarit din vagon in momentul care mi s-a parut cel mai potrivit. Am alergat vreo 20 de m prin cordiorul format de SS-istii insirati pe doua randuri; acestia loveau cu picioarele, puneau piedica si agitau batele. Orbit din nou de reflectorul blestemat, dar condus de un fel de instinct animalic, am evitat loviturile. Sarind ca un iepure, evitand loviturile de bata, am iesit in cele din urma din raza reflectorului. In fata mea a aparut o usa uriasa, larg deschisa [...]." (Wieslaw Kielar, Cinci ani la Asuchwitz, inceputul capitolului in care autorul descrie sosirea sa la Oranienburg, aproape de finalul razboiului)

Lagarul de la Sachsenhausen a functionat inca din 1936 si a fost destinat in principiu prizonierilor de razboi dar nu numai. Aici erau inchisi si diversi criminali, simpatizanti comunisti, homosexuali, adepti ai sectei Martorii lui Jehova si evident evrei. In total aproximativ 220.000 de oameni au fost inchisi in acest lagar de concentrare intre 1936 si 1945. 

Lagarul  poate functiona ca sablon/exemplu si pentru alte constructii de acelasi fel, sectorul principal, avand o forma de triunghi echilateral, cu zona de apel, semicirculara in dreptul portii de intrare si baracile aranjate radial in spate. Mai tarziu a aparut o extensie rectangulara, pentru suplimentarea numarului de locuri si, mai tarziu, un nou sector, ce functiona ca inchisoare-carcera, fiind destinat mai ales prizonierilor de razboi, pe care regimul dorea sa ii izoleze. Lagarul avea bucatarie, infirmierie , spalatorie si baraci de lemn. Detinutii erau fortati sa munceasca fie in cariere de exploatare a pietrei (pentru lucrarile de reamenajare a Berlinului), fie in cadrul fabricilor producatoare de armament (Heinkel), a unei fabrici ce producea echipamente electrice (detinute de AEG) sau Siemens.

Zona de apel

Conditiile dezastruoase de igiena, malnutritia, executiile prin spanzurare, impuscare si din 1943, gazare, experiementele medicale etc erau comune si aici, ca si in alte lagare de concentrare, si principala grija a prizonierilor era supravietuirea, mai ales in anii de final ai razboiului.

Baraci

"Doar o minoritate infima a fost dusa in lagar: femei si barbati tineri care aratau sanatosi. Ceilalti, dupa ce isi luau bagajul de mana, plecau in doua coloane: unii-de-a lungul rampei in directia crematoriilor II si III ascunse in padurice; ceilalti umpleau strada diametrala, pe unde, dupa ce treceau de lagarul barbatilor si de cel al tiganilor, ajungeau in padure, unde erau celelalte doua crematorii IV si V. Acolo era capatul calatoriei lor. Fumul dulceag al corpurilor arse acoperea, ca o ceata, imprejurimile.

In timpul acesta, pe rampa, munceau din greu “canadienii”.Sub supravegherea SS-istilor, ei efectuau a doua selectie...selectia bunurilor. Celor gazati. Incarcate de cufere, valize si legaturi, camioanele plecau unul dupa altul […].

O mare parte a acestor bunuri, mai ales alimentele si bijuteriile, ajungeau pe diverse cai in lagar. Bucataria gatea supa de paine cu untura de gasca. Era de toate: conserve, fructe, incaltaminte, imbracaminte, lengerie minunata, paturi pufoase si bineinteles, bijuterii! “Canada!”. Ce conta ca crematoriile fumegau, ca gropile erau pline de gazati. Lagarul avea de mancare! Lagarul rasufla, caci SS-istii ocupati cu transporturile, beti, nu se prea interesau de detinuti. Pusesera ochii pe aur si isi infundau buzunarele cu el. Se asigurau pentru viitor. “Canadienii” procedau la fel. Bijuteriile erau cu atat mai necesare cu cat usurau viata in lagar. La ordinul SS-ului, cei din Sondernkomando cerneau chiar si cenusa celor arsi, cautand briliantele ramase intacte. Dintii de aur erau topiti in lingouri, care luau drumul Reichului pentru a sustine trezoreria statului falimentar. Oasele erau ingropate in camp sau aruncate in lacuri. Se pierdea doar grasimea umana. La Auschwitz nu se facea sapun."(Wieslaw Kielar, Cinci ani la Asuchwitz)

Am ales sa folosesc citatul de mai sus, pentru ca, desi nu face referire la Sachsenhausen, ci la Auschwitz, reflecta destul de bine realitatea dintr-un lagar, cu bunele si relele sale, cu supravietuitorii sistemului si cu cei care pierdeau din start la masa de joc.

Daca nu vreti/nu aveti timp sa petreceti o zi in afara Berlinului, Memorialul Holocaustului Denkmal für die ermordeten Juden Europas, ridicat chiar in centrul orasului, intre Postdamer Platz si Brandenburger Tor va va impresiona la fel de mult. Nu aveti cum sa nu il observati: o intindere gri si austera, populata doar cu paralelipede gri din beton. Lungimea si latimea sunt standard mereu, inaltimea difera, blocurile de beton fiind aranjate liniar. 

Conform arhitectului ce a gandit acest proiect, intreaga structura ar vrea sa intruchipeze un presupus sistem ordonat, ce si-a pierdut pana si ultima farama de umanitate. Pentru cei care sa plimba printre randuri, jocul de lumini si umbre, inaltimile diferite si suprafata in panta ar trebui sa nasca sentimentul de confuzie. Insa oricate simboluri am cauta in aceste bucati de beton, ele sunt greu de gasit si locurile la exterior nu spun neaparat o poveste. Sau daca o fac, ea este destul de criptica. Insa in subteran, sub blocurile de beton exista un centru de informare dedicat presecutarii evreilor in timpul perioadei naziste si acolo se spun multe povesti. Este un loc trist de la intrare si pana la iesire si este un loc realizat cu scopul de a misca. Puteti si acolo petrece ore intregi, urmarind istoria diverselor familii alese din toate tarile aflate sub sfera de influenta a Germaniei (inclusiv din Romania) decimate de persecutii si urmariri, citind mici insemnari ale celor ce au trait in lagarele de concentrare, ori ascultand marturii cutremuratoare despre ce a insemnat si cum s-a simtit Holocaustul in Europa.In total nu sunt decat 4 sali, destul de aerisite din punct de vedere al materialului prezentat, dar conteaza mai mult reflectia si amprenta pe care o lasa asupra vizitatorului.

Timeline

O camera cu 12 mesaje de adio, toate impresionante in felul lor

Un loc in care nu am ajuns, dar care este legat de acelasi subiect este Muzeul Evreiesc/Jüdisches Museums din Berlin, si el aflat in top 10 Muzee berlineze. 

Iar daca intamplarea face sa stati intr-unul din locurile mai linistite ale Berlinului, sa nu va fie cu mirare daca pe drumul spre hotel, va "impedicati" de mici placute metalice rectangulare inscriptionate. Ele sunt fixate in asfalt in dreptul caselor in care au locuit evrei deportati in lagare  si se numesc Stoplernsteine (de la stolpern= a (se) imepiedica) si Stein (piatra).

Tot la aducere aminte, sau mai precis la "neuitare", invita si Die Neue Wache/Noua straja, acesta fiind in prezent "Monumentul national al germanilor pentru victimele razboiului si tiraniei din intreaga lume". Acesta se gaseste chiar langa Muzeul de Istorie. S-ar putea chiar sa nu remarcati cladirea relativ mica, cu coloane inalte la intrare, amintind de Pantheon. Arhitectura clasica, interiorul gol si sobru si sculptura extrem de sensibila a lui Kathe Kollwitz, numita expresiv Mutter mit totem Soh/Mama cu fiul mor), sunt in deplina armonie cu cuvintele de la intrare:

Noua straja este un loc de amintire
si de comemorare a victimelor
razboiului si dictaturii

Noi comemoram
oamenii care au suferit in razboaie
Noi ii comemoram pe locuitorii care au fost urmariti
si care si-au pierdut viata
Noi comemoram victimele razboaielor mondiale
Noi ii comemoram pe cei nevinovati
care in razboaie si ca urmare a acestora
in patria lor, au ajuns sa fie inteminitati
si care in urma expulzarii, si-au pierdut viata.

Noi comemoaram milioanele de evrei ucisi
Noi comemoram tiganii cazuti victime
Noi ii comemoram pe toti aceia care au fost ucisi
Din cauza originii lor, homosexualitatii
sau din cauza starii de boala sau a unei slabiciuni
Noi ii comemoram pe toti cei ucisi,
Carora li s-a refuzat dreptul la viata.

Ii comemoram pe oamenii
care au trebuit sa moara
din cauza convingerilor religioase sau politice
Ii comemoam pe toti
cei care au fost victime ale dictaturii
si au cazut victime nevinovate.

Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care, ca urmare a rezistentei impotriva dictaturii
si-au pierdut viata
Ii onoram pe toti cei care mai degraba au acceptat moartea
In loc sa isi piarda constiinta

Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care au fost urmariti si au fost ucisi
pentru ca au sfidat dictatura totalitara
de dupa 1945.

(traducerea este aproximativa si imi apartine)

Daca vreti sa cititi mai mult despre istoria acestui loc, am scris o postare dedicata aici

Foto by Radu

Infobox


Gleis 17/Peronul 17- acces direct cu metroul de suprafata (SBahn), linia 7, statia Grunewald. Acces liber. Durata: 15 minute

Lagarul de concentrare dela  Sachsenhausen-Oranienburg- acces cu metroul de suprafata SBahn, linia S1, pana la statia Oranienburg si ulterior cu un autobuz (10 minute) sau pe jos (30 minute). Acces liber. Durata de vizitare: intre o jumatate de zi si o zi intreaga.

Denkmal für die ermordeten Juden Europas/ Memorialul Holocaustului. Intrarea libera. Inchis luni.

Muzeul Evreiesc/Jüdisches Museums. Bilet: 7 euro.