miercuri, 20 noiembrie 2013

In Berlin, pe urmele national-socialismului


National-socialismul a fost o perioada neagra din istoria recenta a Europei. Asta ti-o poate spune orice copil de scoala generala ce a trecut putin prin istoria universala. Si atunci de ce am vrea sa ne amintim de el? Pentru ca, inainte de a scrie istorie, trebuie sa cunoastem istoria. Trebuie sa invatam lectiile trecute. Inainte de a judeca, trebuie sa intelegem si inainte de a intelege trebuie sa cunoastem. Si desi acest regim totalitar si-a intins tentaculele, precum o caracatita, pana in estul Europei, istoria este inca vie in Berlin. Fiind capitala celui de-Al Treilea Reich aici a fost concentrata puterea si aici s-au pastrat inca marturii elocvente a ceea ce a insemnat politica, dar si viata de zi cu zi in timpul national-socialismului.
 Brandenburger - probabil simbolul al Berlinului este unul din monumentele
care nu au avut mai nimic de-a face cu sistemul din acea perioada
Calatoria noastra virtuala (sau reala, daca veti vizita vreodata Berlinul si va veti inspira din postarea de fata), va propun sa o incepem de la interior. Nu sunt un mare "fan" al interioarelor, sau al muzeelor, iar atunci cand ajung intr-un oras nou imi place sa il simt. Sa ma plimb pe strazi, sa vad cum se traieste acolo. Dar haideti sa va spun un secret: viata in Berlin nu e cu nimic diferita de viata dintr-o alta capitala europeana. Comorile si bogatia Berlinului nu stau in arhitectura, in constructii deosebite, in locuri memorabile, ci in istorie, in evenimentele din spatele tuturor obiectivelor pe care le vizitati. Si la ce serveste sa ajungeti in fata Coloanei Victoriei/Siegessäule, sa o bifati de pe lista si sa treceti mai departe, fara sa stiti nimic despre ea?  Asa ca inainte de toate, cum spuneam si in introducere trebuie sa cunoastem, si pentru asta va recomand cu caldura o vizita la Muzeul de Istorie/ Deutsches Historisches Museum. Acesta a fost si pentru noi primul muzeu in care am pasit cand am ajuns in Berlin, si imi aduc si acum aminte, cum dupa o zi intreaga (8 ore) nu ajunsesem nici macar la Frederic cel Mare. Asa ca va dau si voua un sfat prietenesc: nu pregetati prea mult in perioada de dinainte de 1871 (cu exceptia cazului in care sunteti pasionati de istorie), pentru ca fie, veti ajunge in criza de timp, fie va veti pierde rabdarea atunci cand veti ajunge la Primul Razboi Mondial, Republica de la Weimar, perioada nazista si la cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Puteti citi cateva cuvinte (in engleza) despre expozitiile dedicate perioadelor: 1918-1933 (Primul Razboi Mondial, Republica de la Weimar si venirea la putere a national- socialistilor) si  1933-1945  (National-socialismul si Al Doilea Razboi Mondial) chiar pe site-ul muzeului. In plus, folosind functia 360° Panorama, puteti chiar "arunca" o privire in interior. Muzeul se gaseste in lista Top 10 muzee din Berlin, asa ca nu sunt sigura voce care va cere sa ii acordati credit.
Das war ein Vorspiel nur, dort wo man Bücher verbrennt, verbrennt man auch am Ende Menschen./Acesta a fost doar un exemplu, unde sunt arse carti, se vor arde in final si oameni. Heinrich Heine, Almansor
Cu lectiile facute, putem trece acum sa descifram orasul. Urmand ordinea cornologica a evenimentelor ar trebui sa ne indreptam spre Reichstag/spre Parlament, insa in drumul vostru per pedes, pregetati pret de 5 minute in Bebelplatz. Este o piata mare vizavi de Universitatea Humboldt si langa actuala Opera (in reconstructie), este imposibil sa o ratati. Aici s-a consumat in 10 mai 1933 un eveniment-simbol pentru inceputurile national-socialismului: respectiv s-a tinut o ceremonie in care s-au ars carti, numita "Aktion wider den undeutschen Geist"/ Actiune impotriva spiritului non-german. Si nu s-au ars orice carti. S-a inceput cu colectiile Institutului de Sexologie si s-a continuat cu titluri importante ale unor autori germani ca Heinrich Mann, Heinrich Heine, Karl Marx, Albert Einstein, Sigmund Freud, Franz Kafka, Kurt Tucholsky sau chiar nume internationale ca: Victor Hugo, Ernest Hemingway, Jack London, D.H. Lawrence, Fyodor Dostoyevsky, Maxim Gorki, Vladimir Iljic Lenin, Leo Tolstoy, Leon Trotsky. In fapt acesta a fost doar apogeul unei perioade in care cei de mai sus au fost defaimati constant, scrierile lor fiind interzise in librarii si edituri si scoase din programa scolara. O lista extensiva a acestor carti puteti gasi pe wikipedia (in germana).

Prin lumina, catre intuneric
Ai spune ca Heine a avut o premonitie atunci cand a scris in piesa sa de teatru (Almansor) fraza citata mai sus. De fapt, Heine nu s-a referit la perioda national-socialismului (murind cu mult inainte) ci la arderea Coranului in Spania, in timpul Inchizitiei.

In egala masura nu trebuie vazut doar evenimentul la suprafata: studentii au ars carti. Actiunea aceasta a fost unul din multele produse de succes ale Ministerului Propagandei, care ajunsese intr-un timp extrem de scurt sa acapareze intreaga presa scrisa, radioul, televiziunea, tot ce inseamna publicitate stradala. Functionand exemplar si extrem de eficient a ajuns sa manipuleze oamenii, sa controleze tot ce inseamna arta, literatura, poezie, muzica, fotografie si sa denigreze tot ce nu era in accord cu principiile noului regim. Pentru a va dovedi ca manipularea a fost un succes, merita spus ca aceasta actiune s-a repetat  in aceeasi zi, in alte 21 de orase universitare, iar in intervalul mai-octombrie 1933, in si mai multe orase, sau de mai multe ori in acelasi oras (la date diferite).

In prezent, singurul loc care mai aminteste de acest moment se afla chiar langa cladirea Operei (in reconstructie) si este reprezentat de un geam prin care se poate vedea sub asfalt, acolo unde a fost amenajata o mini-biblioteca, formate doar din etajere cu rafturile goale.

Un film al Museului-Memorial dedicat Holocaustului din Statele Unite (in engleza) puteti vedea aici, sau o varianta foarte scurta, de doar un minut, aici

Totusi cel mai bun exemplu (relevant si la obiect) ramane din punctul meu de vedere micul filmulet detinut in arhiva Muzeului de Istorie.


Si deoarece v-a promis ca plimbarea noastra poate fi in egala masura reala si virtuala, iata si o panorama a pietei, pentru a avea o imagine a locului.

Acum, dupa ce ati vazut practic cat de bine puteau sa functioneze nazistii si cu cata eficienta isi puteau urmari telurile, nu o sa va mai mire viteza cu care s-au precipitat evenimentele dupa investirea lui Hitler in pozitia de cancelar al Germaniei si cum incendierea Parlamentului a fost folosita ca pretext pentru instalarea unei dictaturii legale in Germania.  Astfel in ianuarie 1933, Germania avea Presedinte, Cancelar si Parlamament cu putere si opozitie. Planul lui Hitler era sa darame democratia, folosindu-se de un articol din constitutie. Respectiv, conform Articolului 48 din Constitutia de la Weimar (aflata in actualitate la momentul respectiv), in situatii de urgenta, presedintele tarii putea sa dea legi, fara ca acestea sa mai fie supuse procesului de dezbatere si de vot in Parlament. Totusi, aceasta putere era rezervata presedintelui si nu cancelarului, iar pentru ca presedintele sa poata da legi prin decret prezindential si sa se subtituie astfel parlamentului, era necesar ca insusi Parlamentul sa fie de acord cu necesitatea acestei masuri, respectiv 2/3 din membrii, sa voteze "pentru". Iar in februarie 1933, Hitler nu avea in niciun caz atata putere in forul legislativ la tarii. Nu inca!
Cartea nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare
Dar poate soarta, poate altceva, i-a sarit in ajutor, pentru ca pe 27 februarie 1933 cladirea Parlamentului a fost incendiata de un fost membru al Partidului Comunist Olandez. In ziua urmatoare (28 februarie), presedintele de atunci Paul von Hindenburg, declara stare de urgenta si emite un decret prezidential prin care sunt suprimate o serie intreaga de drepturi si libertati ale cetateanului: respectiv libertatea la libera exprimare, libertatea presei, libertatea de a organiza intalniri, caracterul privat al scrisorilor trimise prin posta, a mesajelor telegrafiate,a convorbirilor telefonice si dreptul de proprietate. Simultan politia putea aresta pe oricine, fara dovezi si fara mandat de arestare, iar guvernul capata puteri sporite. Decretul intra in vigoare din aceeasi zi si a permis nazistilor sa ii declare dusmani pe comunisti,, sa ii vaneze si sa ii aresteze pe membrii acestui partid, scotandu-i astfel din parlament. Politica de intimidari si arestari a continuat si cu parlamentarii social-democrati, si doar o mica parte din ei s-au prezentat in Parlament in ziua in care acesta trebuia sa voteze instaurarea conducerii tarii prin decret prezidential. Astfel actul trece fara probleme de forul legislativ la 27 Martie 1933 (deci doar la o luna de la incendiu) cu 444 voturi "pentru" si 94 impotriva, doar ca nu presedintele este investit cu aceasta putere, ci cancelarul.
Incendiul care a curpins Parlamentul in 1933. Credits wikipedia, autorul nu este cunsoscut
Daca veti alege sa vizitati Parlamentul la interior (in fapt se poate vizita doar cupola de sticla), veti afla mult mai multe informatii: istoria cladirii, istoria institutiei parlamentare in Germania, istoria tarii si bineinteles o frumoasa panorama asupra Berlinului cu explicatii despre toate cladirile importante aflate in raza vizuala. Si pentru Parlament am un mic tur virtual pentru voi, in engleza. Daca stiti germana, cu atat mai bine, pentru ca resursele sunt mai numeroase, si cel mai bun mi s-ar parut acest film, ce  preia continutul ghidului audio, suprapunand peste sunet imagini si filmare.

In plus, din iunie si pana pe 3 octombrie, langa Parlament este proiectat in aer liber, pe cladirea fatadei Paul-Löbe-Haus, un film de 30 de minute despre istoria parlamentara a Germaniei (in germana si subtitrat in engleza). Sunt doua proiectii pe zi, seara, dupa caderea intunericului, fiecare durand 30 de minute. Am scris cateva randuri despre proiectia din 2012 pe blog si am gasit pe youtube filmul complet (din pacate nu se vad si subtitrarile in engleza), sau in varianta cu focus pe ecranul de proiectie.
Proiectia, in toamna anului 2012
Cladirea nu a fost deloc folosita in perioada nazista, Parlamentul intrunindu-se in rarele ocazii intr-o fosta sala de opera. Astfel Reichtasgul a ramas in ruine si a suferit si alte distrugeri in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

La momentul in care national-socialistii au preluat puterea, zona din jurul Reichstagului arata complet diferit fata de cum arata astazi. In primul rand, vizavi de Parlament se gasea Coloana Victoriei/Siegessäule, intre cele doua neexistand alte cladiri, ci numai spatiu verde si copacii din parcul central al orasului (Tiergarten).
Aranajarea Parlament-Coloana Victoriei. Credits wikipedia, autor necunoscut
Cum puterea planuia o reinventare a orasului, in 1939, autoritatile au mutat Coloana Victoriei pe aceeasi linie cu Brandenburger Tor, in locul in care se gaseste in prezent - Großer Stern/Marea stea , fapt ce probabil a si salvat-o de la distrugere, ea fiind crutata de bombradamentele din timpul razboiului. Statuia aurita din varful colanei se numete "Victoria", iar coloana masoara 66.89 metri.

Victoria
Proiectul de redesenare a orasului avea sa prinda avant odata ce Germania va fi castigat razboiul si trebuia sa inalture caracterul provincial al orasului, facandu-l o capitala mondiala (neoficial termenul folosit a fost Welthauptstadt Germania/Capitala lumii Germania), insa primul pas a fost facut intre 1934 si 1936 cand s-a construit Stadionul Olimpic/ Olympiastadion unde s-au tinut Jocurile Olimpice din 1936. Stadionul a suferit pagube minore in timpul bombardamentelor si se poate vizita.

O alta cladire planificata de Hitler era Volkshalle/ Casa Poporului, o cladire imensa, inspirata din arhitectura Pantheonului grecesc, ce ar fi depasit cu brio constructia megalomana ceausista din Bucuresti.

O macheta a cladirii
Insa pana atunci, Hitler trebuia sa castige razboiul pe care el insusi il declansase si care a zdruncinat din nou, din temelii Berlinului. Urmele raidurilor, urmele Bataliei pentru Berlin, ruinele, sunt astazi, dupa aproape 70 de ani, doar o amintire. Au mai ramas doar imagini, filme si...buncare. Dar istoria traieste inca subteran, iar cei de la Berliner Unterwelten (despre care am mai scris anterior pe blog) o aduc la lumina prin cateva tururi ghidate in buncarele celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Asociatia ofera mai multe tururi ghidate, in diverse limbi, insa pentru combinatia: Al Doilea Razboi Mondial+engleza, nu exista decat 3 tururi: Turul 1, Turul 2 si Turul F. Buncare pentru atacurile-antiaeriene, turnuri anti-aeriene, o viata de zi-cu zi ce ticaia dupa ceasul bombardamentelor si din nou multa istorie si reflectii. 

Ce ar fi fost daca Hitler castiga razboiul?
Cum ar fi decurs lucrurile daca Germania nu ataca Rusia?
Ce s-ar fi intamplat daca una din tentativele de asasinare ar fi reusit si Hitler ar fi murit inainte de 30 aprilie 1945? etc.

 
Foto by Radu


Infobox

  • Muzeul de Istorie/Deutsches Historisches Museum. Biletul de intrare costa 8 euro. Durata vizitare este de aproximativ o zi. Informatii disponibile in germana si in engleza. Exista si un ghid audio insa nu imi amintesc daca el este inclus in pret sau nu.
  • Bebeplatz- Micul memorial/monument nu se poate vizita (el este accesibil doar prin geamul de sticla) insa in rest piata este libera, pietonala. Durata  de vizitare: 5-10 minute.
  • Reichstag/Parlamentul. Vizitarea Parlamentului este gratuita, insa trebuie facuta o rezervare in prealabil. Pe site gasiti toate informatiile necesare. Ghidul audio este si el gratuit fiind disponibil in multe limbi. Durata (intre 30 si 60 minute)
  • SiegessaulePentru a ajunge in rondul in care se gaseste coloana, exista un pasaj subteran (4 intrari in toal), iar pentru a urca in varf (doar scari) se precepe o taxa de 3 euro. In partea inferioara exista o mica expozitie legata de istoria monumentului. Informatii detaliate puteti citi si pe panourile informative amplasate langa fiecare intrare in tunel (in germana si in engleza). Durata 30 de minute
  • Stadionul Olimpic/Olympiastadion  Pret vizitare 7 euro. Pentru program, vezi site.

0 comments:

Trimiteți un comentariu