O tura de adio in Sächsische Schweiz

Si in Berlin, ca si peste tot in nordul si centrul Europei vine iarna. In plus, iarna aceasta nu ne va mai prinde pe meleaguri germane si cu atat mai putin in plictisitorul Berlin cuprins de ceata si atat de departe de munte. Clepsidra timpului s-a intors si nisipul se scurge din inertie in globul numit acasa. Au fost locuri care ne-au placut pe aici, dar nu pot sa spun ca sunt locuri de care m-am atasat, desi Radu in mod cert are un oarecare atasament pentru Sächsische Schweiz. Asa ca mergem acolo, pentru ca padurile din Elvetia Saxona ar trebui sa se asorteze cu ziua frumoasa de toamna si cu ultimele frunze galbene pe care speram sa le gasim prin copaci. In consecinta, impreuna cu Monica si Stefan am pornit la drum, dorind sa combinam drumetia, cu un bivuac sub cerul liber si cu alergatul.

Ultimul concert al toamnei

Lumina blanda e la tot pasul 

Si fiecare se bucura de ea in stilul sau

Mai departe de la Radu citire:

Pentru jumatatea de zi de sambata avem in plan sa ajungem la Bastei, o fosta fortareata cocotata pe stanca, ce are un pod arcuit extrem de fotogenic. Alegem o varianta care pare sa ne duca mai pe ocolite catre Bastei in speranta ca va fi mai pustie, dar din pacate gandul cu ultimul weekend de toamna cred ca l-au mai avut si o groaza de nemti, astfel incat, pe masura ce ne apropiem de Bastei, ne cufundam intr-o mare de turisti.

Tura e totusi frumoasa, desi ceva cam domoala pentru gusturile mele, astfel incat inainte de a ajunge la masina o condimentam cu o balaureala care sa compenseze potecile extrem de bine ingrijite pe care am mers de-a lungul zilei. Pe langa multimea de turisti de la Bastei erau si extrem de multi cataratori, veniti si ei sa profite de ultimul weekend cu vreme calda.

Si dupa ce au inceput sa ma manance degetele dupa dorul de stanca, si de dorul unei zile de catarat intr-o zi calda de toamna, mi-am dat seama ca ultima data cand am fost la catarat a fost acum aproape 3 luni de zile cand ne-am intors din Alpi. De atunci planificarea si pregatirea unor proiecte ce necesita ceva timp m-au facut sa tai cataratul de pe lista de activitati pentru toamna aceasta. Nu-i nimic n-au intrat zilele in sac, vor fi si alti ani si alte toamne.

In Polenztal (valea paraului Polenz), o poteca...de bicicleta 

Cum e Mike, vezi iarna? 

Rama in rama 

Catarare pe langa Bastei 

Putin bouldering la un punct de belvedere

Ajungem la masina odata cu apusul timpuriu si dupa o scurta stramutare in apropierea Pietrei Iernii incepem sa ne pregatim pentru urcusul de 30 de minute catre locul de bivuac. Si de data aceasta, la fel ca si in primavara, vrem sa dormim in unul din cele mai frumoase locuri de boofen din Elvetia Saxona, un cort de piatra pe o platforma suspendata. Partea cea mai interesanta e ca trebuie sa te si cateri putin inainte pentru a ajunge la platforma, astfel incat locul are o tenta usor exclusivista.

Ajungem la el pe intuneric, si dupa un scurt exercitiu de catarat la frontala si dupa tragerea rucsacilor iata-ne la locul de bivuac de pe Winterstein. Ce e foarte interesant e ca desi in jurul stancii vantul vuia destul de puternic, partea pe care era locul de bivuac era destul de ferita, astfel incat am avut parte de o noapte linistita si calduroasa. Mai complicat in schimb cu teama de ganganii cu care aparent Mihaela si Stefan au o reala problema.

A lipsit in schimb de data aceasta cerul plin de stele si rasaritul spectaculos pe care l-am prins ultimele doua dati cand am fost aici. Ramane totusi frumusetea dormitului in mijlocul naturii, sub cerul liber, o experienta care a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult de cand am ajuns in Germania si prin Elvetia Saxona.

Schalf sanft, mein Kind

Pentru ziua de duminica Radu, Monica si Stefan aveau in plan o alergare ceva cam lunga pentru lipsa mea de antrenament, in partea estica din Elvetia Saxona. Asa ca eu am ramas cuminte prin jurul masinii si mi-am ocupat timpul cu lectura, stand ore intregi intr-o poiana frumoasa, dupa ce ploaia prognozata nu numai ca nu a aparut, ba in locul ei a iesit un soare darnic ce m-a facut repede sa parasesc fundul vaii ce se afla mereu in umbra si sa urc pe unul din versanti in cautarea unui loc expus luminii si caldurii, ce o sa ne cam lipseasca in urmatoarele doua luni.

Jurnal Monica (cu traseu si harta)
Jurnal complet Radu

Foto by Radu