luni, 9 decembrie 2013

Berlinul altfel




Cand va ganditi la Berlin, va vin imagini ca cele din filmul de mai sus, nu e asa? Cand ajungi ca turist intr-o capitala europeana, te plimbi pe unde se plimba toata lumea si faci ce face (aproape) toata lumea. Nu e niciun secret, nu e nicio rusine. Asa am facut si noi, in octombrie in Barcelona. Totusi, dupa experienta locuitului in Berlin, acum stau mai mult si ma intreb cum traiesc oamenii din orasul X. Tot in cele 18 luni de emigrare am invatat ca poti avea un raspuns, doar dupa ce stai tu insuti acolo, minim 3-6 luni. Deci cum este Berlinul cu adevarat? Ce se ascunde in spatele povestilor cu zidul, cu nazistii, cu cladirile din sticla, cu Merkel etc?

Berlinul este o capitala europeana. Cu bune si rele. Este in egala masura Germania si lumea intreaga. 50-50. La finalul anului 2010, 13,5% din populatie era constituita din imigranti, majoritari fiind turcii. La acest procent se mai adauga 12,2% care sunt cetateni germani, dar care la origine au imigrat in Germania si au obtinut cetatenia/s-au casatorit sau au fost nascuti aici din parinti non-germani. Deci cam 25% din total.

De ce vin atat de multi straini in Berlin? Oare sunt atrasi de afirmatia primarului orasului care spunea in 2004: "Berlin ist arm, aber sexy./Berlinul este sarac, dar sexy"? Poate...Prin aceasta afirmatie, Klaus Wowereit facea referire pe de-o parte la datoriile crescande ale orasului, care se acumulau cu fiecare zi ce trecea, datorita procesului de reconstructie in care acesta era implicat, si pe de alta parte la atractia manifestata de un oras ce a renascut oarecum din propria-i cenusa.

De 20 de ani in Berlin se lucreaza. Este un santier perpetuu, macaralele sunt o prezenta normala, drumurile inchise sunt la ordinea zilei, dar viata merge inainte. Ca oriunde in alta parte.
Alexanderplatz, Rotesrathaus (primaria) si...macaralele
Domul din Berlin si nelipsitele macarale
Berlinul a ramas un oras sarac. Chiar daca industria sa de servicii pulseaza si startup-urile sunt pe toate drumurile, este una din cele mai ieftine mari capitale europene. Chiriile sunt mici daca le comparam cu cele din Paris sau Londra, mancarea este ieftina (ca in intreaga Germanie), transportul este relativ scump (cam ca peste tot) si...someri sunt destui. Desi in 2011, rata somajului a atins un minim istoric al ultimilor 15 ani (12.7 %), in egala masura acest procent este dublu fata de media Germaniei (6,6%). Turcii, polonezii si italienii ocupa primele trei pozitii dupa numarul de imigranti si toti mananca, cot la cot cu germanii: currywurst, shaorma ori pizza, de la Curry36, de la Mustafa ori Trattoria Toscana.

Deci, asa cum e lesne de vazut, Berlinul este un oras al contrastelor. Eu asa as putea sa-l rezum intr-o singura propozitie. Contraste financiare, contraste arhitecturale, contraste comportamentale, contraste etnice etc.
"Berlin ist mehr ein Weltteil als eine Stadt"/Berlin este mai repede o parte de lume decat un oras. (Jean Paul)
Cred ca diferentele arhitecturale sunt primele pe care le remarci atunci cand vii ca turist. Si nu sunt doar diferentele dintre cladirile de sticla din Postdamer Platz si piata de la "1700 toamna" (Gendarmermarkt). Ori diferentele intre vest si est, intre blocurile comuniste (in germana Platenbau) si vilele vechi din fostul Berlin de Vest, unde toate magazinele se inchid cel tarziu la ora 22.00 si restaurantele inchid si ele la ora 24.00.
Est
vs Vest
Cand in vest se face liniste, petrecerea abia incepe in est, nu mai gasesti nici locuri de parcare si nici locuri la mese. Ai ramas fara paine in est? Sigur gasesti un magazin cu program prelungit. In vest, ori mergi cu metroul spre o gara mare, ori astepti pana dimineata.

Diferentele sunt de fapt mult mai profunde decat ce am enumerat mai sus, si merg mai adanc in istorie, oprindu-se undeva prin 1920 odata cu "Groß-Berlin-Gesetz"/Legea Marelui Berlin. Practic, prin acest act, orasul si-a marit suprafata de 12 ori (de la 66 kmp la 883 kmp) si populatia de doua ori (de la 1.9 milioane, la 4 milioane de locuitori). Asta s-a intamplat prin alipirea la nucleul initial, a 7 orase si a unui numar foarte mare de sate din jurul orasului, iar acest lucru se vede si in teren, pentru ca spatiile dintre fostele orase/cartiere nu au apucat sa fie umplute cu noi ansambluri rezidentiale ori cladiri de birouri, ci au ramas zone verzi, zone destinate gradinaritului de agrement ori zone cu caracter industrial. Astfel acum esti inconjurat de blocuri, magazine, intersectii, apoi ramane doar drumul principal si tu pedalezi, printr-un peisaj asemanator cu periferia oricarui oras, ca dupa 2-3 kilometri sa te trezesti din nou intre cladiri, cu metrou, magazine, aglomeratie. In plus, prezentele cartiere din Berlin au, fiecare, un "feeling" propriu, si atunci cand s-au alipit la nucleul initial si-au pastrat individualitatea. Fiecare cartier cu primaria lui, cu piata sa, si o mica zona centrala...de cartier. Totusi, plimbandu-te dintr-o parte in alta, observi diferentele, si exista berlinezi puternic atasati de cartierul lor, pe care nu l-ar schimba pentru nimic in lume.

Nu stiu daca in decizia asta curatenia are ceva de spus...In centru este cu siguranta curat, in rest...este exact la fel ca in orice capitala. Sunt si ziduri cu graffiti, sunt si piese de mobilier abandonate la colt de strada, sunt, evident, si fecale canine. Nimic nu lipseste din peisaj, iar de fiecare data cand am mers in est, m-am simtit ca in Bucuresti.
Haos arhitectural? Nu! Doar metroul de suprafata 
Resturi, in fata blocului, pe o strada respectabila "de pensionari"
Nu as putea sa mentin insa comparatia dintre cele doua capitale care incep cu B, cand vine vorba de spatiile verzi. O treime din suprafata Berlinului este compusa din paduri, parcuri, gradini, rauri si lacuri. Uitati-va putin cum arata zona din jurul orasului pe googlemaps. Sa mai adaug ca berlinezii au gradina zoologica in centrul orasului, impreuna cu un parc imens?
Verde, mult verde?
Cum de e posibil asa ceva? Pai sunt mai multi factori demni de luat in considerare. Pe de-o parte faptul ca solul din Berlin si Brandenburg este ori mlastinos, ori nisipos si el nu este chiar propice pentru agricultura. Zone de culturi (mai importante) nu sunt decat doua: Werder (an der) Havel ori zona Spreewald. Daca legume si fructe nu se fac, atunci nemtii au plantat copaci. Niste pini inalti, cu tulpina mare si coroana saraca, pe care ii exploateaza pentru lemn. Copacii sunt plantati la linie, pe culoare, padurea e strabatuta de nenumarate drumuri forestiere, tocmai bune pentru alergat, bicicleta, nordic walking, etc.
Biciclind prin padurea de langa noi (Grunewald)
Apoi, economic vorbind, Berlinul este un oras al serviciilor si niste hoteluri, ori niste cladiri de birouri nu necesita la fel de mult spatiu precum o fabrica. Si apoi, mai vine si istoria. Zidul cel mereu blamat a impiedicat practic dezvoltarea Berlinului de Vest pe orizontala (in ciuda prosperitatii sale). Dupa reunificare, din nou, nu a fost nevoie de o extindere, pentru ca oricum, terenurile si chiriile din zona de est erau in continuare mai mici, iar spatiile aveau avantajul ca se gaseau in inima orasului si nu la cine stie ce capat indepartat. Nici cresterea numarului de locuitori nu este marcanta, pentru a se justifica necesitatea unor proiecte imobiliare de anvergura. Asa ca Berlinul ramane una din cele mai verzi capitale europene, cu o calitate a aerului de invidat si cu zone imense pentru petrecerea timpului liber.


Cateva imagini de toamna din inima orasului
Asta daca esti un om cu pasiuni obisnuite...Daca iti place sa colectionezi timbre, sa rezolvi puzzeluri, sudoku, sa compui poezi...Daca iti place muntele insa, Berlinul nu este cel mai fericit loc in care sa traiesti. De ce? Pentru ca este... "flat as pancake". Cel mai inalt punct al Berlinului era la 20 de minute de locul in care locuiam si se numea "Teuflesberg/Muntele Diavolului". Mogaldeata de fata are o istorie interesanta, ea fiind un deal artificial, rezultat din molozul pe care Aliatii l-au strans din Berlinul de Vest dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si pe care l-au dus intr-o padure din apropiere, construind mot in varful sau, un radar pentru a-i spiona pe rusi. In timp insa, natura si-a intrat in drepturi, si peste gramada de moloz au crescut iarba, tufisuri, copaci, pamantul a ascuns resturile, si locul acum, traieste. E un exemplu fain, e un exemplu despre cum natura biruie pana la urma, daca i se ofera cea mai mica sansa. Nu este singurul exemplu pe care il cunoastem, mai stim poate inca cateva zeci, dar ne era la indemana, de fiecare data cand ieseam la alergat si era poate putin, inspirational.
De pe Muntele Dragonului, privind spre Muntele Diavolului (si spre radarul abandonat)
Am putea deci sa spunem ca eram privilegiati, ca se putea si mai rau. Clar, se putea...Totusi cu cei 115 m peste nivelul marii (si reali probabil doar 60-70 m) era doar o galma, pe care te poti urca sa admiri cate un apus si...padurea nesfarsita de la picioarele tale. Berlinul e genial daca iti place sportul, daca te antrenezi pentru ceva (de exemplu pentru triatlon), sau daca vrei doar sa ramai in forma. Terenuri de fotbal cu piste de atletism deschise oricui si oriunde, piste de biciclete, rute pentru cei care merg cu cursiera, parcuri, gradini si paduri pentru alergat, lacuri unde sa innoti, bazine publice cumplit de aglomerate, dar la niste preturi modice, toate inseamna Berlin. Pacat doar ca muntii adevarati sunt la 500 de kilometri distanta, iar dealurile la 300 de kilometri.
Stadionul de langa noi, in mijloc de toamna
Lacul unde mergeam sa facem baie
Pe numele lui, Wannsee
Berlinul ramane verde si datorita numarului destul de mare de oameni care folosesc transportul in comun si bicicleta (710 biciclete la mia de locuitori nu este chiar rau, desi nu toti acesti oameni merg cu bicicleta zilnic). Totusi, 500.000 de biciclete in trafic in fiecare zi, ceea insemna 13% din totalul traficului de la nivelul anului 2009, nu este chiar atat de rau). Acum, nu tot acesti oameni strabat orasul de-a lungul si de-a latul. Multi merg pur si simplu la serviciu cu combinatia bicicleta+metrou de suprafata. Uneori lasi bicicleta la intrarea la metrou, daca vrei, contra unui abonament lunar modic o poti lua cu tine in metrou, chiar si la orele de varf este loc pentru toata lumea. Asta cu exceptia momentelor cand "pica" trenul de suprafata. Si asta se intampla la primul fulg de zapada, si se repeta la fiecare ninsoare de-a lungul iernii. Din fericire nu pe toate magistralele in acelasi timp, din nefericire, reteaua este atat de bine interconectata, incat acest lucru ajunge sa se propage destul de repede si pe alte rute decat cea afectata initial. In orice caz, nu stiu daca tansportul in comun este o cauza, dar berlinezii nu sunt neaparat punctuali, iar daca intarzii la serviciu din cauza transportului in comun, gasesti intotdeauna intelegere.

Transportul in comun si vremea sunt probabil cele mai intalnite subiecte neutre de discutie si mereu te poti plange de ceva pe marginea lor...Trenul de suprafata nu vine la timp, vremea e prea gri, mereu gri, 6 luni pe an. Nu e la fel de rau ca in Hamburg, dar ma jur ca prefer gerurile, zilele cu zapada stralucitoare, zilele calduroase din Campia Romana, diversitatea tuturor acestora, fata de cele 6 luni pe an de gri, soare anemic spre inexistent, uneori ceata, alteori doar o umezeala bolnava care iti intra in oase. Berlinezii traiesc 6 luni pe an afara din casa si alte 6 luni pe an in casa, iar in aprilie explodeaza cu totii, dovada ca le ajung si lor 6 luni de toamna/iarna.
De primavara
Si de toamna
Ca sa duc radiografia pana la capat, merita mentionate alte trei caracteristici ale Berlinului

- este cea mai ateista capitala a Europei (60% dintre locuitori nu si-au declarat in acte nicio religie) si asta probabil si din cauza impozitului pentru biserica pe care ar trebui sa il platesti daca esti protestant sau catolic.

- este gay-friendly. Cu siguranta nu se compara cu Amsterdamul, dar nu este nimic neobisnuit sa ai colegi (la modul general si barbati si femei) homosexuali, sa intalnesti in locuri mai ferite oameni de acelasi sex care se saruta etc.

- in aceeasi categorie a spiritului german relaxat intra si nudismul. Nemtii au cu siguranta tabuurile lor, insa nudismul nu este unul dintre ele. Si nu ma refer la saunele finlandeze extrem de raspandite in Berlin (care o sa imi lipsesca), ci ma refer la alergatul prin padure in costumul lui Adam (da, am vazut si asa ceva) si, mai comun, la statul la plaja, scaldatul etc. Si asta se intampla pe langa orice lac, chiar daca e in oras, spatiul e impartit la comun intre "imbracati" si "dezbarcati" si nu este nimic neobisnuit ca tatal sa faca baie gol impreuna cu copii sai, iar mama sa poarte costum de baie. O posibila explicatie, deriva din perioada celor doua Germanii, cand, in est, a face baie/plaja nud intruchipa un mod de exprimare liber/fara bariere intr-o lume in care libertatea de exprimare orala era oarecum restransa. In egala masura mai marii vremii, dupa ce initial si oficial au respins nudismul, au inceput sa il accepte, preferand ca oamenii sa stea la plaja chiar si fara costum de baie, decat sa se stranga prin cluburi si pe la petreceri, si sa discute cine stie e bazaconii sau sa planuiasca cine stie ce actiuni impotriva sistemului.

Peste tot si toate cred insa ca voi lua cu mine inapoi in tara doua fete ale Berlinului: Berlinul verde si Berlinul cultural. Daca Berlinul s-ar afla undeva in sud-estul Romaniei, cu muntele la 120 de kilometri cu familiile, prietenii si toti oamenii minunati cunoscuti in Romania aproape, atunci ar fi orasul viselor mele. Altfel este doar un loc fain in care sa traiesti, este un oras bun de luat ca exemplu pozitiv din multe, foarte multe puncte de vedere. Si desi in putin timp vom pleca cu toate lucrurile dupa noi, inapoi spre casa, as putea sa ii dau dreptate lui Marlene Dietrich, care spunea "Ich hab noch einen Koffer in Berlin"/"Pastrez inca un geamantan in Berlin". Macar unul virtual, pentru ca voi reveni intotdeauna, cu drag, pe termen determinat, in orasul ce ne-a fost casa pentru 18 luni. Acum insa mergem acasa.

Foto by Radu

4 comentarii:

  1. Cred ca am aflat mai multe despre Berlin de la tine decat voi afla in toata viata :)
    Si ma intreb daca voi scrie la fel despre Montreal cand voi pleca... habar n-am, inclin sa nu, poate doar dintr-un fel de bucurie pe care am simtit-o si in randurile tale :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mi-am impus sa scriu despre Berlin pentru ca stiu foarte bine ca ceea ce nu e scris, se uita. Si cum in paralel cu postarile despre Berlin urcam pe blog si jurnale din 2009-2010, motivatia era si mai mare, pentru ca observam usor cum din turele in care nu am notat nimic si din care au ramas doar imaginile, nu pot sa mai recreez decat o mica parte din momente. In plus m-a inspirat si vremea de afara...buna de stat in casa :). Si mai stiam ca daca noi voi scrie lucrurile astea cat sunt inca "calde", mai tarziu, la anul, cand se vor amesteca cu alte ture, cu bucuria de a ma intoarce in Carpati, nu voi mai avea nici chef si poate nici timp sa o fac. Asa ca, scrie!

      Ștergere
    2. Montreal si Berlin sint locuri placute de trait...eu stau in GDA (greater detroit area in Michigan). Numai Gary, IN. este mai nenorocit. Nu este nici bike friendly si nu o sa fie niciodata. Cultura? care cultura? vorba unui gauleiter din Polonia " cind aud cuvintul cultura imi vine sa scot pistolul". Flyover zone este definitia cea mai potrivita. Dar sint locuri de munca.

      Ștergere
  2. Berlinul este un oras frumos. Este un oras verde, in care ai ce vizita, ai ce vedea, ai cu ce sa iti incanti urechea, ochiul si sufletul. Nu mi-as fi dorit sa traiesc, chiar si temporar, nici in Canada si nici in SUA. Batrana Europa va ramane intotdeauna prima alegere pentru noi.

    RăspundețiȘtergere