miercuri, 22 ianuarie 2014

Doua clasice din Bucegi (Alba si Morarul)


Inca un weekend fara zapada noua, in care ne-am consolat cumva cu temperaturile ridicate si cu ideea ca iarna de anul acesta s-a amanat. Sau poate s-a suspendat? Nu conteaza, noi ne bucuram oricum de munte, in stilul nostru, weekend de weekend, indiferent de vreme. Muntele ne e din nou rutina, libertate, inspiratie, provocare, loc de pelerinaj si mai nou...de tratament.

Cum ideile si inspiratia pentru acest sfarsit de saptamana erau reduse, si cum trebuia sa luam schiurile de la Bubulu unde au fost la ascutit (probabil pentru iarna urmatoare), am ales in cele din urma cea mai comoda varianta: o vale din Bucegi si gandul de a dormi la un refugiu pe sus (initial aveam in plan refugiul de la Batrana). Asa ca, dupa cateva luni e din nou o tura pe care o incepem doar in doi. Si ca de obicei cand suntem doar noi doi, reusim sa ne mosmondim mult si bine, ajungem tarziu in Busteni, si planul pentru Valea Priponului se transforma in Valea Alba. Buna si Alba...La vremea asta orice e bun. Dar oare o sa o gasim alba cu adevarat? Sau mai mult maronie? 
Dati-va si voi cu parerea asupra starii Vaii Albe la mijloc de ianuarie
Poteca de pe Plaiul Munticelu imbie la alergat si nu la tropait in bocanci de iarna si cu rucsac greu in spate. E cald, pasarile canta si zapada e aparitie rara. Niciodata nu am vazut poiana "La Verdeata" atat de golasa in luna lui gerar...

Pentru inca un sfert de vale urcam printre bolovanii acoperiti de un subtire strat de zapada. Abia dupa aceasta incep mici portiuni de zapada continua, intrerupte din cand in cand de bolovani descoperiti.

Totusi pe masura ce inaintam, intra din ce in ce mai multa zapada in ecuatie. Ocolim saritoarea Carnului prin dreapta, pe varianta de vara, unde o serie de cabluri recent montate, ne usureaza in mod vizibil viata. Cu bagaje mai grele in spate nu mai suntem asa viteji in ale catararii si acceptam orice ajutor... Nici cea de-a doua saritoare nu e chiar asa de simpla cu rucsacii mari, dar dupa ce trecem si de ea stim ca suntem ca si iesiti sus. 
La Saritoarea Carnului
Ajungem in cele din urma pe platou sub ultimele raze de lumina, stabilind un nou record negativ de aproape 4 ore pentru timpul de urcat pe vale. Or fi bagajele grele, o fi de la lipsa de antrenament, or fi conditiile ce nu au fost nici de iarna nici de vara? Cert e ca de mult timp nu am mai facut asa de mult pe Valea Alba. Nici macar atunci cand am parcurs valea in doua (eu si Claudia)...

Mai urmeaza apoi inca doua ore de bocanit pe un platou aproape lipsit de zapada, dar nu ne grabeam nicaieri. 
Apus
Seara de ianuarie e lunga, noaptea si mai si, iar noi avem tot timpul din lume sa ajungem la un refugiu, sa ne gospodarim si sa dormim pe saturate. Deturnam planul cu Batrana si prin intermediul Mihaelei si al lui Cosmin ne oprim la refugiul de la Omu. Refugiu confortabil, "cosy", in care suntem doar noi patru si in care se serveste mancare dupa mancare, cat sa ne tina ocupati pana pe la 11 noaptea. Pana la urma ne-am tinut de promisiune si pe langa faptul ca am mancat pe saturate, am dormit si mai si. Ascunsi in 4 pufosenii Nahany ne-am sculat la ora 10.30. Ca atare am ales o varianta cat mai rapida: Valea Morarului. Stiam de acum 3 saptamani ca vom avea parte de zapada continua, asa ca avea sa mearga repede. Planurile erau sa ne fie date peste cap de un coltar buclucas al Mihaelei, care s-a hotarat sa o lase pe saraca fata cand ii era lumea mai draga, dar noi suntem invenitivi, asa ca sigur facem o improvizatie romaneasca care sa tina pana jos...
Spre Saua Bucsoiului 
Cautand limbile de zapada de pe Morar 
Ingineria romaneasca 
Cei trei crai de pe Morar si cu fotograful, patru
Dupa Poiana cu Urzici ne despartim, prietenii nostri pornind mai repede spre masini, iar noi coborand relaxati pe Plaiul Munticelu si asteptand sa se faca ora de luat schiurile de la Bubulu. Avem timp...Este timp pentru toate!


Foto by Radu

2 comentarii:

  1. De-astea sunt faine traseele pe munte, ca difera de fiecare data conditiile: ale muntelui sau ale omului.
    Ma intrebam de cablul ala de pe Valea Alba e pus suficient de sus cat sa se vada si cand o sa fie zapada?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca saritoarea e acoperita asa cum am gasit-o atunci cand am fost impreuna nu mai este nevoie de cablu :). Merge direct in sus, pe zapada. Daca insa e putina zapada, cablul este ok, se vede, insa nu chiar de jos, de la baza saritorii; trebuie sa urci mai intai 2 praguri si abia apoi ajungi la cablu. El este montat pe o portiune suficient de inclinata unde nu se acumuleaza zapada asa usor pentru a-l acoperi doar pe el.

    RăspundețiȘtergere