luni, 4 mai 2015

O zi prin Banatul Epic



Dimineata ne prinde cu corturile pe o pajiste plina de papadii, locul in care ne-a biruit oboseala dupa cele 6 ore de condus din Bucuresti. In vreme ce strangem corturile soarele apare de dupa muchie iar crangul invaluit in ceata diminetii straluceste din reflexia miilor de picaturi de roua. Mai problematic cu roua e ca incaltarile se uda instantaneu pe masura ce ne invartim sa strangem lucrurile.
Am ajuns in coltul acesta de tara pentru ca aici primavara vine ceva mai repede decat in restul tarii, iar potentialul de biciclit prin zone sub 1500 de metri e aparent infinit. Daca aveti nevoie de o confirmare trebuie doar sa-l intrebati pe Suca, om ce vrea sa organizez in toamna un concurs epic in zona si care a luat munti la prospectat poteca cu poteca.
Poteci la ceas de primvara prin Cernei
Pe un track recomandat de Suca vrem sa mergem si noi astazi, si nu stiu daca lucrul acesta trebuie sa ne bucure sau sa ne speri, tinand cont de gradul de masochism recurent din turele omului. Dar culmea de viziai de Arjana, cu piatra Elisovei, arata prea fain din Bogaltin pentru a nu ajunge pe acolo cu bicicleta. Asa ca dupa ce o debarcam pe Claudia care vrea arunce sa urce spre saua Ciumerna si sa arunce o privire spre Godeanu, ne asezam si noi pe biciclete si incepem sa urcam pe o serie de pante destul de prohibitive.

Bicicleta noua urca incomparabil mai bine ca bicicletele pe care am mers pana acum dar in momentul in care terenul devine prea accidentat si iti pierzi echilibrul nu prea inteleg cum poti sa pornesti din nou pe bicicleta fara un loc care sa nu fie chiar in cap. Sunt convins ca am mult de lucrat si la tehnica de urcare la fel ca si la cea de coborare dar dilema cu plecatul de pe loc pe pante abrupte ramane, si singura varianta e sa pastrezi elanul cat mai mult si sa speri ca panta se domoleste si terenul devine mai prietenos inainte de a-ti lua foc picioarele.

Razbim pana la urma si ajungem pe culme, iar de aici drumul e absolut superb. E fain in primul rand pentru ca ai deschidere in jur si poti vedea in departare Godeanu inzapezit, in dreapta Arjana cea stancoasa, in fundul vaii livezile pline de copacii infloriti, iar pe culme un drum ierbos numai bun de pedalat. Norii alearga deasupra noastra, cand prapastiosi cand pufosi dar noi avem incredere in prognoza care ne-a promis o zi perfecta astazi.
Piatra Elisovei in departare
Si aproape am ajuns
Pe sub nori prapastiosi
Incepem coborarea inainte de saua Iarba Moale (aparent chiar exista o sa care se numeste astfel) pe pajisti largi si printre stani deocamdata parasite. Iar in vreme ce gonesc pe bicicleta la vale cu viteza prin locurile acestea ma simt pentru o clipita din nou fericit si multumit. Nu stiu si nu cred ca as putea sa-mi dirijez toate eforturile in cautarea unor momente atat de fugare dar parca totusi e ceva de urmarit acolo, ceva in plus fata de cum erau coborarile in alergare. De aici pana la a cladi un bastion din chestia asta e cale lunga in schimb si in momentul de fata nu sunt deloc convins ca sunt visele mele cele pe care le-as urmari.
Pe acolo coboram 
Fata in fata cu Mehedintii si Godeanu
Inainte de ajunge inapoi in vale dam si de unul din cele mai frumoase locuri de popas, sus pe coasta muntelui, sub un cires batran si cu priveliste de zile mari. Uneori e nevoie de potrivire si sunt convins ca peste o saptamana toate florile se vor scutura si locurile nu vor mai arata la fel.
Locul perfect de popas
Pana aici tura a fost perfecta, mai bine zis pana pana in momentul in care am parasit track-ul numit “Epic trail” si am intrat pe “Varianta Canicea”. La doua ore dupa cand ne caram bicicletele in spate pentru a ajunge la fantana Babii incepeam sa fiu cat se poate de convins ca “Varianta Canicea” nu era intre cele recomandate de Suca.
Un single trail pe care Suca l-a ratat
Si urcam, si urcam
Si cand nici pe ea, nici cu ea de coarne nu se mai poate, o luam in spate
Pe acolo e track-ul
Kilometri se scurg incet, noi cautam track-ul, mai impingem la bicle, mai mergem putin pe ele pana cand vedem salvarea in drumul care vine din Bogaltin si merge spre fantana Babii. E aproape 6 si am dubii ca avem timp sa mai facem ceva dar ne punem de acord sa mai urcam putin pe drum pana cand ne plictisim. Doar ca ne revine cheful de pedalat, mai ales Mihaelei care vine cu idea de a continua track-ul pana la capat. De obicei eu sunt cel cu ideile aventuroase dar in cazul acesta m-as fi multumit cu o coborare faina pana in Bogaltin. Totusi cand Mihaela zice sa mergem mai departe, desi sunt absolut convins ca nu tine minte cat mai e de mers din saua Prislop, tentatia e prea mare ca sa nu zic si eu “Sa mergem!”.

O jumatate de ora mai tarziu privim crovurile si incepem coborarea cel putin tehnica spre Prisacina. Bolovani mari, tehnica deficitara dar totusi se poate cobora pe aici, sau cel putin cu mici intermitente de facut tumbe eu am reusit sa stau destul de mult in sa. O ora mai tarziu in Prisacina dam de ambuteiaje impartind drumul cu vacute ce se indreptau agale spre grajduri in sunetul ritmic al talangilor. Cam pe aici incepe si cursa cu intunericul timp in care Mihalea isi da seama ca multe portiuni au fost uitate de ultima data de cand a fost pe aici, si ca mai sunt cateva mici urcari de biruit pana incepe ultmia coborare spre Bogaltin.
Fiecare merge la casa lui
Un sfert de ora mai tarziu, in mijlocul orei albastre am parte de un tablou putin suprarealist. Dupa ce drumul serpuia pe sub ciresi ce umpleau vazduhul de parfum vad cum in departare pe drum mergeau o femeie imbracata in negru, calare pe un cal negru, cu in caine negru ce incep sa galopeze pe masura ce ma apropii. Un tablou straniu ce parea din alt timp, asta cu putin inainte de a incepe atacul barzaunilor nocturni. In ultimii 3 kilometri de dinainte de Bogaltin nu stiu ce s-a intamplat dar toate pajistile si toti copacii erau populate de un adevarat roi de gandaci nocturni zburatori, mari cam cat o moneda de 50 de bani ce se izbeau de casca, de maini, de ochelari. Cei mai curajosi ramaneau agatati de haine, nu ca ai fi avut cum sa-i scuturi din goana bicicletei, asa ca ramaneau sa te fixeze de la distanta mica cu privirea lor de insecta.

Epuizat si al doilea moment suprarealist ajunge in cele din urma in Bogaltin fara sa aprindem frontalele si aici oprim la birtul din sat pentru cola si biscuiti, dupa care mai pedalam 7 kilometri prin noapte pana la locul in care Cristi si Claudia ne asteapta cu corturile puse. Urmeaza foc, si slana si ceapa si somn de voie in asteptarea ploii de maine.

Traseu: Bogaltin- peste baraj-Piatra Elisovei- Saua Iarba Moale- Pogara de Sus- Fantana Babii- PR (traseul de la Hercules Marathon)- TR- Saua Prislop- TA- Prisacina-BG/BR (Traseul de la Hercules Marathon)- Dobraia-Boglatin, aprox. 60 km, +2000 m

Track: aici

Zilele 2&3 din mica noastra vacanta au fost rezervate pentru Trekking si MTB in Mehedinti-->

Text si foto by Radu


0 comments:

Trimiteți un comentariu