O noapte sub cerul liber, la Sfanta Ana

E fain sa rupi din cand in cand rutina saptamanala cu o noapte dormita la cort in natura, sa pleci direct de la munca spre o padure, sa petreci noaptea acolo si sa revii la munca ziua urmatoare. Iar daca anul trecut faceam lucru acesta cu prietenii din Bucuresti, cu o iesire faina in padurea de la Comana acum a venit randul locurilor din jurul Brasovului sa fie explorate in acelasi fel.

Primul pe lista e lacul Sfanta Ana, un loc care imi imaginez ca e complet pustiu in timpul saptamanii. Fiind la 80 de kilometri distanta cu tot cu 1000 de metri de urcare e cam la limita maxima unde poti ajunge in cateva ore pe cursiera, dar pe de alta parte iesirea vine la pachet cu doua antrenamente, unul pentru a ajunge acolo si unul pentru a te intoarce inapoi.

Lacul in lumina diminetii

De plecat ne asternem la drum cu minimul necesar format din haine, un sac de dormit, o salteluta, ceva de mancare si binenteles aparatul de fotografiat. Intr-un fel stau sa ma gandesc ca pentru o tura facuta vara pe cursiera chiar nu imi imaginez pentru ce ai avea nevoie de portbagaj, totul se poate rezolva foarte simplu cu un seatbag, cu un sac de compresie si cu un mic rucacel. Light is right.

Light is right

Din Brasov plecam in formatie de 2, eu cu Robert, vantul ne mana din spate si dupa o scurta oprire la o prajitura la Sfantu Gheorghe o prindem din urma si pe Mihaela si ajungem in formatie de 3 in Bixad. De aici grabiti de lasarea noptii pornim la deal cu sperante ca vom avea timp sa gasim si lemne de foc odata ajunsi pe malul lacului, loc in care ajungem chiar inainte de caderea intunericului.

Gasim si lemne, ajung si Robert, Adi si Ionut si dupa lupte seculare ce au cerut sacrificiul unei jumatati de sul de hartie igienica reusim sa aprindem in cele din urma si focul, foc numai bun pentru a ne afuma bine pentru urmatoarea zi la job. Lemnele trosnesc in foc, noi facem schimb de experiente culinare combinand orezul cu legume, cu lintea, cu humus-ul si cu sunca uscata, orele trec si tocmai cand ne gandim unde sa intindem hamacele auzim ceva trosnind prin padure si zarim un urs venit sa-si faca plimbarea de seara.

Seara la foc

Ursul e pasnic si pleaca in cele din urma la treaba lui, dar planul cu hamacele pica si reconfiguram planul de dormit pentru a include un bivuac aproape de foc si o persoana care sa stea de veghe si sa tina focul aprins. Noroc ca suntem 5. Randul meu vine la 2:30 si reusesc sa fiu atat de captivat de linistea noptii, de cerul instelat, de lemnele care trosnesc in foc si de pozele pe care ma chinui sa le fac fara trepied incat nici nu-mi dau seama cand trece timpul si se face 4:30 si incepe sa se lumineze de ziua.

Noaptea de bivuac

Cand vine in cele din urma si dimineata suntem inconjurati de o ceata deasa ce se ridica chiar inainte de plecare, dezvaluind muchiile si padurea ce inconjoara lacul si chiar daca am vrea sa mai zabovim in zona trebuie sa ajungem inapoi in oras, oras fata de care ne-am indepartat cu 80 de kilometri cu o seara inainte. Asa ca e timpul sa ne urcam din nou in sa si sa invartim pedalele pentru a nu intarzia prea mult la inceperea unei noi zile de munca. Speram ca va urma si continuarea in perioada urmatoare.

Ridicam tabara

Echipa gata de plecare

Text si foto by Radu