Mama zice ca vrea la munte. Eu scot la inaintare 3 propuneri, una mai atragatoare decat cealalta, de nu stiu nici eu ce sa aleg. Pana la urma mergem in Crai. Mama vrea Curmatura, eu revin de ceva vreme obsesiv in zona cu Magura, Casa Folea si Saua Joaca si nu ma mai plictisesc de locurile acelea. Asa ca le combin pe amandoua. intr-o tura lunga, dar fara diferenta mare de nivel.
 |
| Cu mama la Curmatura |
Urcam cu masina pana la Nobilis si de acolo, la 8.30 dimineata ne asternem la drum. Ca si atunci cand ne intorceam de la Grind ne intalnim cu femeile ce veneau de la mulsul de dimineata, cu laptele leganandu-se incet in caldarile emailate si apoi cu cireada de vaci manata la pascut. Miros de animal, de staul, de iarba, de fan, franturi din copilarie. O copilarie in care mirosul de balegar se impletea cu gustul inconfundabil al laptelui proaspat muls, primit direct in cana, cu spuma inca deasupra si perfect pentru baut la usa staulului unde mamaia mea mulgea inca vaca. Intotdeauna daca mai voiam o cana, o primeam si pe a doua. Miros de vita, animal de care aveam grija cu cel mai mare drag, ochi blanzi, limba aspra, mugetul vacii inainte ca motorul masinii tatalui meu sa se faca auzit urechilor noastre, seri de vara in care luam funia si ieseam cu vaca la iarba ori dupa-amieze de vacanta in care vaca era unicul martor al scaldatului meu cu tata intr-un baraj de irigatii parasit. De-a lungul copilariei singura legatura durabila am dezvoltat-o cu Marcela- o vaca tanara, maroniu-roscata, naravasa, ce da lapte putin dar bun, care a nascut prea putini vitei, dar a fost mereu iubita de toata lumea. Si inclinatia asta spre vite a ramas cumva, in continuare vaca fiind animalul de gospodarie care imi e cel mai drag.
Intersectam rapid traseul de la MPC, dar mergem pe varinta veche, tinand drumul pana in Saua Joaca.
Un alt loc drag, unde acum, profitand de faptul ca stam in Brasov vreau sa ajung cat mai des, sa prind apusuri si liniste, intinsa in iarba scurta de munte.
Coboram la indicatorul de la La Table si apoi continuam pe TR spre Curmatura. Avem parte de un festin cu fragute, ajutam 2 biciclisti cu orientarea in teren si sarim muchii si coboram vai ca sa iesim in forestierul ce urca la cabana.Drumul arata bine si trebuie neaparat sa venim curand pe aici cu MTB-ul in timpul saptamanii.
 |
| Tocmai ce am trecut de La Table |
 |
| Pe sinuosul triunghi rosu |
La Curmatura este animatie, dar nu din cale afara. Mancam masa de pranz si dupa 30 de minute de pauza plecam la vale spre Fantana lui Botorog.
 |
| Si in varianta cu floricele |
 |
| Cu mama, la Curmatura |
De aici urcam spre Magura pe poteca de la MPC. Urcare superba, nu a fost incercare cand sa nu imi placa. Primavara cand abia se iteste iarba in fanete, vara cand oriunde intorci privirea sunt doar valuri de flori de camp, toamna dupa ultima coasa, cand capitele stau aliniate cuminti asteptand ninsoarea si dealurile sunt scaldate in lumina blanda de octombrie. Iarna inca nu am fost, dar o sa merg anul asta, dupa ce da o ninsoare mare, cand oamenii scot caii si sanile, caci masinile sunt degeaba.
Ultimii 4 kilometri prin soare, pe drumul de caruta spre Casa Folea trec incet, asta si pentru ca masura timpului meu pe bucata asta este MPC.
 |
| Magura |
 |
| Bucegii la orizont |
Dar pana la urma ajungem cat de cat in timp util la masina si fapta buna zilei de azi este intruchipata de o batrana de 76 de ani, din Sirnea, ce mergea catinel pe drumul asfaltat sperand la o masina care sa o duca la Brasov unde avea ceva treaba. Pasul meu intins de femeie in putere, la 30 de ani, graba noastra de a prinde un anumit tren spre Bucuresti contrastau atat de puternic cu pasul mic, mersul garbov si sacosa de rafie purtata pe umar de mamaia pe care o urc in masina, cu tot cu batul cu care isi cara sacosa ori spre sprijinea in lungul si incetul drum al ultimilor ani ai vietii. Pasul ii era precum varsta. "Merg 15 pasi, ma opresc, imi trag sufletul, mai merg inca 15 pasi si tot asa". Nu astea i-au fost cuvintele, dar nu ii pot reproduce graiul frumos, cu exprimari pe care noi le folosim rar, grai de om fara prea multa carte, invatat cu traiul greu in satele de la poalele Craiului: "Si domnul lui mataluta e om bun?". Multe intrebari, simple si concrete, intrebarile de viata despre familie, casa, cum o duci. Si o minte inca agila la 76 de ani. Mamaia mi-a reamintit cat de multe am in viata, cu cat de multe lucruri si dorinte inutile ne umplem existenta de zi cu zi, uitand ce e cu adevarat important. Nu pot sa o duc pana in Brasov caci noi mergem spre Predeal, insa in Tohanu Nou fac tot ce pot sa ii gasesc un alt om bun care sa o duca pana in Brasov si lacrimile din ochii nostri, imbratisarea de final vorbesc singure despre o intalnire care m-a rascolit pe interior, un om scos in cale de soarta, cu tact, ca sa nu te indepartezi de esenta.
Drumul pana la Predeal decurge in tacere, cu ochii si reflexele atente la serpentinele drumului, dar mintea hoinarind aiurea. Ca de fiecare data cand oamenii dragi pleaca spre Bucuresti, eu ma bucur ca Brasovul e la doar 30 de minute si ca in orasul de sub Tampa e Radu, sunt 2 prieteni buni, e muntele si e liniste. In primul rand liniste in suflet.
Somnul se asterne greu, gandurile, revenind mereu si mereu, obsesive, la batrana de 76 de ani.
Traseu: Nobilis (Pestera)-Casa Folea- La Table (BR)- Cabana Curmatura (TR)-Fantana lui Botorog (BG)- Magura - Casa Folea (BR)
http://www.movescount.com/de/moves/move114399147
0 comments:
Trimiteți un comentariu