joi, 7 iulie 2016

Apus si rasarit in Crai

De mai bine de doua saptamani ziua a inceput incet incet sa se scurteze si cu asta s-a instaurat panica: nu avem timp de toate planurile de mini-aventuri pana cand se termina vara. In cele 3-4 ore de lumina pe care le ai inainte si dupa munca poti ajunge departe, si in plus orele respective sunt si orele in care lumina e cea mai faina. Ai parte daca ai noroc si de un apus, si de un rasarit, si de lumina altfel din orele din jurul lor. E drept ca ajuta foarte mult si faptul ca Brasovul e in inconjurat de munti si ca nu e deloc greu sa te urci pe varful unui deal (gen Lempes).
De data asta a fost mai mult decat Lempes, a fost Piatra Craiului
Uneori stau sa ma gandesc care e diferenta intre o zi de concediu sau de weekend si cele 15 ore petrecute in natura intre orele de munca si sincer nu o prea vad. Iar atunci cand poti face ceva de genul acesta in timpul saptamanii, nevoia arzatoare de a fugi din oras in weekend pe care o aveam in Bucuresti dispare aproape complet.

Dar acum revenind la povestea turei o voi incerca sa o derulez pe fast-forward. Fata de mini-aventurile de pana acum de data aceasta am schimbat bicicletele pentru rucascul de drumetie si dupa 50 de minute de condus plecam de la Casa Folea la fix pentru a fi intampinati de o prima ploaie de vara care nu era in prognoza. Stam putin, ploaie se opreste si noi pornim mai departe spre Saua Joaca, locul din Crai in care ai probabil una din cele mai faine perspective asupra versantului estic al Craiului. Urmeaza aprovizionarea cu apa de la Table, urcusul relativ abrupt spre Grind 1.
Urcusul clasic spre La Table
Grind 1
Creasta e invaluita in nori si in curand incep stropii de ploaie ai unei noi ploi de vara in vreme ce noi pornim mai departe. Inaintam prin iarba inalta si plina de apa dupa ploile din seara asta. In curand suntem complet uzi de la genunchi in jos, din loc in loc mai gasim fragute si ele la fel de pline de apa, dar castigam incet si sigur inaltime.
Mai avem ceva de urcat
Gasim si locul de somn pentru seara asta, ne asternem la masa de seara si la povesti inainte de o culcare timpurie. 

De dimineata trezirea e la 5:30, la fix pentru a prinde rasaritul si suficient de devreme pentru a ajunge pana la 9 inapoi la birou. Poate aici e singura parte grea a unei mini-aventuri, trezirea atat de matinala. Dar aerul rece de munte ne trezeste repede si incepem cu spor revenirea spre oras.


Rasarit la +1800 m
Coborand odata cu zorii zilei

Text si foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu