marți, 5 iulie 2016

Strategica si o vizita in Cozia

Creasta Latoritei (Strategica) era demult in plan, o readusesem in discutie si anul asta, dar nu ma asteptam sa se concretizeze atat de repede. Daca initial planurile erau pentru Cindrel, pe masura ce ne-am strans gasca mare, s-au reconfigurat pentru Latoritei sambata, iar pentru duminica...mai vedem.

Weekendul de fata cred ca este primul weekend de cand ne-am mutat in Brasov in care plecam de acasa de vineri seara. Dormim la cort in Ciungetu unde de regrupam a doua zi dimineata cu oamenii din Medias.
Gasca mare pentru Strategica, astazi
Planul nu e foarte clar, dar pornim pe drumul forestier spre Barajul Petrimanu si apoi, mai sus, spre Galbenu. 30 de kilometri de drum forestier bun, pe care castigam destul de timid altitudine. Vremea insa nu este la fel de buna ca entuziasmul nostru si terminam cu forestierul destul de plouati. Ultimul adapost a fost pe/ sub o hranitoare de animale :).
Aici, abia se strangeau norii de ploaie
La finalul drumului forestier ne astepta o trecere prin rau, dar din fericire Dan gaseste o punte incropita din 3 trunchiuri groase de copaci si scapam de partea cu descaltatul. Uzi eram oricum, si ce mai ramasese uscat din noi la picioare se va uda oricand prin iarba mare, cautand drumul pe muchie, bine ascuns printre brazi, drum care ar trebui sa ne scoata peste niste sute de metri (diferenta de nivel) in Strategica. Pana acolo trebuie sa ne luptam cu panta, cu bicicleta si cu zecile de muste si tantari pe care le caram fiecare dintre noi dupa noi. Imi tot revine in minte o urcare la refugiu la Costila, cu ani in urma, cand mergeam sa cataram Traseul Lespezi. Aceeasi luna de vara, aceeasi caldura, alti oameni, dar fiecare cu roiul lui. Opririle erau virtual imposibile caci hoarda de tanari si muste tabara pe tine, asa ca o tinem in ritm molcom dar constant pana sus in creasta.
Puntea suspinelor
Prin iarba pan' la brau
Aproape de iesirea din padure
Iesind la drumul mare
Am iesi din padure si n-am iesi, caci tunete se aud in departare si nu avem nici cea mai mica idee ce planuri are ploaia cu noi. Desfasurarea de forte e deasupra Capatanii, noi am prins doar o coada de nor, dar tot este suficient.

De Strategica nu avem timp sa ne bucuram. Alergam in continuu spre seninul de la orizont insa drumul de culme are darul de a deschide noi perspective peste munti in care am mers mai rar. Capatanii in dreapta, Parangul in spate, Lotrului in stanga.

Pe langa ploaie este si frig. Astfel incat un foc gasit din intamplare la margine de drum ne indeamna la o pauza. Initial ne oprisem in zona ca sa ne regrupam. Si cum stateam eu si cu Radu zgribuliti dupa un mal, ferindu-ne de tantari am vazut o dara de fum si o fosta vatra in care mai ardea ceva jar. Cum unde-i fum nu sunt tantari, ma dau mai aproape de sursa, animam focul cu cateva lemne si ii primim pe colegii de tura cu un foculet pe cinste ce incepuse sa dea si caldura nu doar fum. Doar ca atunci cand calatorul sta, ploaia avanseaza cu pasi mici si risca sa ne prinda din urma, asa ca la un moment dat trebuie sa spunem adio foculetului si sa ne continuam scurta coborare, numai ca sa avem motiv sa urcam din nou spre Fratosteanu.
Am aprins un foculet
Dupa ce dovedim si ultima urcare si ne avantam pe lunga coborare spre Ciungetu, iese inevitabil si soarele. Cam tarzior, partea inalta a crestei e deja in urma noastra si noi pierdem altitudine rapid pe primele serpentine.

Din rutele de pe bikemap stiam ca dintr-un anumit (Plaiul Poienii) punct exista 2 variante. O coborare directa in Ciungetu pe Valea Rudareasa si drum in stare buna si continuare pe o culme innierbata printre salase si capite, printre flori si iarba pana la brau, spre Valea Macesului. Alegem varianta mai lunga si mai pitoreasca, pe care insa doar la vale o recomand. La deal ar fi doar un lung supliciu de sant adanc si ros de ape in urcare, sauna printre iarba inalta si la final impachetari cu namol prin padure.

Drum innierbat, de culme
Ajungem destul de tarziu in asfalt si pedalam ultimele 20 de minute destul de intins, pentru a mai prinde magazinul din Ciungetu deschis pentru o scurta aprovizionare.

Ploaia care ne-a haituit in prima parte a zilei nu ne da pace si revine si pe seara, trimitandu-ne repede la culcare.

O descriere destul de ampla a drumului gasiti aici

Track si date pentru tura noastra aici (momentul parasirii drumului forestier pentru a prinde drumul prin padure ce tine o muchie impadurita ce ne va scoate in final in Strategica este dificil in teren si acolo fiecare track gasit are intoarceri, schimbari de directie etc)


Duminica- In Cozia pe MTB

Cum progonoza spunea ca cele mai mari sanse de vreme buna le avem in Cozia, in prima parte a zilei, Ionut conduce dis-de-dimineata pe Valea Oltului. Parcam la campingul unde a fost startul si sosirea la Cozia Mountain Run, schimbam cateva vorbe cu oamenii ramasi peste noapte in zona si apoi luam sub roti asfaltul spre Berislavesti.

Decidem sa dam urcarea spre cabana fiecare in ritmul sau, asa ca rezulta undeva intre o ora si ceva si doua ore si ceva de discutii interioare, muzica, ganduri, transpiratie, nerabdare si tot ce mai aduce cu sine o urcare lunga in miez de vara.

Cand ajung la cabana Radu ma asteapta deja cu o bere desfacuta, adaugam si o ciorba si umbra din belsug si cam cand ajungea Ionut o iau din loc sa pun ceva avans intre mine si baieti pe coborarea pe BR. Nici acum nu stiu de ce am coborat pe Muchia Turneanu, continuand apoi pe Scortaru si nu am mers temenel (dar zdruncinat) pe drum. Cel mai probabil pentru ca simt ca daca nu ma dau pe poteci adevarate nu o sa inteleg nimic din MTB si o sa raman mereu la drumuri forestiere. Ca m-am dat ca pisul boului, asta e alta treaba. Din fericire nu a fost nimeni sa ma vada. Odata intrata in padure insa, s-a ales praful si de bruma de curaj, chiar si cu saua la minim, nu am mai reusit sa ma dau pe bicicleta si a inceput un lung coborat la vale cu bicicleta de coarne, tras peste busteni, tarat prin valcele etc.
Bicla ajunsa in sfarsit la cabana

Asa au coborat baietii...Pe mine nu ma intrebati cum am coborat
2 ore mi-a luat distractia pana am iesit in drumul lat spre Stanisoara si inca 15 minute pana jos la Manastire. In timpul asta eram de doua ori la masina daca alegeam forestierul, dar ratam tocmai momentele glorioase in care Radu marturisea ca nu isi aduce aminte sa fie asa de lunga portiunea asta. Ce e drept, in alergare trece intr-un fel, cu bicicleta de coarne trece in slow-motion.

Ziua se incheie cu ploaia anuntata in prognoza, ploaie insa ce incepe fix cand ajungem la masini. Perfect timing as putea spune.

Track si date aici

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu