joi, 21 iulie 2016

O noapte de vara la Diana

My girl, my girl, don't lie to me
Tell me where did you sleep last night

Daca e miercuri, e aventura din timpul saptamanii. Miercuri, la jumatatea saptamanii, cat sa te tina pana in weekend. Uneori chiar sa substituie weekendul. O evadare din oras, cele mai frumoase ore ale zilei petrecute afara. Un apus sau un rasarit. Un final de zi, scaldat in lumina blanda a serii si un inceput de zi, plin de energie. O realiniere la ritmul circadian. Fara internet, laptop, becuri, nimic care sa te perturbe. Poate doar cu o carte si o lumina de frontala, asteptand sa vina somnul, neobisnuit sa apara asa devreme. O sculare la rasarit, martor tacut la primele triluri are pasarilor, primele zgomote ale padurii, culegand inca roua pe picioare cand cobori prin pajistea inalta brodata cu flori de camp. Rosii, portocalii, albe, galbene, albastre, mov, le vezi cu coada ochiului cum se deschid in fata soarelui, ca si tine. Evadam prea putin din oras, traim prea mult intr-un mediu artificial, ne-am schimbat atat de mult in ultima suta de ani obiceiurile, ca uneori, este nevoie sa ne reintoarcem la obarsie. La anotimpuri asa cum sunt ele, la ciclul zi-noapte, la pamant si iarba si pasari, padure sau apa. Fiecare ce avem aproape. Aproape de Brasov sunt munti, aproape de Bucuresti sunt lacuri si plaje. Important este doar sa spargem rutina si sa ingenunchem cumva comoditatea.
Linistea unei zile incheiate in munti
Din nou a fost Craiul. De data asta aprubtul estic- Diana. Un loc de care ne leaga iesiri frumoase la catarat, un loc pentru ca am muncit in 2009 alaturi de Gabi si AMC, un loc in care ma intorc mereu cu drag. De data asta cu omul meu drag. Fix acum 10 ani imi povestea intr-un personal ce mergea spre Fagaras despre necunoscutul Apuseni, relief carstic, nume pline de fantezie ca Lumea Pierduta. Acum ne reamintim reciproc, ne completam detalii si ne uitam in urma la cei mai frumosi 10 ani de pana acum pentru fiecare dintre noi.

Am ales Diana spontan, cumva manati de amintirile comune si cu gandul la amfiteatrul de stanca si jnepan din Padina Popii. Acela e un loc drag mie din Crai. Uneori urcand spre creasta, alteori spre un traseu de catarat, alteori pur si simplu urmarindu-l pe Radu cum se catara in trasee ca Diana sau Floare de Colt. La ora potrivita, soarele coloreaza peretii estici in rosu-portocaliu-ruginiu. Stai pe un colt de stanca si respiri linistea. In spatele tau, ca pe un perete de proiectie, culorile se schimba. In fata ta, soarele se joaca cu rabdarea ta, ascunzandu-se sau iesind de dupa un nor. Lumina se imputineaza, frigul urca parca din vale si tu ai fugi cat mai sus, ca sa mai prinzi un minut de caldura.Vara la munte e diferita de vara la Bucuresti. Aici dorm uneori si cu 2 bluze pe mine si 2 perechi de sosete in picioare. Nici sacul meu nu mai e ce a fost, ce e drept.
Urcam mai sus de refugiu pentru a prine apusul
Ora de aur


Profil
Ultima geana 
Revenim la Diana cu ultima geana de lumina, mancam si ne intindem saltelutele pe priciul mesterit in 2009 de Gabi. Mirosul de lemn s-a risipit in cei 7 ani care au trecut, dar refugiul se tine inca bine si e decent de curat inauntru. Urechile mele parca ar fi auzit un soricel, dar manacarea noastra a fost pusa la adapost.

Sculatul la 5.30 nu e niciodata usor pentru o fire somnoroasa ca mine. Insa pe cat sunt de somnoroasa acasa, pe atat de repede ma activez cand sunt in natura, plecata, cand stiu ca am ceva de facut. Altceva decat  sa ajung la job :). Asa ca la 6.17, ne luam la revedere de la Turnul Galben al Dianei ce strajuie poiana cu refugiul si coboram spre schitul de la Coltii Chiliilor, iar apoi pe drumul de Plaiul Foii unde ne asteapta masina, gata sa ne readuca in oras, la munca, la ora 9.00, purtand in suflet secretul unei seri, nopti si dimineti altfel.

La cat mai multe astfel de momente, indiferent unde traiti. Locurile ca sa evadati exista, trebuie doar suficienta motivatie:
De exemplu o noapte in mijlocul saptamanii, langa Bucuresti, la Belciugatele (by Irina Niculae)

4 comments:

Andrei spunea...

Mai era Năsosu'? :D

Claudia spunea...

ce Năsos? :D

Mihaela Diaconescu spunea...

@ Andrei- As zice ca am auzit ceva zgomot in refugiu, probabil de la un soricel, dar nu am inspectat ca tine, o noapte intreaga sa vad daca si asta e din neamul Nasosilor :).
@ Claudia- Uite aici: http://amintiridinmunti.blogspot.ro/2008/06/diana-un-nume-candid-pentru-ziua.html

Claudia spunea...

M-am lamurit cu Nasosii :))
Dar ce faini erati voi! Partea cu amandinele imi era cunoscuta, e genul ala de moment care se repovesteste des :D