Cu MTB-ul in Saua Apa Cumpanita

Sa ajungi in creasta Fagarasului pe bicicleta nu-i treaba usoara si in general te astepti sa cari sau sa impingi la bicicleta ore bune. Sunt cateva picioare sudice ce te urca destul de sus (chiar si la 2000 m), dar nu te scot in creasta. Mai raman cateva sute de metri de dovedit, altfel. Insa cand creasta e destul de jos (si aici ma refer la extremele ei, fie dinspre vest, fie dinspre est), se intrevede o bruma de speranta.

Privind spre creasta

Harta Fagarasului ne arata doua drumuri forestiere ce pleaca din Caineni si urca pana in Saua Apa Cumpanita. Bikemap confirma unul din el, heat map-ul de pe Strava spune ca au mai fost oameni pe acolo, asa ca nu ne ramane decat sa desenam si noi ruta, sa punem bicicletele pe masina si sa pornim la drum in formatie de 3: Ionut, eu si Radu.

Picioarele sudice sunt locuri in care nu vad de ce ar ajunge cineva cu piciorul, forestiere interminabile, muchii lungi... Noroc ca pe bicicleta se schimba cat de cat viteza de inaintare, si la deal, dar mai ales la vale. Acum, cat stai in sa la deal, tine doar de antrenament. Radu a stat aproape intreaga urcare, Ionut cam 3 sferturi, iar eu ceva mai mult de jumate. In rest, am facut ce stiu mai bine: am impins la ea. 

Ostilitatile incep abrupt, cu o urcare pietroasa si abrupta, dupa 4 kilometri de rulaj pe asfaltul din sat. Nici nu mi-am pus mintea cu urcarea, am facut push-bike, conservandu-mi energia, caci pana sus in creasta, mult mai este. Serpentinele scurte si pantele abrupte ne ajuta insa sa ne ridicam repede deasupra Vaii Oltului si odata intrati pe muchie, drumul devine ciclabil.Drum de caruta sau de Dacie paradita, cu fanete pe stanga si pe dreapta si animale iesite la pascut. Nuante infinite de verde: coniferele de sub creasta, foiasele ce le preced, fan uscat, iarba noua. Activitatea principala in zona este stransul/ caratul fanului. O femeie in varsta ma invita sa raman la ei la strans de fan, insa cu alergia mea la fan, asta ar fi bomboana de pe coliva.

Ridicandu-ne deasupra satului

Caratul fanului la vale e prinicpala ocupatie 

Nuante de verde

Dupa ce alerg o cireada de vaci panicate ajungem in sfarsit la un izvor bun, cu apa rece, de munte, unde stam la o pauza. Usor, usor, padurea se indeseste, racoarea ne invaluie, dar panta ramane demna de un concurs marca Suca. Cand iesim din padure incepe sa bata si vantul, insa creasta care e atat de aproape ne atrage ca un magnet. Stam doar putin in Saua Apa Cumpanita si pornim spre vest, sa ne adapostim de vant. Ne impedicam de cateva tufe de afine, dar oferta e restransa, abia culegem un pumn pentru poze. 

Lasam si padurea in urma

Nu mai poate sa fie mult pana in creasta

Recolta

Daca afine nu sunt, mancam din traista

Dupa consultarea regulamentara cu ciobanul din crasta reusim sa prindem si o poteca ce ne duce mai usor spre piciorul pe care vrem sa coboram. Coborarea in sine a fost asa si asa. Cand drum forestier bun, cand pante abrupte si pamantoase prin padure (dar cu aderenta buna), cand pajisti frumoase necosite, cand o rapciuga de drum prafuit si plin de bolovani. Pe ultimii 50 m reusesc sa ma imprastii si aterizez fix intr-o piatra ascutita care taie pielea ca un bisturiu si produce un damage suficient de insemnat cat sa ma trimita la spitalul judetean din Sibiu. M-a mancat undeva, acum taci si sufera. Duminica baietii ma duc cu masina in Sibiu, eu frec menta si ma misc in reluare pana la trenul de Brasov, iar ei pleaca spre Cindrel. In mod cert, tura asta in Fagaras nu a fost pe sufletul meu. Am avut mereu cate ceva de carcotit: la urcare ca e prea greu, la coborare ca nu e suficient de frumos, la spital ca doare...Apoi acum nu ramane decat de asteptat sa se vindece buba si e musai sa stau cuminte pana la concediu.

Prin poieni cu iarba mare

Cozia

Fagarasul ramane in spate. El si toamna. Poate ne vom revedea totusi intr-o zi senina de octombrie

Track si date: aici

Traseul este marcat cu mov. Marcajele nu exista decat sporadic la fata locului, nu va incredeti in ele

Foto by Radu