joi, 4 august 2016

Cuptor de Brasov 2016

Sa ne intelegem din capul locului. La Brasov nu e canicula. Cine se plange de canicula la Brasov nu a trait, hai sa nu spun 30 de ani, ci macar ultimii 10 ani la Bucuresti. Acolo sa vezi caldura. Aici cand maxima sare de 30 de grade, toata lumea vorbeste pe la colturi. In Capitala, la 30 de grade este inca bine. Si oricum noaptea tot cu plapuma ma invelesc. Pe la 3 asa, trag pilota pe mine si dimineata ma trezesc invelita de tot. E si normal cand ai zile cu minima de 13 grade :). Acum, pe vara, ma jur ca nu mi-as dori sa ma intorc in Bucuresti, chiar daca stiu eu ca e liber pe strazi, liber la metrou, liber peste tot, caci doar e vacanta. Iarna la Brasov, in schimb, ma ingrijoreaza. Nu ca ar fi mai frumoasa cea de la Bucuresti, nici pe departe. Ci deoarece cu binele verii, cu ziua lunga, cu evadarile regulate dupa program ma pot obisnui usor. Cu binele orice om se obisnuieste repede. Problematic e cand pui in antiteza gerul crunt si zilele scurte de peste iarna...
Si am vazut eu ca la Brasov si in martie e iarna...

Dar pana la urma sa traim clipa. Vara e abia la jumate si toamna sper sa fie lunga si frumoasa, haladuind prin padurile de foioase ce se schimba de la zi la zi si de la saptamana la saptamana. Si pana s-o scurta ziua, poate gasesc si inspiratie pentru o iarna la poalele Tampei.
Momentan e vara. Carpe diem
25-26 iunie- Jumatatea lunii iunie ma gaseste in sfarsit inpoi la Brasov, dupa ce prima parte am fost cand prin Bucuresti, cand prin Delta, cand iar la Bucuresti. Dar e mai bine la munte. Totusi faptul ca am ajuns la Bucuresti a insemnat Piranha si cum la bere vin ideile bune, din neant ne-am strans gasca mare sambata seara in Valea Cerbului. In cazul meu sambata a fost dedicat unei ture de bicicleta cu Octavian pe traseul: Sinaia-Valea Pelesului- Cota 1400- Cota 1900- Piatra Arsa- Dichiu-Sinaia.

Date si track aici

Duminica in schimb aveam in plan trekking. In formatie de 4 (Andrei, Cristi, Viorela si cu mine) plecam pe Bucsoiu. Ar fi trebuit sa fie tura in care sa decid daca participam (eu si Viorela) la 7500. Ma interesa si cum urcam Bucsoiu, dar si cum cobor pe Cerb. Am urcat si am coborat sub asteptari (4 ore la urcare, 2 ore la coborare), m-a durut genunchiul stang, asa ca am amanat participarea la 7500 pentru un an mai bun.

In schimb tura a fost faina, vremea superba, Bucsoiul si Cerbul 2 trasee pline de amintiri si de povesti.

Asta e poza pentru Claudia
Pe Bucsoiu, in formatie completa
Viorela, urcand spre Omu
Valea Cerbului inflorata
Racorirea la picioare (by Cristi)

Date si track aici

5 iulie- Stejeris cu Claudia- Imi doream de mult sa urc pe Stejeris la apus, asa ca am corupt-o pe Claudia si ca niste brasoveni adevarati ne-am dat intalnire la 18.45 la Livada Postei. 50 pana la Pietrele lui Solomon, TR spre Stejeris si apoi TG spre Poiana Mica. Statia de autobuz Facultativa II ne cam induce in eroare si mergem pe jos spre Poiana Mica. Nu ajungem la timp, dar din fericire soferul opreste si ne ia din drum. Trebuie sa repetam exprienta si in alte seri, caci mai sunt multe trasee in Postavaru pe care inca nu am fost si care pot fi descoperite in cele 2h jumate ramase dupa program.
Prima zmeura pe anul asta. Si am mancat pe saturate (serie by Claudia)
Vedere de pe varf
Apus de soare

Date si track aici

10 iulie- 3 urcari pe cursiera in zona Moeciu
Dupa un weekend fain petrecut cu parintii lui Radu in Brasov, duminica dupa-amiaza, ne suim pe cursiere, avand in plan sa dam 3 urcari cu plecare din Moeciu: Cheile Gradistei, urcarea pe DN la Fundata si urcarea la Pestera.

Incepem cu Cheile Gradistei, pentru ca DN-ul era inca aglomerat. Cei 4 km de incalzire pana in Moeciu de Sus nu imi sunt nici pe departe suficienti, astfel incat inca din primii metri raman fara pinioane la Vittoria si deja ma indoiesc ca o sa ajung pana sus pe bicicleta. Ma lupt totusi cu stoicism cu panta, mai merg in zig-zag si incepe sa imi vina inima la loc cand vad pe asfalt sagetile din ziua 3 de la 4Munti. Desi de acum incep serpentinele, macar acestea imi sunt proaspete in minte si stiu ca o sa o scot la capat. Tot cautand solutie intre ultimele 2 pinioane si pedalatul in picioare dovedesc si serpentinele si deja vad in stanga acoperisurile hotelurilor din Complex. Una e gata, dar incep sa am dubii serioase cu urcarea spre Pestera.

Pentru ca Pestera dupa Cheile Gradistei e cam hardcore, o lasam la final si mergem spre Fundata. Traficul a revenit la cote normale, urcarea desi e mai lunga si ca distanta si ca diferenta de nivel e considerabil mai blanda, si in plus imi este proaspata in minte. Fata de MTB avantajul este ca distantele par mai scurte si pare ca ajungi mai repede sus, desi nu sunt sigura daca din punct de vedere al efortului castigi ceva.

Revenim in Pestera, facem schimb de biciclete caci sunt din ce in ce mai convinsa ca pe urcarea la Pestera o sa mai am nevoie de un pinion si plec inainte. Desi nu este constanta si are si sectiuni mai domoale sau chiar de coborare, acolo unde se urca, zici ca urci pana in cer. E de departe cea mai grea urcare pe care am dat-o pana acum pe cursiera si ultima panta ma stoarce ca pe stafida. Dar ajung la Nobilis in sa si pregetam pe coborare, bucurandu-ne de munte, de Crai, de Bucegi, de apus. Trebuie sa revin aici cu Claudia.
Urcand spre Pestera (by Radu)
Date si track aici

17 iulie- Postavaru

Traseu: Timis-Drumul Serpilor (BA)- Vf Postavaru- Cabana Postavaru- Poaian Ruia- Valea Lamba Mare (CA)

Stiu inca de sambata seara ca Radu si-ar dori pentru duminica o tura de cursiera. Insa eu vreau din nou pe munte, MTB. Si mai stiu ca voi fi prea lenesa sa ma scol duminica cu noaptea in cap sa profitam de putinele ore de vreme buna. Ma ajuta 2 reprize de ploaie si transez problema pentru un somn lung de dimineata. Pana la urma cu prognoza aiurita de afara nu ne ramane decat sa mergem la trekking, asumandu-ne una, doua, cinci ploi. Facem ce face orice brasovean muntoman. Urcam in Postavaru, mancam o ciorba la cabana, coboram si ne mai ramane si o seara linistita. Aveam 2 trasee in Postavaru pe care voiam sa merg: BA pe Drumul Serpilor si CA pe Lamba Mare. Cum intrarile in trasee erau apropiate, mergem cu masina pana in Timisul de Jos si decidem sa urcam pe BA. Traseul incepe cu o urcare abrupta, pe alocuri foarte abrupta, cat sa iti taie orice elan de a cobori vreodata pe aici. Primul indicator ne face la psihic: 4-5 ore pana pe varf. Al doilea, mai vechi, arata doar 3-4 ore. Speram sa fie totusi sub 3 ore, caci nu sunt decat 1000 m diferenta de nivel si la cum urca poteca asta, in 3 ore ajungem in cer. Dupa primii 300 m diferenta de nivel, poteca se inscrie pe o muchie impadurita pe care o urmam o ora si ceva. Padure virgina, copaci nodurosi, aliniati, decojiti de scoarta, locuri pustii, desi poteca bine batuta ne spune ca pe aici se merge. Incet, tot vorbin de ale noastre, padurea se transforma, intai amestec si apoi brad, iar la 200 m sub varf iesim de la adapostul frunzisului. Din fericire nu ploua, doar ceata alearga de sus in jos, dezvelind din cand in cand in vale Predealul, dar ascunzand Piata Mare de privirile nostre. Iesirea din padure ne scoate intr-o poiana superba, smaltuita cu flori. Nu stiu ce flori sunt, in afara de Garofita Pietrei Craiului si coada soricelului nu recunosc nimic, dar sunt locuri unde in 2 m patrati sunt si 6-7 specii diferite de flori, de toate culorile, de toate marimile, cu mirosul lor  vag, de iarba si camp. Poteca e greu de urmat prin pajistea asta colorata, dar o linie de copaci ne e reper si un ultim fragment de padure ne scoate fix sub varf. M-am intrebat mereu cand am urcat pe varf, ce poteci ascunde abruptul estic al Postavarului, salbatic, contrastand puternic cu restul masivului, puternic antropizat si marcat de partii, instalatii, tunuri de zapada etc. Acum am aflat si sunt bucuroasa de ce am gasit. Transpiratia a meritat.


Pe varf vantul spulbera ceata de colo pana colo. Brasovul e in soare, din cand in cand si Valea Prahovei pana la Predeal iese la lumina, departe se vede chiar un colt de Bucegi si ploia inca nu isi face simtita prezenta. Coboram la cabana cu gandul la o ciorba si pregetam o jumatate de ora in cabana pustie. Noi, gazdele si meciul Simonei Halep din finala de la Bucuresti. Plecam si noi odata cu minea de meci a tenismenei si coboram spre Poiana Ruia, de acolo prindem CA si coboram abrupt dar repede pe Valea Lamba Mare. Ultimele 45 de minute sunt de forestier pana in DN. Astfel cu mai putin de 6 ore de trekking am salvat ziua de duminica si am fost din nou acolo unde ne simtitm cel mai bine. Pe munte.

Date si track (aproximativ) aici

23 iulie- MTB Crai cu Cristi

Astazi am revenit cu Cristi pe traseul de la 4Munti, etapa din Crai, cu singura mentiune ca am sarit peste coborarea prin Sbarcioara si am coborat pe asfalt pana in Moeciu. Nu tinem neaparat sa abuzez iarasi de bicicleta, avand in vedere ca intr-o saptamana aveam nevoie de ea la 2BE. Aceleasi locuri frumoase prin care revin iar si iar.
Sirnea reloded
Date si track aici

26 iulie- Cursiera Prejmer 

Inca din weekend aveam chef de o cursiera si cum luni am pus punct celor 10 sedinte de fizio si kineto, primul test pe care aveam in minte sa il fac era o tura usoara, in campie, cu cursiera. Initial planul era sa mergem la scaladat la Codlea, dar cum in partea aceea se prefigurau nori de ploaie, Radu si-a reconfigurat planurile si a plecat spre Poiana. Eu raman la ideea mea cu platul si ies spre Harman, urmand sa ma decid daca fac stanga spre Bod sau dreapta spre Prejmer. Peste tot e innorat si poate sa inceapa ploaia oricand, dar Ciucasul arata acceptabil, asa ca fac tura clasica spre Prejmer-Teliu-Brasov.

Date si track aici

27 iulie MTB Postavaru

Cum cursiera de ieri a mers bine, astazi facem testul si la MTB. Plec de acasa inaintea lui Radu, urc agale in Poiana si continui spre Drumul Rosu. E prima oara cand urc mai sus de Poiana pe bicicleta. Drumul nu e usor, pietris mic, pe care roata nu are aderenta. Mai fac si push bike, asa ca antrenament pentru 2BE. Coborarea pe Crucur e prea tehnica pentru mine si cum ma alearga noaptea nu am nici o sansa sa exersez nimic. Ma si ploua, dar rezonabil si ajung acasa inca pe lumina. Mia de seara cum ar zice Radu.

Date si track aici

28 iulie - Saua Joaca cu Claudia

Dupa 2 zile cu bicicleta, e momentul pentru un trekking. Asa ca merg cu Claudia in Crai, in Saua Joaca. Evident ca urcarea spre Pestera ii place mult Claudiei, trecem pe la Casa Folea si apoi ne asternem la drum in ritm lejer, directia La Table. Nu planuiesc sa ajungem decat pana in Saua Joaca, sa stam putin acolo, sa respiram linistea, sa ne bucuram de imaginea crestei Craiului, sa sporavaim ca intre fete si sa ne intoarcem cu bine acasa. Scurta evadare, natura in care te imersezi, munte palbabil, zile de vara cu strans fan si tarait de greier, calm si o viata mult diferita fata de rutina din capitala.
O seara ca intre fete (serie by Claudia)



Date si track aici


0 comments:

Trimiteți un comentariu