Cand iarna te ia pe nepregatite...

Tomna fuse si se duse. Idem copacii golasi. Ma multumeam si cu ei, cel putin, fara zapada, mai era o sansa. Sa se intoarca toamna, sa se suspende iarna, sa ma trezesc la primavara. Insa inexorabil a venit si ninsoarea mai sanatoasa la munte. Oamenii din jurul meu par destul de entuziasmati, Radu e momentan cu schiurile de tura prin Poiana, dar eu nu ma pot convinge sa scot nasul afara. Simt ca o sa inghet cu totul. Ma simt cumplit de nepregatita pentru iarna ce va sa vina, desi haine groase am mai multe decat in orice an. Dar entuziasmul tine mai mult de cald decat hainele groase, iar mie una, asta imi lipseste.

Sambata- Pe schiuri de tura la Malaesti

Radu zice sa mergem in Postavaru. Pe mine nu ma atrage deloc ideea asta. In Postavaru sigur nu merg, weekend, oameni la schi, aglomeratie...

Propun Malaesti si in mintea mea imi rezerv Magura Codlei ca plan de rezerva. Si asa nu am fost niciodata acolo. Un loc nou de descoperit, ziua scurta, pare un plan bun. Aparent insa ramane Malaesti.

Vedere de la Malaesti spre Postavarul cel alb si norul furtunos, by Radu

Radu zice sa plecam cand se crapa de ziua. Eu devin tare nedumerita. Ce e cu entuziasmul asta pe el? Nu, ora 9 pare o ora foarte buna de plecat. Ne sculam la 8, mancam ceva, plecam la 9, la 10 incepem sa urcam, la 12 suntem la cabana, la 3 coboram. N-a iesit chiar asa, caci nu ne-am suit pe schiuri la 10 si pana la cabana am facut mai mult de 2 ore, dar oricum in caldarea Malestiului nu era rost de schiat.

Primul click in legaturi pe sezonul asta

Omul de zapada patriot

Aproape de cabana

Cu Bucsoiul pe fundal

Viscolul de vineri noapte a maturat versantii si nu stiu unde a mutat zapada, ca sigur nu a depus-o in caldare. Daca pana la cabana am urcat pe schiuri, urmatoarea suta de metri a fost o munca de Sisif, fara cap si fara coada, caci zapada avea consitenta de bilute de polistiren, schiurile nu reuseau sa muste din ea, si fiecare intoarcere era cu cantec. Nici nu vreau sa imi imaginez ce parsiv o sa fie stratul asta de mazariche in 2-3 zile, cand stratul de zapada de deasupra o sa inghete, cel de la mijloc va ramane foarte mobil, si conditiile pentru o eventuala avalansa par intrunite. Asa ca fara sa facem prea multe lucuri in sus, coboram la cabana, ne ospatam cu 2 ciorbe de fasole, 3 prajituri si 4 ceaiuri si o luam din loc spre masina, pe acelasi traseu, de data asta cu schiurile in spate, caci zapada prin padure era total insuficienta pentru orice tentativa de a schia la vale. Finalizam ziua la Andrei si Claudia, cu o portie de spagete carbonara, gatite de Radu.

Culorile apusului peste Postavaru

Date si track: aici

Duminica- Potecarea pe Claubectul Azugii

Azi Radu chiar merge la schi in Postavaru. Magura Codlei ramane din nou pe alta data, caci planiesc sa ma duc cu Viorela pe bucla mare de la Azuga Trail Race. Nu in alergare, ci la o plimbare de iarna prin zapada, printre braduti, cu Bucegii pe fundal. In Azuga termometrul arata -6 grade. Noroc ca urcarea incepe hotarat si e mai eficienta in reglarea temperaturii interioare decat numeroasele straturi de haine pe care le am pe mine. Imi place padurea linistita, cu copaci inalti si rari prin care deschidem poteca. 

Culoar, by Vio

Mileu, by Vio

Imi place insa si mai mult cum arata locurile din culmea alba, ce ne va conduce spre varful golas al Clabucetului Auzgii. Tura de azi e potrivita atat pentru o zi cu vreme proasta, pentru ca merge in mare parte prin padure, cat si pentru zile de iarna insorite, cand gerul purifica atmosfera si muntii din jur (Bucegii, Craiul, Postavaru, Piatra Mare, Baiului, Neamtului si pana hat la Magura Codlei) se vad clar, albi, inghetati in platosa geroasa a unei noi ierni.

Tur de orizont 

Din nou nu nimeresc coborarea de pe varf, dar ceasul mai aduce pe poteca, pana la urma, si incepem o lunga bucata de fals-plat prin padure. Nu mi-o aminteam atat de lunga, asta si pentru ca de fiecare data am fost pe aici fie in alergare, fie cu MTB-ul, fie pe schiuri. Numai acum am luat-o batraneste la pas. 

Rabdarea ne-a fost pusa la grea incercare pana cand ne-am vazut in final la Susai. Speram sincer ca socotelile mele de acasa sa se potriveasca cu cele din targ si sa gasim macar pana sus pe Clabucetul Taului urme facute, caci altfel nu aveam sanse sa ajungem la lasarea intunericului inapoi la masini. Din fericire intuitia a fost buna si a doua parte a mers mai bine. Poteca de legatura intre Susai si Partia Cocos s-a scurs mai repede decat m-am asteptat, urcarea pe partie a mers si ea (in Predeal nu sunt inca intrunite conditiile necesare pentru un schi decent, asa ca partia era mai mult pustie), coborarea la Garbova a fost placuta, urcarea pe Clabucet a mers si ea bine, acompaniate de culorile apusului. Si ca si ieri, a fost un apus frumos. Cu nori rozalii pe fondul bleu al cerului, cu nuante de rosu, galben si albastru, topindu-se unele in altele la orizont si cu Craiul luminat frumos cand soarele a coborat in spatele Bucegilor. Merita o revenire aici, la primavara, cu MTB-ul. Pana atunci insa nu imi ramane decat sa visez. Daca as fi ursoaica, as hiberna pana in martie, zau asa!

Apusul zilei, by Vio

Date si track: aici