O scurta incursiune pe Creasta Nordica

In fata unei cani de ceai cu rom, mintea numara frenetic turele din Crai de anul acesta. Au fost cateva, insa nici macar una nu s-a lasat cu urcare in creasta, cu un nemarcat, cu un traseu in zona de abrupt. Desi Craiul a fost la o aruncatura de bat de casa, a fost mereu bicicleta sau trekking. Zilele cand mergeam la catarat la Diana, cand incercam creasta integral la o singura zi ori cand exploram nemarcatele din abruptul vestic par demult trecute, dar va reveni si vremea lor. Totusi, ca sa nu zic ca nu am urcat deloc anul asta in creasta, iata ca s-au legat lucrurile pe ultima suta de metri si in prag de iarna am sters praful de pe prima portiune a crestei nordice, intre Varful Turnu si Ascutit. E drept ca nu mai tineam minte mare lucru din portiunea Saua Crapaturii- Varful Turnu, asa ca o readucere aminte a fost binevenita.

Dupa ce sambata seara vantul parea ca ne va strica planurile, peste noapte atmosfera se linisteste si la ora 8 fara 10 cand am plecat de la cabana, nici macar de frig nu ne puteam plange. Aici ne ajuta din plin si urcusul spre Saua Crapaturii, dar deja ziua se anunta buna. O raza lunga si rosiatica mangaie culmile dintre Zarnesti si Poiana Marului si Depresiunea Brasovului ni se deschide la picioare. Acum stiu cum se cheama fiecare localitate de jos, pentru ca pe acolo mi-am facut veacul o vara intreaga in saua cursierei, stiu drumurile care le unesc si am amintiri. Ma uit in jos si numesc ce vad "acasa".

Fix pe culmea mangaiata de raza de soare am biciclit in octombrie

Primele lanturi ma readuc in prezent si usor, mainile si picioarele isi reamintesc de contactul cu stanca. Si de rabdarea pasilor mici, incercatul prizelor ce par mai ademenitoare, muscatura pioletului in pamantul inghetat. Un sfat, o sugestie, o incurajare, vorbe si frumos pana pe primul varf al crestei Pietrei Craiului. 

Si incepe sectiunea de cabluri

Inainte de ultima brana echipata cu cablu

Apoi ne insiram, furnici colorate croindu-si drum in sus si in jos pe spinarea de balaur. Zapada e cu masura, poteca de vara merge urmata fara nicio dificultate, urme vin din toate partile. E nevoie doar de putina atentie la pasii pe care ii faci, caci peisajul iti poate lua repede ochii si fura atentia. Bucegiul si Leota sunt cam in pacla, insa lumina cade frumos peste Iezer si mai ales peste Fagaras. In spate Postavaru, Piatra Mare, Ciucas, Grohotis si la linia orizontului, iesind din nori, cand si cand culmile mai inalte ale Orientalilor. 

Ce a fost mai greu a trecut-pe Turnu

Cabana, Piatra Mica, poiana cu stana, Poiana Zanoaga si Bucegii masivi, pe fundal

Nu imi aduceam aminte sa fie asa ingusta creasta pe aici

Spre Padina Popii

Ascutitul e doar masiv din unghiul acesta si complet lipsit de zapada. Numai bun de o pauza de masa, intinsi la soare pe iarba uscata. 

Si mai departe pe spinarea de balaur

Fara ei viata mea ar fi in alb-negru

Coborarea nu merge rau deloc si pe Padinile Frumoase sunt sapate adevarate transee, se pare ca mai toata lumea de la Curmatura ori a urcat, ori a coborat pe aici. 

Ajunsi la siguranta padurii

Ne regrupam cu totii la nivelul padurii si de aici incepe doar o lunga plimbare in pas alert spre cabana si apoi spre Fantana lui Botorog, intrecandu-ne cu inserarea. Am castigat noi, nu doar cursa cu lumina, ci si un apus frumos vazut din Poiana Zanoaga si o tura reusita in Crai alaturi de oameni noi si frumosi. Si totusi, primavara cand vine? 

Foto: by Viorela & Raluca