Prahova Deluxe 2500

De anul trecut, de cand am inceput sa ma dau mai mult cu cursiera ma tot intreb cum sunt urcarile clasice din zona Campina- Comarnic cu cursiera. Pe cele mai multe le-am parcus o data sau de mai multe ori cu MTB-ul, dar cursiera nu iti ofera atatea rapoarte favorabile. Oare aceasta lipsa se compenseaza cu faptul ca bicicleta e mai usoara (sau macar mai fasneata, caci Vittoria mea de 9 kg poate fi pe acelasi palier cu un MTB mai rasarit) si cu faptul ca fiind fortat sa urci mai repede, suferinta e mai scurta?

Se pare ca aveam sa gasesc un raspuns la toate intrebarile sambata asta, caci cu vremea asta ploioasa de la Brasov si cu vantul hain din campie, cea mai buna varianta ramaneau dealurile de pe langa Campina si Comarnic, ce promiteau 0 ploaie, maxime placute de 12 grade si zone ferite de vant. Cum nu gasesc pe nimeni amator de o tura in zona, dau curs propunerii lui Radu care planuia sa iasa cu Horatiu cam prin aceeasi zona.

Daca saptamana trecuta mi-am simtit picioarele destul de grele dupa ce si joi si vineri am alergat/ iesit cu bicicleta, de data asta ma gandesc sa arat ca am invatat din greseli si iau pauza joi si vineri. Chiar as vrea sa ma bucur de bicicleta de sambata, desi, dupa ce vad cata diferenta de nivel a inghesuit Horatiu in cei 100 km desenati pe Bikemap, incep sa am indoieli. Insa sunt suficiente locuri in care pot sa dau eject daca vreau, si nu am o problema cu asta, avand in vedere ca ma simt confortabil sa merg singura, atat cu cursiera, cat si la alergat ori la trekking.

Eu si Vittoria avem destul de multe iesiri solitare impreuna

Pentru Radu tura pare trasa la indigo cu cea de weekendul trecut. Acelasi Regiotrans, partenerul de tura si-a uitat ochelarii acasa si isi cumpara cea mai ieftina pereche dintr-o benzinarie (slavite fie benzinariile care vand ochelari de soare tot timpul anului), cafeluta regulamentara, si apoi... la drum. 

Primul hop: urcarea spre Secaria. E energie, picioarele sunt ok, zilele se pauza au functionat, moralul este sus. Apoi urmeaza o frumoasa bucata de viteza pe Valea Doftanei, pacat de drumul relativ prost din prima parte.

Urcam, urcam, dar ne mai si oprim in varful pantei ca sa ne pregatim de coborare

Urcarea spre Brebu e noua. Scurta si hotarata, numai bine sa bage ceva caldura in instalatie caci ne cam racisem la coborare.

Din Brebu ma relaxez. Bucata valurita spre Pietriceaua chiar imi place iar de acolo e majoritar la vale pana la urcarea spre Cosminele. 

Sus in deal la Pietriceaua

Asta pana cand baietii propun sa includem in program si Podul Ursului. Hmm, stiu urcarea. Scurta si la obiect. Deja vad dalele din zona cea mai grea in fata ochilor si ma gandesc ca o sa fie un granny gear de jos pana sus. Dar sa mergem! Asta e o urcare cu care vreau sa imi incerc fortele, alaturi de Valea Fiarelor. Cred ca cel mai mult am de pierdut pe urcarile de genul asta pentru ca nu imi iese (inca) alternanta urcat in picioare-urcat in sa. Si nu doar comparativ cu Radu si Horatiu, ci si cu alte persoane cu care am mai mers. Trebuie sa il pun pe Radu sa ma invete si treaba asta.

Podul Ursului e gata. Stam in varf, pe o bancuta, sa ne tragem sufletul si revenim la coborarea pe care o pusesem pe pauza.

Podul Ursului, la vale

Inainte de bucata proasta de drum ce precede urcarea de la Cosminele facem pauza strategica la magazinul pus la rascruce de drumuri. In toate turele care au inclus urcarea sau coborarea de la Cosminele am oprit aici. Ma uit pe total ascent si avem deja 1200m. Ma consolez cu gandul ca am trecut deja de jumate, dar ma inselam profund. Eram abia la jumate.

Urcarea de la Cosminele ma rupe pentru ca din motive neelucidate saua mea a basculat usor cu varful in sus si pozitia schimbata se simte fix in zona lombara. Si nici aceeasi forta nu mai pun in pedale. In varful pantei rezolvam situatia si ne bucuram de portiunea valonata spre Telega. Se vad bine Baiului peste care s-a pus un puf de zapada. Sper ca asta sa fie zapada mieilor. 

Urcarea la Cosminele

In Telega facem pauza de masa cu tocana de legume la borcan, grisine si bere cu lamaie. Rad eu de Radu, dar tare bine avea sa imi prinda masa asta mai incolo. Nu stiu de ce, memoria mea imi juca feste pe bucata asta. In mintea mea, dupa urcarea spre Sotriile, care e chiar usurica, venea o bucata valonata prin sate, un ultim "gat" inainte de Vistieru si gata tura.

Pe naibii. Mai sunt cateva bucati tapene de urcare care au facut sa-mi dispara curand zambetul de pe fata. La finalul primei parti de la urcarea de la Sotriile aveam pe ceas +1950m. In Comarnic, la finalul turei aveam +2417. Cu alte cuvinte in fata imi stateau inca 500 m diferenta de nivel. Cei mai grei, fiind la final de zi. Dar eu nu aveam nici cea mai vaga idee. Splare pe creier cu amintirile astea care se filtreaza si din care ramane de multe ori doar frumosul. Si sa mai spuna cineva caci creierul uman nu e masochist cand pune filtre din astea si te face sa uiti mult (prea mult) din ce a fost rau sau greu. 

Horatiu pare reactivat. Se pare ca e in intervalul 3-6h in care se simte bine. Radu mai poate si el. Oricum apreciez ca fiecare baiat si-a dat singur un handicap si am mai echilibrat balanta. Radu a mers cu 29erul si Horatiu cu o Merida mai grea ca Vittoria. Revenind la situatia dificila din teren, numai eu simt ca maine o sa ma culeaga Radu cu lopata de oriunde aterizez in seara asta sa pun capul jos 

Ultimul gat de la Vistieru si terminam in sfarsit. Horatiu fabuleaza ceva de o tura similara care sa includa si Adunati, Bezdead, (Talea) si Muntele Verde. Inca 1000 m in plus diferenta de nivel. Noroc ca nu acum. Cei 2400 de pana acum mi-au fost mai mult decat suficienti, de fapt a fost tura de cursiera cu cea mai mare diferenta de nivel pozitiva. Cred ca totusi la MTB, la ziua 1 de la 2BE am avut mai mult, dar sigur tura asta e in top 3 bicicleta overall. Poate mai spre toamna, cand mai strangem ceva ture lungi. Momentan, pentru inceput de sezon, a fost mult mai mult decat as fi desenat si mi-as fi imaginat eu de acasa 

De doza asta de Cola aveam nevoie mai devreme, dar uitasem de ea. A intrat suficient de bine si la finalul celor +2500 m diferenta de nivel

Pana in Comarnic mergem usurel si dupa ce pleaca Horatiu, mai pierdem vremea pana la personalul de ora 19.00. In Brasov ploua si acum suntem siguri ca am facut cea mai buna alegere mergand cu bicicletele la Campina. Iar baietii au fost de nota 10.

Date si track: aici