miercuri, 22 martie 2017

Spune tu, vant (Valeni)

Dupa ce sambata am inotat prin zapada pana la genunchi si ne-a nins, nu, nu ne-am luat schiurile in picioare (cum ar parea normal), ci Radu s-a apucat sa caute febril o destinatie cu soare si temperaturi placute pentru duminica, destinatie care sa nu fie totusi chiar Bulgaria. A gasit-o in Valenii de Munte. Asa ca la 6.45 plecam de la pensiunea din Simon, ca la 8.30 sa ne intalnim cu Suzi si Iustin in Brasov, cu destinatia Valenii de Munte. La Brasov ploua, in Pasul Bratocea ningea, dar Radu conducea determinat inainte. In Foreca we trust. Si Foreca zicea ca o sa fie soare si frumos. Si vant. Dar aici a fost o greseala de citire. Aplicatia zicea 12, dar cum 12 m/s pareau prea multi, ne-am gandit ca or fi km/h. Ne-am inselat. Nu au fost chiar 12 m/s, dar a fost vant. Track si plan nu aveam. Cica impovizam pe drum in functie de informatiile pe care le culegem de la localnici.

Incepem spre Drajna si Valea Plopului. Drumul nu e din cale afara de bun, are gropi, capcane, pietoni iesiti de la biserica si vreo 2 cortegii funerare, dar norii sunt spectaculosi. La inceput mergem din entuziasm, sarim un prim "gat" dupa Valea Plopului, iar cand drumul se orienteaza nord-sud, gonim cu vantul din spate. Cu totii stim ca o sa platim greu pentru momentele astea, dar...ce sa faci, n-ai ce sa faci. Daca asa merge drumul... 
Nori interesanti pe toate drrumurile
O prima urcare dupa Valea Plopului
Intersectam drumul de Siriu inainte de Cislau si aici avem un prim preview cu vantul batandu-ne din stanga. Ne salveaza Iustin si traficul redus. Schimbam putin forma micului nostru pluton si traversam bucata deschisa, ca mai apoi sa urcam printr-o padure frumoasa intre Viperesti si Ciuta. Stiu ce urmeaza acum, sperietoarea zilei- urcarea la Ciolanu. Amintirile mele de pe aici se leaga de un Simplon eventual incarcat cu coburi. Dupa prima incursiune in zona, cand am si descoperit locurile astea, Radu scria: "400m diferenta de nivel in 4 kilometri, o urcare delicoasa care se poate compara cu brio cu cea de pe Valea Fiarelor sau cu urcarea Ciocanu, numai buna de pus sangele in miscare". Ei bine, nu e nici asa de groaznica cum zice Radu, dar e una din urcarile frumoase. Si mai frumoasa ca urcarea, e coborarea spre Hales. Pentru ca e doar usor la vale, multe linii drepte cu vizibilitate, trafic 0 si primavara. Oameni iesiti la iarba verde, gazon pe stanga si pe dreapta, primavara cere ture cu prietenii si asta e un loc numai bun pentru o pinguineala cu foc si toate cele.
La intersectia dintre DN10 si DN102 C. Norul din fata si drumul prost anuntat,ne-au convins usor sa lungim tura
Sus la Ciolanu
La magazinul din Hales facem pauza de pranz, cu mancare de legume la borcan, grisine, napolitane, banane si sfanta Cola si apoi continuam pe drumuri stiute spre Lapos.

Aici, alta dilema. Sud, spre Marginea Padurii- Mizil-Ceptura si o tura de +200km, sau dreapta spre Sangeru, pe varianta scurta. Noi stim ceva povesti despre Sangeru asta, de la Horatiu, dar de felul nostru suntem greu de impresionat. Pana la urma Suzi si Iustin inclina si ei spre varianta considerabil mai scurta (ce va da totusi o tura de 140 km) si tinem cap-compas spre Sangeru. Evident ca trecem fara incidente prin sat si in Podenii Noi cer pauza. S-au dus 40 de kilometri de la ultima pauza si motorul cere alimentare. La ture din astea mai lungi, de regula mergem destul de relaxati, cu bucati legate de 30 de kilometri si cu pauza la magazin din cand in cand, pentru mancare solida. Mai mult de apa in bidon si o banana sau un baton nu obisnuim sa caram dupa noi.

Drumuri pustii si soare
Sa fie Sangeru sau 60 km extra?
In Podenii Noi gasim o negresa buna, niste alune cu multa sare si din nou, sfanta Cola. Intrebam de drum, caci Google Maps ne da doua variante, insa dupa ce analizam mai cu atentie harta constatam ca varianta mai scurta e compusa dintr-o retea de drumuri comunale, care ma tem ca nu vor fi intr-o stare foarte buna (a se citi neasfaltate). Zona Buzaului are multe drumuri secundare. Multe din ele faine, iti permit sa legi diverse segmente, dar cursiera nu e cea mai buna optiune ca sa le explorezi. Mai ales cand e deja ora 17.00 si suntem inca pe ora de iarna. Asa ca alegem varianta sigura, cu mai mult DN. Si cu si mai mult vant. Il luam in lateral pe linia dreapta dintre Podeni si DN1A si, si aici, Iustin duce eroic trena. Stim ca in drumul national vom avea vantul asta fix din fata si in jumatatea de ora de agonie am avut timp sa ma gandesc la multe. De eram singura pe aici nici macar nu mi-as fi pus problema sa ma lup cu uraganul asta, ci pur si simplu as fi facut stanga spre Ploesti, tot la vale, cu el in spate. Nici in situatia data, cand baietii au dus trena nu mi-a fost usor, dar pe cuvant daca in situatii de genul nu e bine sa fii fata :).
Portret de ciclist la magazinul comunal
Track si date: aici

Jurnal Radu: aici  

2 comentarii:

  1. Ha, am citit titlul postului pe note de Bucovina, daca nu cumva chiar melodia lor te-a inspirat :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba da. Fix melodia lor. Ai banuit corect!

    RăspundețiȘtergere