Ploua, ploua, ploua. Oriunde ne uitam, pe o raza de 100 de kilometri de Brasov, ploua. Doar in sud pare vreme buna si pare ca si vantul ne ajuta. Asa ca destinatia e decisa: mergem la Slatina, la parinti. Acum ca avem punctul terminus, ne mai trebuie si traseul. Coboram spre sud cu cercetarea vremii de pe Foreca pana dam de teren uscat si Radu deseneaza tura: Floresti Prahova- Moreni- Targoviste- Gaesti- Pitesti- Dragasani- Slatina. O pun pe bikemap si da putin peste 200 km si +860 m diferenta de nivel.
Intrebam in stanga si in dreapta cine se mai baga si avem si primele confirmari: Vali se baga la tura lunga (adica integral), iar Cristi la tura scurta (adica pana la Pitesti).
Baietii pleaca cu primul tren din Bucuresti si au o ora avans. Doar ca ei sunt pe MTB. Noi insa, cu cursierele, speram sa ii prindem din urma fie in Targoviste, fie in Gaesti. Ritmul e unul relaxat. Cat sa ne tina 200 de kilometri. Daca la Brasov, doar temperaturile sunt primavaratice, mai la sud primavara e deja asezata bine si primii corcodusi infloriti ne mangaie ochii, ne gadila placut narile si ne incanta simturile. E primavara, e iarasi primavara. Si sufletul se incalzeste si el la gandul zilelor lungi (incepand chiar de duminica), a turelor de trekking si mtb, si la gandul aventurilor din timpul saptamanii. Cat timp mintea faureste vise, piciorul nu sta nici el.
Mergem relativ legat si reperele se tot insira si ele la distante de 20-30 de kilometri fiecare: Moreni, Targoviste, Gaesti, Topoloveni.
Dupa o pauza de cofetarie in Gaesti, ne despartim de Cristi in Topoloveni si ramanem in formatie de trei: eu, Radu si curajosul Vali pe MTB. Traficul intre Topoloveni si Pitesti e mai mult decat rezonabil si Radu il convinge pe Vali sa testeze cursiera, astfel ca ajungem repejor si in Pitesti. Combinand indicatiile primite de la Cristi, cu ruta trasata pe bikemap si cu indicatoarele rutiere, navigam cu destul de multa usurinta prin oras si facem pauza de masa aproape de iesire, langa o spalatorie auto din Trivale. Stiu...romantism maxim. Sau boschetareala crunta? Oricum ar fi, ne caracterizeaza.
Suntem la jumatea distantei si in fata ne stau 70 de kilometri de drum legat pana in Dragasani, cu vant din spate si trafic putin. Ceea ce insa nu am luat in calcul a fost drumul prost. Extrem de prost. Neasteptat de prost. Jalnic pentr un drum national. Vali cu MTB-ul era ok, insa noi, pe cursiere, agonizam printre gropi cu 20 km/ ora. Ca si alte drumuri mai mari ce leaga Pitestiul de Slatina ori Valcea, si acesta urca si coboara in draci. Deal, vale, deal, vale, totul desfasurandu-se intre 300 si 350m altitudine. Nu ai fi crezut ca poti strange mai bine de 400 de metri diferenta de nivel cand te uiti la cifrele initiale si la profilul desenat de bikemap. Dar aparentele insala.
4 ore a durat bucata asta pe jumatate rupta din Mongolia. Sate din ce in ce mai rare, mai mici, mai saracacioase si mai pustii. Drumuri laterale (judetene) frustrant de bune care ne erau inutile caci duceau in europeanul de Craiova pe care urma sa il impartim cu toate titurile si tot traficul. Si pe masura ce treceau orele, spectrul noptii care ameninta sa ne prinda inca pe drum. Pauzele au fost putine, doar cat sa ne regrupam si sa pornim curajosi inainte. Nici nu prea aveai la ce sa te opresti. Pustiu, dezolare, pana si oferta magazinelor era cvasi-inexistenta.
Drumul se indreapta dupa intersectia cu Samburesti si devine progresiv mai bun pe masura ce ne apropiem de Dragasani. Aici oprim doar cat sa facem din nou schimb de biciclete, sa punem luminile si sa ne asternem la drum pentru a prinde cat mai mult din crepusucul. Valul noptii cade usor si lumina lui Vali ramane principalul reper. Mergem fara graba, ca oamenii prinsi de noapte pe drum, asteptand cu rabdare sa vina si sa treaca reperele cunoscute: Gradinari, Colibasi, intersectia spre Carlogani, intersectia spre Salcia... si in final acasa.
Observam in timpul turei ca trendul nu e tocmai bun. In ultimele 3 weekenduri am intrat din ce in ce mai mult in noapte, cam cu salturi de 1 ora de la o tura la alta, si in ritmul asta, pana la Pasti o sa ajunga sa ne prinda si miezul noptii pe drum. Noroc ca trecem la ora de vara :).
Restul weekendului e istorie. Mancare buna, clatite, copaci infloriti, ploaie, nori frumosi la apus si 10 minute pentru a prinde legatura spre Brasov.
O sa mai facem drumul Brasov- Slatina pe cursiere, caci mai sunt inca combinatii de drumuri de explorat. Speram noi, drumuri mai bune decat Pitesti-Dragasani. Sper ca macar la urmatoarele ture sa ne fi invatat lectia si sa aplicam vorba inteleapta cu perfect planning, prevents pathetic performance. Mai ales ca nu e vorba decat de plimbat putin omuletul de la Google pe harta pentru a vedea starea drumurilor.
In mod clar, omul turei a fost Vali, care nu numai ca s- inhamat la 200 de kilometri, dar a facut-o majoritar pe MTB, alaturi de doi oameni veniti pe cursiere.
Date si track: aici
Intrebam in stanga si in dreapta cine se mai baga si avem si primele confirmari: Vali se baga la tura lunga (adica integral), iar Cristi la tura scurta (adica pana la Pitesti).
Baietii pleaca cu primul tren din Bucuresti si au o ora avans. Doar ca ei sunt pe MTB. Noi insa, cu cursierele, speram sa ii prindem din urma fie in Targoviste, fie in Gaesti. Ritmul e unul relaxat. Cat sa ne tina 200 de kilometri. Daca la Brasov, doar temperaturile sunt primavaratice, mai la sud primavara e deja asezata bine si primii corcodusi infloriti ne mangaie ochii, ne gadila placut narile si ne incanta simturile. E primavara, e iarasi primavara. Si sufletul se incalzeste si el la gandul zilelor lungi (incepand chiar de duminica), a turelor de trekking si mtb, si la gandul aventurilor din timpul saptamanii. Cat timp mintea faureste vise, piciorul nu sta nici el.
 |
| In campie gasim si primavara |
 |
| Pauza de prajituri in Gaesti |
Suntem la jumatea distantei si in fata ne stau 70 de kilometri de drum legat pana in Dragasani, cu vant din spate si trafic putin. Ceea ce insa nu am luat in calcul a fost drumul prost. Extrem de prost. Neasteptat de prost. Jalnic pentr un drum national. Vali cu MTB-ul era ok, insa noi, pe cursiere, agonizam printre gropi cu 20 km/ ora. Ca si alte drumuri mai mari ce leaga Pitestiul de Slatina ori Valcea, si acesta urca si coboara in draci. Deal, vale, deal, vale, totul desfasurandu-se intre 300 si 350m altitudine. Nu ai fi crezut ca poti strange mai bine de 400 de metri diferenta de nivel cand te uiti la cifrele initiale si la profilul desenat de bikemap. Dar aparentele insala.
4 ore a durat bucata asta pe jumatate rupta din Mongolia. Sate din ce in ce mai rare, mai mici, mai saracacioase si mai pustii. Drumuri laterale (judetene) frustrant de bune care ne erau inutile caci duceau in europeanul de Craiova pe care urma sa il impartim cu toate titurile si tot traficul. Si pe masura ce treceau orele, spectrul noptii care ameninta sa ne prinda inca pe drum. Pauzele au fost putine, doar cat sa ne regrupam si sa pornim curajosi inainte. Nici nu prea aveai la ce sa te opresti. Pustiu, dezolare, pana si oferta magazinelor era cvasi-inexistenta.
 |
| La magazinul comunal Oltchim. Noi si orataniile |
Observam in timpul turei ca trendul nu e tocmai bun. In ultimele 3 weekenduri am intrat din ce in ce mai mult in noapte, cam cu salturi de 1 ora de la o tura la alta, si in ritmul asta, pana la Pasti o sa ajunga sa ne prinda si miezul noptii pe drum. Noroc ca trecem la ora de vara :).
Restul weekendului e istorie. Mancare buna, clatite, copaci infloriti, ploaie, nori frumosi la apus si 10 minute pentru a prinde legatura spre Brasov.
 |
| Primavara se asorteaza cu cursiera |
In mod clar, omul turei a fost Vali, care nu numai ca s- inhamat la 200 de kilometri, dar a facut-o majoritar pe MTB, alaturi de doi oameni veniti pe cursiere.
Date si track: aici
0 comments:
Trimiteți un comentariu