sâmbătă, 1 aprilie 2017

Martisor de Brasov 2017


Prima luna de primavara vine cu promisiuni, deziluzii si asteptari. Bucurie pentru fiecare zi cu vreme buna si emotia schimbarii orei ce va lungi dintr-o data ziua cu o ora. La revedere Zwift, bun venit cursiera. Primele tentative pe MTB chiar si alergari din ce in ce mai uscate.

Cam asta e primavara intr-o singura poza. Si zapada, si iarba, si iarna si vreme buna.

2.03 Zwift- ZTR C

Radu ma convinge sa ma bag la o cursa pe Zwift si promite sa faca pe antrenorul. Asa ca se anunta 45 de minute luuungi. A fost suferinta, fara indoiala, dar si un nou FTP.

Date: aici

3.03 Hunter's Challenge CrissCross Crushers


Aleg ceva scurt pentru astazi, dar cu suficient de mult timp petrecut in afara zonei de confort. Primul set de scurte intervale la 345W nu prea imi ies, dar Zwift-ul le considera reusite. Apoi vine cireasa de pe tort, 3 intervale la 115% FTP. Pentru tura de maine o sa fiu deja obosita.

Date: aici

4.03 Campina- Sultanu


Toata iarna am asteptat momentul asta. Cand ai in fata o zi intreaga cu 14-15 grade si soare generos. Cand nu iti mai e frig, cand nu mai e ud si nici nu trebuie sa renunti la o zi in natura pentru cateva ore pe bicicleta la pranz. Cum singurul care a raspuns la apel a fost Vali, si doar pentru sambata, trebuia sa desenez o tura in zona Campina, potrivita pentru o prima iesire de dezmortire primavaratica. E deja greu sa mai gasesti drumuri asfaltate noi in zona Comarnic-Campina, asa ca ne orientam spre sud, spre Moreni, ca apoi sa urcam printre dealuri spre Sultanu. Cum in timpul saptamanii nu reusesc de nicio culoare sa ma trezesc dimineata, pentru sambata imi iau bilet la personalul de 7.00, urmand sa ajung cu 2 ore inaintea lor si sa mai strang cativa kilometeri, respectiv ceva diferenta de nivel. Planul iese si la 10.40 am deja 30 km si +550 m, numai bine cat sa echilibram balanta in tura si se stranga aproape suta si +1250 la final de zi. 

Drumurile sunt bune si de cursiera. Cea mai faina bucata e cea intre Moreni si Provita. Case interesante, oameni care au inceput deja sa lucreze pe afara, sa arda frunze uscate, sa scuture praful iernii de pe lucruri si de pe suflete. Oile si vacile sunt deja cocotate pe dealuri si prin ochelarii mei galbeni, nu doar vantul e primavaratic, ci si culorile. E primavara, e iarasi primavara si trupul si sufletul tanjesc dupa mai mult timp petrecut afara.

Date: aici

5.03 Plimbare pe Tampa

Astazi nu intra mai mult de o plimbare pe Tampa. Urcat pe Gabony care a fost pustiu si coborat la frontala pe serpentine. Pun la catastif primele floricele si primii muguri. Nu mai e cale de intors, vine primavara.

Date: aici

6.03 Alergare pe Stejeris

De la finalul lui ianuarie cred ca m-am procopsit cu ceva intindere musculara mai serioasa sub gamba piciorului drept. Ce sa zic...Daca nu mai e nici genunchiul drept, nici cel stang, trebuie sa fie ceva ca sa nu ma lase sa alerg dupa pofta inimii. Initial am pus-o pe seama unei lipse de calciu si magneziu caci se simtea ca o crampa ce se pregatea sa vina si nu mai venea, dar dupa ce am inghitit cantitati bune de calciu si magneziu si "carcelul" e tot acolo, suspectez ca e altceva. Ma credeam scapata caci in ultima saptamana nu m-a mai dearanjat, dar a revenit pe Stejeris. Taras-grabis, mai mult taras decat grabis am sarit Stejerisul si am coborat la Pietrele lui Solomon. Rugii de mure si zapada abia nu ma lasau sa alerg la vale, asa ca am avut o scuza buna. Tristetea a inceput pe asfalt cand pe bucata dintre Pietrele lui Solomon si Livada Postei, pe care in mod normal o alerg frumos cu 5 min/km, acum ma taram cu 6 min/km si de abia asteptam sa ajung in Livada Postei sa spun stop joc.

Presimt ca ma paste o noua pauza de alergat. Sa traiasca bicicleta.

Date: aici

7.03 Cu MTB-ul pe drumul de la Pietrele lui Solomon

Din trio-ul cursiera-alergare-mtb, lipsea doar ultima parte, asa ca m-am hotarat pentru o urcare pe Drumul de la Pietrele lui Solomon. L-am gasit inca cu destul de multa zapada inghetata, insa a mers fara nicio tranta si fara sa ma dau jos de pe bicicleta. De coborat am coborat pe asfalt.

Date: aici 

8.03 Bariera a cazut- Prima Poiana pe 2017, #sub40 de minute

Planurile de dimineata nu se potrivesc cu realitatea de seara, mai ales cand pe fir intra Radu cu discursuri de genul:

Bariera asta de 40 de minute pe urcarea spre Poiana m-a obsedat tot anul trecut. De fapt de prin vara incolo am tot sperat sa cobor macar o data sub cele 40 de minute la care ma blocam mereu. Am fost pe aproape dupa concursul lui Suca, cand mi-a iesit urcarea in 40min si 2 secunde, dar niciodata sub limita asta.

Cand m-am apucat sa ma dau pe Zwift in noiembrie, Radu m-a intrebat cu ce obiectiv in minte pedalez eu iarna asta. Obiective aride precum sa devin cu 5% mai buna, nu aveau cum sa imi starneasca interesul. Sa cresc FTP-ul cu x%, nici atat, caci nici macar nu imi stiam FTP-ul. Am stat sa reflectez o vreme si nu am gasit puterea sa spun nici TATF, nici Everesting, pentru ca asta ar fi insemnat, inainte de toate, multe ore petrecute pe trainer. Ceva de genul: sa fiu in forma la primavara, parea prea vag, asa ca a fost Poiana sub 40 de minute. Tot pedaland pe Zwift, am si uitat de el. Am fost prinsa in zona cifrelor si nu mi-a mai fost clar pentru ce pedalam. Pedalam pentru ca ramasese fun chiar si dupa o iarna intreaga, si mai pedalam pentru senzatia de bine de dupa un antrenament bine facut. 

Dar cum am iesit din barlog, obsesia Poienii a revenit. Nu aveam sperante prea mari, fiind prima urcare pe anul asta, venind deja dupa 2 zile de bicicleta si alergare si mergeam pe premiza, ca de va fi sa cada bariera, se va intampla prin mai, incolo.

La 17.00 inchid calculatorul si dusa sunt. Sa fie vant, sa fie aer, sa fie primavara, sa simt ca traiesc.

Pun castile in urechi si ma hotarasc sa urc la limita de 190 W +/- 10 W. Nu am power-meter pe Vittoria, dar picioarele mele stiu deja bine cum se simt 190 W. Decid sa nu ma uit deloc la ceas. Si ca mai mereu, sa mai las un 5-10% de rezerva. 100% pentru mine se intampla de foarte putine ori.

In ciuda oboselii din picioare, le simt ca merg. Stiu dupa rapoartele pe care le folosesc pe Vittoria ca e in general cu un raport mai bine decat anul trecut. Daca insa va fi suficient pentru a cobori sub 40 de minute, ramane de vazut.

Sus, la indicatorul spre Rasnov, opresc ceasul la putin peste 38 de minute. Not bad, not bad at all. Bariera a cazut si a cazut bine. Traiasca noua bariera, care o sa cada si ea cu niste picioare odihnite si cu Eddy Mercks.

Date: aici

12.03 Piatra Mare

Radu cam da din colt in colt, dar eu chiar am chef sa o plimbare dupa ziua de ieri pe cursiera. Vremea este mohorata asa ca ne trebuie ceva traseu prin padure. Alegem Piatra Mare cu urcare pe la Sirul Stancilor-Familiar si coborare pe la 7 Scari. Lui Radu ii place poteca, varianta asta fiind pustie. Daca jos, la sub 1000 m primavara incepe timid, in toate tufisurile pasarile fac galagie si mugurii incep sa se iteasca la lumina, pe masura ce urcam zapada isi reintra in drepturi, iar sub cabana este chiar respectabila. Stam cat de o ciorba si un ceai si apoi pornim relaxati la vale, intrand chiar in ritm de plimbare de la 7 Scari in jos.

Date si track: aici

14.03 Alergare pe Tampa

Am scapat de problemele cu genuchiul si acum au lovit niste intinderi musculare la gamba dreapta. O minune. O alergare scurta, fara prea multa diferenta de nivel, cu planul (pus in aplicare) de a urca la pas in Saua Tampei. Imi iese, se strang kilometrii, dar ma gandesc cu teama la alergarea de maine seara promisa Claudiei.


Date si track: aici 

15.03 Alergare pe Tampa de ziua Claudiei

Pentru alergarea de astazi tot Radu ma salveaza: sa scot de la naftalina jambierele de compresie. Le imbrac si o iau in alergare usoara spre Tiberiu Brediceanu. Azi avem in plan un fel de Rapirea din Serai (de fapt, Claudia a evadat singura de sub influenta Mirunei) si o alergare de noapte pe Tampa. De altfel prima alergare nocturna de un an de zile de cand stau in Brasov. Nu ma simt foarte confortabil sa ies la alergat noaptea singura, nici pe Tampa, nici pe Stejeris, asa ca tot timpul am grija sa imi termin alergarile cu ultima geana de lumina. Dar azi e altfel. E ziua Claudiei, alergam toti 3 impreuna cum nu s-a mai intamplat deloc in ultimul an si acasa ne asteapta un festin cu pizza si tort. Deci sa ne meritam masa, zic! Serpentine, saua Tampei, La Iepure, Curmatura. Un clasic, ca sa zic asa.Am scapat, nu ne-a mancat ursul, jambierele de compresie si-au facut treaba. Totul pare sub control.

Alergare noctura pe Tampa, cu cea mai buna prietena a mea, de ziua ei. Precious.
Date si track: aici

16.03 -Zwift Workout- Hunter's Challenge The Quick Fix

De cand cu primele semne ale primvaerii am cam pus Zwift-ul pe pauza si am preferat sa ies afara, de cele mai multe ori la o alergare usoara. Dar azi am chef sa dau o pedala si cum ziua nu e inca suficient de lunga cat sa incep sa pedalez afara la ora 18.00, sa fie Zwift. Ma simt bine si aleg un workout cu mult portocaliu, cum m-a tot invatat Radu. The Quick Fix sa fie. M-am luptat acolo cu minutele la FTP si 115% FTP mult si bine. Vreo ora, asa. Dupa care am zis ca imi ajunge, caci oricum nu mai dadeam randament si am lasat cireasa de pe coliva pentru alta data. Gustul de tort de la ieri de la Claudia e inca prea puternic ca sa il inlocuiesc cu altceva.

Date: aici

18.03- Alergare-inot prin Zapada- Simon, Stana din Gaura
- Sa mergem cu schiurile pe Valea Gaura.
- Dar nu vezi ca e bariera pusa si forestierul asta e curat lacrima? Vrei sa mergem in clapari 3-4 km si la dus si la intors?
- Bine, atunci sa mergem in Crai, sa schiem pe pantele de deasupra Grindului.
- Asta pare un plan bun. Poate avem noroc, Casa Nobilis e mai sus, poate nu tropaim prea mult in clapari pana dam de zapada. Sa mergem.
- Pff, tu vezi ce nori negri sunt spre Crai? Nu se vede nimic. Pare ca suntem fix deasupra unicului petic de vreme buna.
- Bine, atunci ramanem aici si putem sa mergem la trekking.
- N-am bocanci. Mai bine mergem la alergat in adidasi.
- Ok.

Si uite asa, dupa ce ne-am sucit si rasucit de 10 ori am lasat masina in curtea pensiunii din Simon unde ne-am vazut cu Pinguinii si am plecat la alergat spre Valea Gaura. Nu am facut o alegere proasta. Soarele ne-a insotit pana in Poiana Stanii din Valea Gaura unde am prins chiar si o fereastra de vreme faina. Ne-am propus sa revenim acolo cand dau brandusele. Adica destul de curand. Pana acolo am avut totusi ceva zapada, iar inainte,  spre Poiana Gutanu, si mai multa. Daca ignoram nametii prin care navigham ca cei mai adevarati pantofari si picioarele ude si reci, a fost chiar ok.

Ne-am mai revenit cand am ajuns in final pe BR si am putut sa dam drumul mai bine la picioare. Afara s-a pus usor pe nins si din sens opus ne-am intalnit cu Andrei, Octavian si Muha care aveau in minte acelasi traseu. Macar ei aveau sa aibe urma. Noi suntem siguri ca am facut cea mai buna alegere si ii dam in continuare la vale pe poteca ce devine din ce in ce mai uscata, pana ce ajungem inapoi deasupra Simonului. Afara vremea se strica, toata lumea pleaca la somnul de pranz si noi ne pierdem vremea pe Euro Sport 2 uitandu-ne la o cursa de ciclism. Era mai bine sa ne petrecem toata ziua afara, dar suntem hotarati ca maine sa recuperam cu o tura de bicicleta, asa ca Radu porneste, virtual in cautarea vremii bune.

Zapada e devenit deja insemnata

Scurtele minute de vreme buna

Vremea se strica de la un minut la altul
Schimband impresii cu echipa de pe contrasens
Date: aici

22.03 - Alergare fara sens in Poiana

Cred ca au trecut 2 luni bune de la ultima alergare/ schi de tura nocturn(a) in Poiana. Entuziasmul de inceput legat de iesit seara dupa munca in Poiana, la schi sau alergare, s-a diminuat repede si a fost inlocuit de Zwift, mai simplu ca logistica si mai...calduros. Acum am ajuns cu treaba in Poiana, asa ca am zis sa profit de faptul ca sunt aici si sa dau o urcare pana la cabana/ pana pe varf. Radu a venit usor neinspirat si ne-am oprit in Poiana Ruia de unde am coborat pe Sulinar inapoi la masina. Zapada de primavara e munca de Sisif la deal si m-am convins si eu repede sa revin la pamantul uscat al Tampei ori al Stejerisului.

Astept ori sa se lungeasca ziua pentru niste alergari mai lungi, ori sa vina vara si sa ma iau la tranta cu Drumul Rosu pe 2 roti.

Date: aici

23.03 O scurta alergare prin Brasov

Si azi e cam la fel de nereusita ca si ieri. Aproape 7 km prin oras. Totusi adidasii de asfalt se simt foarte fain

Date: aici


24.03 Alergare pe Stejeris

In sfarsit astazi facem treaba. Doar ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ. Pentru ca sunt cascata.

Planul de acasa: alergat pe Stejeris pana la Facultativa II, respectiv Poiana Mica daca imi ajunge timpul si coborat cu autobuzul de 19.30. Pentru asta am pregatit cu grija foita, frontala si bani + cardul de RAT Brasov.

Planul din targ: luam foita si frontala si uitam acasa banii si cardul de autobuz.

Asa ca m-am rezumat la tura clasica de 10 km tur-retur pe Stejeris. Dar a fost fain. Pamant uscat, cald (am alergat in tricou), aceleasi poteci pustii si mai ales primele semne ale primaverii: primii arbusti inverziti, floricele si pasari ce au capatat dintr-o data grai. Am alergat cu drag fara sa ma gandesc la tura de 200 km ce imi statea in fata pentru maine.

Date: aici

28.03 Mia de seara 

Vremea buna indeamna la ture lungi. Doar vantul nu e de aceeasi parere, si cu adieri de 5-6 m/s nu prea imi place sa ma joc singura. Ii cer lui Radu sfatul si raspunsul vine prompt: daca e vant, trebuie mers in padure. Adica in Poiana. Adica ii dam cu urcari. Calculez ca as avea timp chiar de 2 Poieni, urc prima data din Livada Postei, iar apoi dinspre Rasnov. Ar fi prima data cand urc cu cursiera dinspre Rasnov. S-ar strange 1000 m diferenta de nivel, suficient pentru o tura dupa program.

Pentru a colora cumva prima urcare in Poiana, pe care o si stiu destul de bine, ma hotarasac sa fac niste exercitii de urcat in pedale, pentru ca stiu ca sunt deficitara la capitolul asta. 

Pe coborarea spre Rasnov ma intalnesc cu Radu si Alin Tanase care urcau.

Imi place urcarea din Rasnov, fiind neasteptat de linistita.

Seara se incheie cu ceva paste pregatite de Radu si cu perspectiva unei ture de rulaj maine seara.

Date: aici

29.03 Sfantu Gheorghe pe proaspat asfaltatul Podul Olt- Ilieni- Sfantu Gheorghe

Astazi suntem trei. In tura ni se alatura si George. Radu o anunta ca fiind o tura de rulaj. Norocul imi surade caci la dus vantul bate din fata si in afara scurtelor momente cand duc trena, nu imi ramane decat sa stau cuminte, la cutie, in spatele unuia din baieti.

Drumul dintre Araci si Sfantul Gheorghe imi place maxim, valurit, la umbra si ferit de vant. Cum pe Rouleurs a comentat cineva ca bucata dintre Sfantu Gheoghe si Ilieni s-a reasfaltat, am pornit in recunoastere si am reintrat in Brasov tot prin Sanpetru, de data asta cu vantul din spate.
La intrecere cu apusul
Date: aici

0 comments:

Trimiteți un comentariu