Magura Branului e unul din micile noastre secrete si locuri de suflet. Am descoperit-o intamplator, anul trecut, prin aprilie-mai, cand la fel, am pornit cu rusacul in spate spre o aventura din timpul saptamanii. La vremea aceea nu stiam mai nimic despre zona, asa ca am hotarat sa incepem din punctul cel mai inalt al drumului ce leaga Branul de Zarnesti si sa cautam de acolo o poteca spre culmea principala ce se prinde corect din Bran. Poteca nu am prea gasit, am urcat in schimb pieptis pe un valcel plin de frunze, pana s-a mai imblanzit panta si s-a rarit padurea, semn clar ca ne apropiem de muchia principala, unde am si regasit marcajul BR. Poteca buna ne-a condus apoi in zona cea mai frumoasa a Magurii, o zona deschisa, cu vedere spre Crai, Magura Codlei, Postavaru, Piatra Mare si chiar spre Bucegi dintr-un anumit unghi. In seara aceea de mai am abandonat planul de a dormi undeva pe sus pe motive de vant neostoit si dupa ce am mancat primele capsuni din an am pornit la vale pe o poteca clara si nemarcata ce va deveni principalul nostru traseu de accces dinspre Pasul Predelut.
Apoi, de-a lungul anului am tot revenit in zona, variind compania si accesul. Am strabatut in iunie fanetele nesfarsite de deasupra satului omonim, am avut o tentativa de a petrece aici ziua cea mai lunga din an, dar ne-a alungat ploaia, am descoperit o micuta grota ce serveste bine de adapost de vant pentru 2-3 persoane si in care se doarme bine si am pastrat mereu in minte acest loc special si intim.
El ne-a chemat si anul asta, inca de la inceputul sezonului de aventuri in timpul saptamanii. Bine, nu a fost chiar mijlocul saptamanii, ci o seara de vineri, cand oficial weekendul deja incepuse, dar cum sambata dimineata aveam intalnire cu Viorela si Raluca in Simon, o noapte petrecuta intr-un loc frumos din apropierea Branului suna foarte bine. Pornim la pas pe indelete, regasim poteca dar ochii identifica si un marcaj TA pe care ne punem in minte sa il exploram intr-o vizita viitoare si din vorba in vorba iesim in culme, unde doar un urcus mic si hotarat ne mai desparte de platforma cu locurile de cort. Avem dupa noi si ceva legume pentru niste frigarui, dar cum suntem doar noi doi si nici vatra de foc nu e facuta, hotaram sa petrecem seara citind.
Salvam insa dimineata cu o cafea cu curmale si ciocolata neagra, caci fata de diminetile din timpul saptamanii cand ne grabim la munca, acum avem timp sa admiram tihnit rasaritul, sa pornim primusul, sa bem cafeaua din sacul de dormit, sa strangem si sa coboram agale la masina. De acum pot spune cu mana pe inima ca weekendul a inceput si pentru mine. Si avea sa fie un weekend foarte reusit cu o noapte de vineri petrecuta intr-un loc fain, o sambata in alergare prin Bucegi si o duminica explorand drumuri noi prin Holbav si Magura Codlei si deschizand sezonul de MTB.
Apoi, de-a lungul anului am tot revenit in zona, variind compania si accesul. Am strabatut in iunie fanetele nesfarsite de deasupra satului omonim, am avut o tentativa de a petrece aici ziua cea mai lunga din an, dar ne-a alungat ploaia, am descoperit o micuta grota ce serveste bine de adapost de vant pentru 2-3 persoane si in care se doarme bine si am pastrat mereu in minte acest loc special si intim.
El ne-a chemat si anul asta, inca de la inceputul sezonului de aventuri in timpul saptamanii. Bine, nu a fost chiar mijlocul saptamanii, ci o seara de vineri, cand oficial weekendul deja incepuse, dar cum sambata dimineata aveam intalnire cu Viorela si Raluca in Simon, o noapte petrecuta intr-un loc frumos din apropierea Branului suna foarte bine. Pornim la pas pe indelete, regasim poteca dar ochii identifica si un marcaj TA pe care ne punem in minte sa il exploram intr-o vizita viitoare si din vorba in vorba iesim in culme, unde doar un urcus mic si hotarat ne mai desparte de platforma cu locurile de cort. Avem dupa noi si ceva legume pentru niste frigarui, dar cum suntem doar noi doi si nici vatra de foc nu e facuta, hotaram sa petrecem seara citind.
Salvam insa dimineata cu o cafea cu curmale si ciocolata neagra, caci fata de diminetile din timpul saptamanii cand ne grabim la munca, acum avem timp sa admiram tihnit rasaritul, sa pornim primusul, sa bem cafeaua din sacul de dormit, sa strangem si sa coboram agale la masina. De acum pot spune cu mana pe inima ca weekendul a inceput si pentru mine. Si avea sa fie un weekend foarte reusit cu o noapte de vineri petrecuta intr-un loc fain, o sambata in alergare prin Bucegi si o duminica explorand drumuri noi prin Holbav si Magura Codlei si deschizand sezonul de MTB.
 |
| Pe cand Craiul mai avea inca zapada |
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu