Ganduri inainte de ProPark 2018

Concursul asta ma bantuie de cel putin doi ani de zile. Anul trecut am fost cel mai aproape sa merg, in echipa cu Doru, Sorin si Oac. Dar faptul ca era planificat la inceputul sezonului (in iunie), ca genunchiul meu stang dadea rateuri, ca de altfel inaintea oricarui concurs, si de fapt si de drept, mai ales pentru ca nu ma simteam pregatita sa imi infrunt demonii si slabiciunile intr-o companie straina, m-au facut sa spun pas.

A mai trecut o iarna, CPNT-ul a anuntat o a noua editie, baietii din gasca au ridicat prosopul, si cand am auzit asa declaratii , la o bere, prin martie, le-am zis ca daca ei sunt hotarati, fata o au. Ce e drept, daca e sa imi infrunt temerile, sa imi rod in minte slabiciunile si sa tin pe limba atat gustul amar al infrangerii vremelnice, cat si pe cel dulce dar fugitiv al implinirii, alaturi de ei imi pare cel mai usor sa o fac. Fata de ei pot sa plang, pot sa injur, pot sa chiui de fericire, pot sa ma vait ca imi e somn, mi-e foame, ma doare genunchiul toate astea in timp ce merg mai departe. Alaturi de ei am lasat in urma cei mai plini 12 ani din viata si au fost plini si cu bune si cu rele. 

Cu ei am facut de toate-catarare

MTB

Trail

Distractie....

Pe la inceputul primaverii Cristi, cu binecuvantarea noastra, alege numele echipei- Piatra Biserica Dracilor- si fac inscrierea.

Prin mai reusim sa facem si singura tura de recunoastere in zona Sureanu. O epica de primavara, cum am tanjit toata vara ca vom repeta.

 Consultand harta in Poiana Omului, prin aprilie 2018

Apoi am inceput sa schitez ture de antrenament, ture ce au ramas la nivel de intentii..

Pe la inceputul lui august, cand deja simteam cum se mareste umbra nebuniei in care m-am bagat, intrebarile si nesiguranta incep sa scoata capul din spatele parapetului de incredere...Imi dau repede seama ca zidul asta isi are punctele lui slabe:

• Lipsa de antrenament (intentii au fost multe si bune, dar vara ploioasa le-a zadarnicit pe multe);
• O completa ignoranta a zonei (noroc cu epica din Sureanu ca apoi n-am mai reusit sa facem nimic);
• Lipsa experientei de la concursuri de aventura (si ma indoiesc ca planul de pe hartie sa mearga din prima incercare);
• Antecedentele baietilor, caci daca unuia i se pune pata sa abadoneze, e destul de convingator si pentru restul;
• Si in primul rand propriile mele limitari. Da, la bicicleta stau mai bine ca niciodata, dar imi e teama de oboseala si neatentia aferenta. Oare cate cafele pot sa bag ca sa raman in priza ? La alergare stau la fel de prost ca in primul an cand m-am lasat de concursurile de trail. La caiac nu cred ca se pun sesiunile de indoor rowing de la sala. Si, veriga cea mai importanta, psihicul, se intreaba daca o sa pot sa accept atata durere. Caci nu ma indoiesc, va fi mai multa durere decat placere.

Faza asta cu durerea imi aduce aminte de 2 fraze dintr-un blog scris de Hajnal:

Un jurnalist îl întreabă pe unul dintre cei mai titrați bicicliști ai momentului: care e plăcerea în a pedala sute de kilometri?

El răspunde cu sinceritate: Plăcere? Crezi că eu pedalez pentru plăcere? O fac pentru DURERE.

De asta m-a avertizat si Radu si o stiu si eu foarte bine de la singurul ultra la care am fost. Cat de mult o sa pot sa sap in adancul meu? Cat de mult o sa pot sa indur? Cat de mult m-am schimbat din 2010 ? Si mai ales de ce fac asta? La intebarea asta am cautat raspuns si sunt constienta ca trebuie sa imi gasesc unul suficient de bun inainte de concurs. O argumentatie puternica, in care sa cred si care sa ma apropie de finish. Pe de-o parte o fac pentru ca experienta mi-a aratat ca sunt mult mai buna pe anduranta decat pe viteza. Pe de alta parte, pentru ca ma fascineaza puterea pe care o gasesc in mine atunci cand corpul zice ca nu mai poate. Intalnirea cu Mihaela reala. Si nu in ultimul rand pentru ca in minte am si alte planuri de anduranta (majoritatea legata de bicicleta) si vreau cumva sa imi evaluez sansele de reusita si sa vad cum ma raportez la ele, sa invat, sa ma pregatesc. Cred ca asta e cel mai puternic argument.
Starile mele flucteaza de la "eu sunt veriga puternica a echipei (cel putin fizic), nu am dreptul sa ma menajez", pana la "ce fac daca ma apuca durerea de genunchi, cat de departe vreau sa merg, cine m-a pus".

Schitez un draft de plan (nutritie, echipament). Stiu ca va trebui sa ma conving, si sa ii conving si pe baieti, sa impartim totul in bucati mici, de la un punct de control la altul si nimic mai mult. Vederea de ansamblu ma sperie. Nu pot sa ma gandesc la 2 nopti pe munte fara somn. Mai stiu ca trebuie sa mananc, sa am suficiente sosete de schimb, crema anti-frecare, si sa stabilim niste reguli clare: ne bazam pe Andrei pentru navigatie, nu ii comentam deciziile lui Vali. Daca se ia o hotarare, mergem inainte, fara sa ne uitam inapoi si sa ne indrebam "ce ar fi fost daca".

13 August

Ma pun pe invatat. Organizatorii au anuntat ca anul asta, penalizarile la problele speciale se vor lasa cu sudoare, asa ca m-am apucat sa parcurg bibliogafia. Ce e drept, imi face placere si mi se pare interesant. Dintre toate, clar cea mai interesanta e cartea Vorbe si bucate in Tara Hategului. Faza cu florile, plantele medicinale si denumirile lor stiintifice nu prea imi place, dar imi iau notite. Sper sa avem voie cu materialele pe masa :).

15 August

In tura din Fagaras m-am pricopsit cu doua muscaturi de viespe de padure. Din fericire, ambele destul de jos, pe picior. La fata locului au durut ca o injectie afurisita, dar cam atat. Acasa, cam la 2 zile dupa, zona s-a inrosit, a aparut pruritul si niste mici basicute, semn clar al unei alergii. In paralel, citesc despre o patanie mult mai grava cu soc anafilactic cu tot, desi omul nu era alergic la muscaturi de viespe. Imi pun in minte sa includ in trusa medicala si ceva pentru treaba asta, pentru ca daca se intampla ceva similar, esti dus pana vine salvamontul sa te recupereze de pe coclauri si coechipierii tai chiar nu pot face nimic.

16 August

S-a nuntat locatia taberei de baza. Este fix la poalele Retezatului. Se anunta deci o proba de trekking foarte lunga in Retezat. Lunga ca timp, caci trekkingul pe toate pietrele acelea nu va fi deloc usor. Ar trebui sa fie si frumoasa...daca o mai avea cineva puterea sa vada frumusetea si nu o fi noapte. Si totusi, azi sunt intr-o pasa buna: 

"Oricum baieti, eu de abia astept sa merg cu voi in tura. Sunt ani de cand nu am mai facut o tura din aia de angajament, gen Canionul Cioranga Mare, Valea Seaca a Caraimanului etc. Oricum, asta o sa le intreaca pe toate!" (din conversatia de pe Messenger).

Diseara continui cu invatatul. Mai am de facut niste mici cumparaturi din Decathlon si apoi sa ma apuc sa calculez mancarea, carbohidratii, grasimile si sa vad ce combinatii fac.

21 August

Desi e vreme buna nu am nicio tragere de inima sa ies. Sunt in modul excel asa ca ma apuc sa imi calculez mancarea. Plec de la un necesar de 2-300 kcal pe ora si 50 g/carbohidrati si incerc sa compun un meniu variat cu un procent decent de proteine si tindand grasimile la minim. E tentant si usor sa indesi mult batoane dar tot ce inseamna Snickers, Bounty etc au multe grasimi, asa ca eu calculez si tot calculez pentru ca stiu din turele anterioare de anduranta (7500, Creasta Fagarasului, Rodnei) cat de importanta e combinatia dulce-sarat si maj ales cat de importanta e mancarea solida.

Iese un necesar de mancare impresionant, dar cand ma gandesc ca e vorba de 6000 kcal pe zi, ce nu se pot lua din aer, inseamna ca o sa fie ceva de carat.

24 august

Nu pot sa cred ca intr-o saptamana de acum incolo, in acelasi moment al zilei voi fi deja in concurs. Weekendul asta merg la Maratonul Olteniei si cum sunt singura in masina, imi scurg orele de sofat printre ganduri legate de ProPark

27 august- fragemente dintr-o conversatie pe Messenger

"Nu, nu suntem nici pe departe pregatiti.
Imi e chiar frica de a doua noapte si de toate lucrurile care pot sa mearga prost: accidentari, genunchi etc
In egala masura astept cu interes momentul in care dupa prima noapte o sa prindem rasaritul pe undeva.
Cred ca ma voi bucura tare ca avem parte din nou de lumina
S-ar putea ca si trekkingul la lumina lunii sa fie fain daca e pe ceva culme deschisa
Dar cand o sa lovesca somnul, trece toata poezia
De un singur lucru ma bucur: fac chestia asta alaturi de niste buni prieteni si cred ca o sa ne mai si distram, nu doar sa transpiram."

29 august

Asta e ziua de facut bagaje. Se incinge chatul pe Messenger- ProPark Sufferfest not flowers. Insa emotiile m-au parasit, fluturii din stomac s-au asezat si ei la locul lor chiar daca bagajul e prea greu si nu ma incadrez in cei 8l care imj revin in drop bag. Totusi sunt convinsa ca vom gasi solutii. Important e sa nu ne accidentam si sa ramanem in continuare prieteni. 

30 august

In 2 ore va incepe sedinta tehnica, vom afla traseul, vom reface toate bagajele, vom face strategia si sper eu ca vom prinde si niste ore de somn. E imperios necesar avand in vedere ca ne stau in fata 2 nopti aproape albe.

Desenand trackul

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Acesta este singurul fragment adaugat dupa incheierea ProParkului. Notitele acestea pre-concurs s-au incheiat cam brusc, insa odata cu sedinta tehnica pot considera ProParkul inceput, la fel si lupta cu secundele: schitat track, facut bagaje, dormit putin, sculat de dimineata, refacut bagaje etc. Am vrut sa notez toate randurile de mai sus, tocmai pentru a putea face comparatie intre cum imi imaginam ca o sa fie si cum a fost. Pe scurt a fost mai bine decat mi-am imaginat (in sensul ca eu nu am suferit deloc), a fost cum mi-am imaginat, in sensul ca s-a lasat cu un DNF si a fost si mai prost decat mi-am imaginat deoarece am abandonat mai devreme decat ma asteptam.

Insa povestea jumatatii noastre de ProPark 2018 va veni intr-o postare ulterioara. Important este ca nu regret deloc participarea, in masura posibilitatilor voi reveni si la editia urmatoare, nu mi-am raspuns la intrebarile pre-Pro Park pentru ca nu am ajuns in situatiile limita pe care mi le imaginasem si pentru mine a fost fun de la un capat la altul. Nu cred ca m-am mai simtit atat de bine si am fost atat de relaxata la niciun alt concurs pana acum.