Gustar de Brasov 2018

Joi 2 august- Summer windy day 

Azi e din nou despre cursiera pe plat. Intentionez sa fac din nou tura spre Crizbav, dar in sens opus. Sunt departe de targetul unei medii de 30 km/h, dar imi place cand merg legat si rotund.

Date aici 

Vineri 3 august - Ghidon lat in teste (Apus pe Tampa)

Ma hotarasc in sfarsit sa renunt la ghidonul ingust de pe 29er. Radu ma momeste cu unul mai lat inca de dinainte de 4Munti, dar mi-a fost greu sa renunt la configuratia cu care eram familiara. Si acum il schimb tot in pragul unui concurs-Zarnesti MTB Challenge, dar pe de-o parte e bine asa. Daca trece testul celor 7 ore de concurs, e de bine. Totusi pentru mici reglaje si ajustari dam o urcare in Saua Tampei, cat sa prindem un apus fain.

Date  aici 

Miercuri 8 august- Paraul Rece - Predeal (Cioplea, Trei Brazi)

Asta e ziua mea cu lant intins. Cursiera, kilometri, ritm bun, urcari. 3 ore pline, legate, cat sa oboseasca picioarele. Urc mediocru la Paraul Rece (dar ma jur ca urasc acest drum), insa imi iau revansa cu urcarile la Cioplea si Trei Brazi. Desi afara mai e lumina, la intersectia cu Sacele hotarasc sa merg totusi acasa. Pur si simplu simt ca nu mai am picioare si pentru o bucla spre Tarlungeni.

Date aici  

Joi 9 august-La Sportiva in teste. Spre operatiunea mancat clatite

Aveam de multa vreme in minte sa incerc o pereche de La Sportiva si ProParkul m-a mobilizat sa o fac. Cum e o marca total noua pentru mine, nu prea imi venea sa o iau fara sa probez inainte, asa ca ma infiintez la magazinul nou deschis in Brasov si am parte de sfaturi super ok, probat modele diferite si pana la urma ma opresc la o pereche de Akyra. Asa ca incep sa le fac rodajul, caci am planuri de ProPark cu ei. 

Vineri 10 august- Cand gaborii nu isi fac plinul de amenzi. MTB cu Andrei

Azi termin la 16.00 si ar fi loc pentru o tura mai lunga de MTB. In egala masura as iesi si la protestul de diseara, asa ca plec cu Andrei intr-o tura mai scurta pe clasicul Solomon- Poiana Brasov- Stechil. In Poiana ne opreste politia pentru ca nu avem ochi de pisica pe spite si il amendeaza pe Andrei pentru ca nu are buletinul la el. Continui tura singura si imi revine cheful abia pe coborarea spre Saua Tampei. Ghidonul cel lat imi aduce zambetul pe buze si nu pot sa nu ma intreb cum de nu l-am schimbat mai devreme.

Date: aici 

Marti 14 august- Stejerisul de seara

Doar Stejeris si nimic mai mult.

Date: aici

Miercuri 15 august- Suta de Santa Maria (Zagon)

Azi termin devreme munca si pare ca ramane timp suficient pentru o tura lunga de bicicleta. Oscilez intre DN1A si ceva tura lunga prin campie, insa cea mai buna idee vine de la Radu: Zagon. Radu deseneaza repede trackul, il urc pe ceas si am plecat. Prin Sanpetru ajung la concluzia ca e ceva aiurea cu trackul, dar il ignor. Drumul pana in Sfantu Gheorghe imi este cunoscut. Aici insa nu mai e de joaca si trebuie sa scot telefonul, si mai rau de atat, calculele mele incep sa dea cu virgula, caci par destul de multi kilometri de acoperit, pentru putin timp disponibil. Merg spasita spre Covasna si nici macar cele mai optimiste calcule nu ies...Sunt insa salvata de un indicator spre Zagon, aparut de neunde in mijlocul drumului, o scurtatura de drum comunal pe care am vazut-o pe telefon dar careia nu i-am dat prea mult credit. Ma mai opresc de cateva ori sa consult harta, iau apa de la un magazin si apoi incep urcarea pe drumul de pamant si pietris din padure. E mai usor decat imi aduc aminte, dar Strava zice ca nu am facut mare branza pe acolo.

Dupa ce revin in asfalt incep cursa cu intunericul. Si ar fi putut sa imi iasa daca din Intorsura Buzaului era doar o coborare lina spre Brasov. Doar ca la fata locului descopar ca mai am de urcat, astfel incat lumina nu imi ajunge decat pentru Prejmer, de unde vine sa ma recupereze Radu, intr-un final. Daca as fi avut o lumina fata ok la mine, as fi putut ajunge fara probleme pe rute ocolite pana acasa.

Date: aici

Vineri 17 august- Poteci vechi dar mai putin umblate, cu Andrei

Combinatia pentru ziua de azi o aveam de mai demult in minte caci ea unea doua portiuni din 2 concursuri de MTB de langa Brasov, pe care mi le aminteam a fi faine, dar pe care ajung mai rar, respectiv o data pe an: spinarea lunga de bike race, respectiv intregul traseu scurt de la Duatlon Tara Barsei. Propunerea mea ii trezeste interesul si lui Andrei, care pleaca chiar pe ploaie de acasa. Ma mir si eu de asa determinare si plec in urma lui, de cum termin programul. Il prind din urma in Poiana Mica. In fata noastra pare ca plouase. In spate, in Bartolomeu ploua sigur cand am plecat eu de acasa. In laterala, spre Brasov se vedeau niste nori negri care nu prevesteau lucruri bune. Insa ca printr-o minune noi am ramas uscati. Spinarea lunga ne rezerva o supriza interesanta- respecti o tabara hippie cu zeci de corturi, masini, toalete ecologice si atmosfera zen , toate expandate in poienile in care anul trecut gaseai cel mult copii care inaltau zmee. Uitasem cat de ciclabila si cursiva e bucata asta. Trebuie sa mai vin pe aici :).

Din Poiana Aviatorilor urcam pe asfalt pana in Poiana Cristianului si prindem traseul de la Duatlon Tara Barsei. Pe aici mai sunt inca mici bucati cu noroi, desi in Brasov nu a mai plouat serios de 2-3 saptamani, asa ca nu pot sa nu ma intreb ce haos a putut fi la concurs pe aici. Ar fi frumos sa facem si coborarea in Cheile Rasnoavei dar nu avem timp de ea. De fapt, nici macar de urcarea pe forestier, inapoi in Poiana Cristianului nu sunt sigura ca avem timp.

Poteca de pe aici imi place si nu neaparat. Portiunile se single sunt interesante si unele ar merita exersate de 2-3 ori, pentru ca sa pot lega intr-un final intregul traseu. Insa mai sunt si cateva drumuri de tractor pe care pur si simplu nu le inteleg.

Imi place insa unghiul din care se vede Bucegiul si anticipez un apus frumos...pacat ca suntem cam jos pentru el. Cum in mod clar nu mai e timp pentru o urcare, nici daca as fi singura, pedalam impreuna pe asfalt spre Brasov si descopar cu aceasta ocazie, alaturi de Andrei, o varianta fara trafic, numai buna, la nevoie pentru MTB. Incheiem ziua planificand tura de maine.

Date: aici 

Sambata 18 august- Gaura si Clincea

Astazi suntem matinali. Nu am mai fost atat de matinali cu plecarea din Brasov de nu mai stiu cand. Cred ca nici in traseu nu am intrat vreodata asa devreme: 6.45 si racoarea de pe valea Gaura ma face sa plec cu foita pe mine. Planul e simplu: doua trasee din dosul Bucegilor: un test al rabdarii pe Gaura si o coborare lina si continua pe Clincea. Amandoi avem un bagaj similar cu cel de la ProPark, mai mult pentru teste si mai putin pentru ca am avea efectiv nevoie.

Este oricum foarte interesant sa pleci atat de dimineata. Padurea e linistita, potecile ne apartin si urcarea trece totusi mai repede decat imi aminteam, caci ne-am luat cu vorbele, povestile si planurile.

4 ore mai tarziu de la plecare stau in Curmatura Hornurilor si rod fericita un mar varatec. Savurez pur si simplu viata. O dimineata linistita petrecuta acolo unde imi place, verdele plin al verii, relieful glaciar imblanzit parca de vreme al Vaii Gaura, Omu in stanga, Scara in dreapta, Malaestiul in spate si Batrana peste drum. Poteci cunoscute si dragi, libertate si pulpa zemoasa si dulce acrisoara a fructului, care imi umple intreaga gura.

Schimbam cateva vorbe cu un cioban tanar si politicos care contrazice parca sensul din jargon al adjectivului omonim si apoi mergem usor spre Tiganesti. Lumina tulbura si spalacita nu ne lasa sa facem un selfie normal cu Craiul. Asta e lumina zilelor de vara, ce poarta in ea stropi fini si apa, parte din ciclul perpetuu: dimineata frumoasa si racoroasa cu cer senin ca lacrima- soare, creste temperatura, se aduna norii- ploaia de pranz- seara faina si apus cu norisori bucalati si tot asa. Pornim pe coborarea spre Clincea si cam cand intram in padure se aud primele tunete anemice. Pana la masina ne va si ploua putin, ploaie calda cu stropi mari si grei. Perdeaua s-a tras peste cateva ore peste Bucegi, dar ii voi regasi in lumina faina a serii atunci cand, 3 ore mai tarziu, trenul ma duce spre Zarnesti. Am cursiera dupa mine, un minim de bagaj si urc spre Cheile Gradistei, ca sa fac jonctiunea cu Radu. Imaginea 2 in 1 a Bucegiului si Craiului e irezistibila, in ciuda atmsoferii de concediu pe care o anticipez.

Date: aici 

Duminica 19 august. Putin dar bun

Cum sunt deja in Cheile Gradistei cu cursiera, planul era sa leg cateva ore pe doua roti pe urcarile din zona. Urmez sugestia lui Radu si plec spre Sirnea, urc Coicanu pe off- road, cobor in Podu Dambovitei, urc inapoi in Fundata si dupa o pauza de struguri plec spre Pestera. Pe urcarea asta ma omoara cladura, asa ca las Pasul Predelus pentru o data ulterioara, caci nu voiam sa mai prelungesc agonia prin soarele de ora 12 si nici chef de baia de multime din Bran nu aveam. Se atrang pana la urma 2000 m diferenta de nivel in sub 90 de kilometri. De abia astept sa vad cum arata profilul zilei pe strava

Date: aici

Luni 20 august- Astazi nu au mers deloc picioarele

Pe Rouleurs se anunta tura clasica la Sfantu Gheorghe cu o medie decenta, mai ales daca stau cuminte in pluton. Totusi dupa cele doua zile pline de weekend, ratiunea mea spune ca nu vor mai fi picioare si pentru azi. Ma hotarasc totusi sa plec dupa job si sa fac jonctiunea cu baietii in Ilieni, pe bucla lor de intoarcere. Totusi nu ne intersectam si cum nici nu avem un ritm bun, decid sa revin lejer, in rirm de recuperare spre casa.

Date: aici 

22 august- O Tampa scurta cu Radu

Tura asta a fost cred mai mult un pretext pentru a da o tua pe la gelateria din centrul vechi. Inghetata cu ghimbir, lamaie si menta e cea mai buna.

Date: aici 

26 august- Pausa Stanisoara

Cele 4 ore de la Maratonul Olteniei nu au fost de asa natura incat sa ma stoarca de energie si duminica as mai avea resurse pentru o alta tura de MTB sau un trekking matinal pe Cozia. Doar ca asta ar fi socoteala de o zi intreaga si eu nu am decat maxim 2 ore dimineata. Nici macar de ele nu sunt sigura. Se afla sub auspiciile unei Mihaela somnoroase, nesigura daca se va mobiliza la ora 7 intr-o zi de duminica.

Minunea se produce si la 7.30 ies pe usa cu destinatia Manastirea Stanisoara. Urc usor pe drumul forestier pustiu la ora asta. Sorb dimineata. Pe portiunea finala, mai abrupta, s-au pus niste dale de beton, care o fac acum usor abordabila. Ajung deasupra manastirii, mananc banana carata pana aici si apoi pornesc la vale pe poteca clasica de picior. Ma joc cu unduririle drumului, cu micile urcusuri si coborasuri. Daca acum 2 ani cand am mai fost pe aici am coborat timorata pe spalatura de deasupra manastirii Turnu, acum sectiunea respectiva merge cursiv, semn ca am mai invatat ceva/ am mai castigat putina incredere in mine.

Ajung acasa inainte de a se scula oamenii si ma felicit ca in loc sa dorm am ales miscarea in natura.

Date: aici