marți, 2 aprilie 2019

Martisor de Brasov 2019


Martie e sinonim pentru mine cu pusul schiurilor in cui si iesit in sfarsit afara pe doua roti. In ultimii ani, in jur de 8 martie deja se urcau primele Poieni si au fost ani buni cand sezonul a inceput inca din februarie prin campie. De data asta nu a fost cazul, dar daca ne mai tinem respiratia inca putin trecem si peste hopul asta, se schimba ora, se lungeste ziua si intram in modul de vara. Pana una alta Brasovul e inca nehotarat daca sa faca trecerea sau nu si e mai mult iarna decat primavara. Dar tot e bine. Muntii inzapeziti dau cel mai frumos fundal pentru turele de cursiera din depresiune.

14.03 O scurta alergare sub Tampa

Alergarea nu se mai simte natural, dar ramane un mod rapid de deplasare de colo pana colo, asa ca recurg la el ori de cate ori vreau sa fac putina miscare utilitara.

16.03 Doua alergari la Jurilovca ce ascund de fapt noi ganduri despre alergare

Nu plecase nicaieri. Era tot acolo. Pare ca se tine scai de locurile astea si cel mai mult ii place sa rostogoleasca maracinii de pe marginea drumului si sa se anine printre stuf. La dus mi-a dat aripi, l-a intors mi-a pus plumb in picioare. Nu am mai alergat de luni de zile. Mai precis din toamna, din vacanta in Sicilia. Antrenamentul specific nu exista. Si parca si dorinta s-a indepartat cumva de mine. Imi lipseste cumva usurinta turelor de raid, dar nu regret cu nimic lipsa febrei musculare, a muschilor rigzi si a corpului incordat. Ba chiar imi place ca pot fi pe bicicleta zile la rand, facand ture lungi si fara sa simt nimic mai mult in afara de niste picioare obosite de dimineata.

Si totusi ma intorc ocazional la alergare caci este mult mai simplu sa arunci in bagaj o pereche de adidasi decat sa cari cu tine o bicicleta. 

Corpul ramane surprins. Primul kilometru merge greoi insa apoi isi aminteste. Pe la kilometrul 3 loveste entuziasmul dar endorfinele nu tin mult. Piciorului ii place sa simta unduirea blanda a dealurilor din Dobrogea, mai ales a celor care se scurg catre mare, ori se nasc din ea. Cine mai stie?

Si gandul se intoarce din nou la bicicleta si isi spune ca isi aminteste de promisiunea turei la mare.cu cursiera.

Pe la kilometrul 5 se termina gazul si Capul Dolosman ramane pentru un rasarit de maine. Astazi parca ar fi mai bine sa ma intorc, caci 10 km dintr-un foc nu e usor. La deal si cu vant din spate alergarea se transforma intr-o inaintare cu pasi mici, dar asta ofera timp pentru a fi atent la detalii. Timp pentru introspectie este, din plin, si pe bicicleta, dar viteza mai mare nu te lasa sa suprinzi, sa filtrezi si sa digeri fiecare detaliu. In alergare procesul asta vine natural si ochiul gaseste pe strazile comunei casute faine vopsite in alb si albastru, o fusta albastra de eleva de gimnaziu pe care o flutura vantul in toate directiile si mai alesa primele semne ale primaverii. Pe langa porti ghiocei trecuti carora le-au luat locul arbustii galbeni, mugurii de tot felul ce pare ca au aparut peste noapte si matisori incipienti de salcie. Daca este totul bine si frumos la Jurilovca? Nu, nu este. Desi satul este unul aparent ingrijit la drumul mare si locuitorii de aici functioneaza pe acelaai principiu: gunoaiele troneaza dupa semnul de iesire din localitate si pe nimeni nu pare sa deranjeze acest fapt.

Date: aici 

21 martie Recovery ride

O infectie cu Rotavirus m-a pus la pamant de cand am venit de la Jurilovca si abia azi am indraznit sa fac ceva miscare, sa invart putin pedalele, fara sa ma intereseze wattii. Desi picioare sunt, corpul nu e inca refacut, deci trebuie sa ii dau timp.

22 martie-Zwift Workout-Specialized Mixtape Stage 1

Asta a fost un workout greu seriile de 40 sec la 290 W fiind lungi si provocatoare. Insa de la set la set am mers mai bine , chiar daca nu ma simteam.complet refacuta dupa infectia cu Rotavirus.

Date: aici 

23 martie Cursiera pe langa Bucuresti (vest) cu Viorela.

Daca stii sa o cauti in locurile potrivite, gasesti primavara in diverse colturi din tara, de pe la jumatea lui martie si pana la jumatea lui mai. Campia, dealurile de la Campina, Brasovul si Tampa, dealurile de la Moeciu, din Valea Cernei ori din Apuseni iti permit sa te bucuri de o primavara de 2 luni de zile. Cum momentan fieful primaverii e in campie, si eu, scai dupa ea. Leg ceva treburi administrative cu un weekend pe judetenele de langa capitala. Sambata se scurge tihnit alaturi de Vio. Imi place sa petrec timp de calitate cu oamenii dragi. Sa nu fiu pe fuga. Prefer sa ii vad mai rar, dar sa pregetam mai mult unul in fata altului sau unul alaturi de altul. Cam asa a fost si ziua de azi si nu a contat ca in loc sa alerg dupa QOM-uri am stat la povesti, ca le-am continuat apoi in fata unei farfurii de tortelini, ca le vom reinoda, sper eu, in 2 saptamani la Intersport Brasov.

Date: aici

24 martie- Cu cursiera la sud de Bucuresti

Astazi sunt singura pe doua roti, asa ca mai planific o tura care sa presupuna cat mai putin drum petrecut traversand orasul si cat mai mult timp pe drumuri judetene fara trafic. Am 4 iesiri relativ aproape de mine: Cernica, Berceni, Jilava si Afumati. Insa aproapele asta pare o vesnicie fata de Brasov, asa ca am zenul afectat inca de dinainte de a iesi din oras. O mare parte din ce am desenat sunt drumuri noi pentru mine (zona Cernica- Fundeni-Bunesti). Asfalt bun, trafic putin, picioare grele. Realitatea din teren e departe de media orara la care ma gandisem de acasa. Cei 5-7 km pe DN4 sunt groaznici si ma lupt atat cu asfaltul prost, cat si cu vantul din fata. Deja stiu ca nu are sens sa mai lungesc tura, asa ca imi planific sa ma retrag prin Berceni, doar ca ratez bifurcatia spre Vidra si ajung sa intru prin Jilava via Sintesti. Satul asta s-a mai curatat de la ultima vizita si nu am vazut nicio piranda care sa plimbe castroane de fripturi de la o casa la alta.

Date: aici

24 martie Reverenta maestre, in memoriam Dorin Teodorescu

Au trecut 14 ani de la ultimul spectacol de opereta si in acesti ani multe s-au schimbat. M-am schimbat eu, s-au schimbat oamenii, s-au schimbatl locurile. Doar ariile au incremenit in timp. Si vocile suna la fel. Chiar daca nu am mai trecut pragul operetei, nu am pierdut contactul cu genul. Internetul suplineste bine lipsurile, cu o multime de inregistrari si puneri in scena, ceea ce e un lucru bun, caci iti da posibilitatea sa analizezi si sa compari diverse versiuni, interpretari etc. In plus, faptul ca acum stapnesc destul de bine germana, imi da acces direct la versiunile originale si e intr-adevar o experienta interesanta sa auzi fiecare piesa exact asa cum a foat scrisa, ariile in libretul original.

Ce mi-a placut:
- am vazut destul de multi oameni tineri pe scena de la dirojor (o prezenta carismatica si foarte implicata), membrii ai orchestrei si pana la solisti remarcandu-l pe George Ionut Varban
- voci masculine frumoase, pline. Pe George Varban sunt curioasa sa il vad si intr-un spectacol, avand in vedere ca pare sa aiba si prezenta scenica.
-sala noua, de capacitate medie, cu o sonorizare decenta

Ce nu mi-a placut:

Faptul ca lipsesc vocile noi feminie si duetele cu 30 de ani diferenta intre ele, chiar nu dau bine deloc.

27 martie-  Zwift Workout - TriMate.se Cadence Focussed Intervals

Asta nu a fost un antrenament greu din punct de vedere al puterii generate, deoarece s-a focusat majoritar pe cadenta. Un aspect la care sunt deficitara, caci cadente de peste 100 rpm sunt SF pentru mine.

Date: aici 

28 martie-  Zwift Workout- Specialized Mixtape Workout #3

Antrenamentul de fata nu a mai fost asa usor. Cele 30 sec la 150% FTP se simteau dureros de la jumate incolo. Insa ca de obicei, al doilea set e mai bun decat primul.

Date: aici 

30 Martie - Cautand branduse si ghiocei in Crai (Piatra Mica)

Aparent Piatra Mica nu e pentru cine se potriveste, e pentru cine se nimereste. In loc sa stau cu Miruna si sa mearga Andrei si Claudia in Piatra Mica, am ajuns sa mergem tot noi. Aveam de umplut vreo 6 ore in prima parte a zilei si vremea buna se afara chema ne chema pe munte. Asa ca ne alaturam catorva prieteni si facem pelerinajul clasic spre Piatra Mica, un traseu care se asorteaza oricarui anotimp: Prapastii- PG- Cabana Curmatura cu pauza de ciorba- Saua Crapaturii- Piatra Mica- Poiana Zanoaga- Fantana lui Botorog. Am gasit mii de branduse, sute de ghiocei, am mancat o ciorba buna, ne-am bucurat de soare si de urcarea uscata pe Piatra Mica si ne-am caznit pe poteca alunecoasa prin padure ce coboara spre Poiana Zanoaga.

Apoi ne-am mutat peste 2 vai, in Moeciu, pentru o plimbare de final de zi in compania mamei lui Radu. In ceea ce priveste timpul petrecut cu parintii nostri incercam si ne dorim sa petrecem timp de calitate, in care sa poti discuta in tihna, timp fara graba si fara distractii precum telefon sau televizor. Si o plimbare / drumetie in natura sunt mereu o optiune care ne intruneste cerintele caci implica atat miscare, cat si timp petrecut impreuna in natura, fara televizorul care sa mearga in fundal ...

Date: aici




Duminica 31 martie- O plimbare matinala la Moeciu

Pentru ca tuturor ne-a placut plimbarea de aseara, am continuat traditia si azi, schimband doar culmea. Daca seara toate luminile cad pe Bucegi, dimineata este timpul Craiesei, asa ca am pornit spre Bisericuta. Pamantul e inca inghetat si ne ajuta la urcare. In vale frigul diminetii ne aminteste ca suntem la munte, insa e un bun impuls spre miscare si ne motiveaza sa iesim in culmea dealului scaldata in soare. Aici lipsesc brandusele dar primavara se manifesta printr-un alai de alte semne: copacei ce inverzesc de la varf, matisori, muguri plini. Detalii sunt peste tot. Trebuie doar suflet, timp si ochi sa le descoperi si sa te lasi miscat de ele. Alergarea pe Valea Bangaleasa nu e genul de activitate care sa imi faca placere, mai alea ca tura de ieri in Piatra Mica si-a lasat urmele peste cvadricepsii mei, dar cand e intr-un scop nobil, merge si o alergare.

Date: aici 

Duminica 31 martie- Zile cu urcari si munti inzapeziti

Urcarile din zona Moeciu revin in fiecare an in antentia noastra si ne petrecem in zona cel putin 2 zile pe sezon. Insa de regula acest lucru se intampla undeva prin vara. Strava spune ca lunile iulie-august sunt lunile predilecte, insa abia acum am realizat ce am pierdut ignorand primavara. Caci doar acum, chiar si cand copacii nu sunt inca infloriti, Craiul si Bucegiul magnetizeaza privirile cu aparitia lor maiestuoasa, plini de zapada, albi, alpini. Formeaza fundalul perfect, iar atunci cand ai parte si de o zi cu vizibilitate buna, sunt camarazii muti ce te insotesc pedala dupa pedala. Asa ca am luat la rand cateva din frumoasele urcari din zona Bran-Moeciu, incepand cu Cheile Gradistei (si pauza sus la complex pentru o cafea), Sirnea, Fundata (dinspre Podul Dambovitei) si am incheiat in dulcele stil clasic cu Pestera.

Date: aici


0 comments:

Trimiteți un comentariu