Prier de Brasov 2019

3.04 Primul MTB din sezon (Valea cu Apa)

Daca pe cursiera pot sa ma urc oricand, vara, iarna, apoi la MTB am mereu trac la inceput de sezon. Anul trecut barem am amanat momentul pana pe la sfarsitul lui aprilie. Sau asa imi aduceam aminte. Strava spune ca de fapt l-am inceput pe la jumatea lunii, dar cumva, ceva nu m-a convins si abia in tura din Sureanu mi-am dat drumul. Ma gandesc ca anul asta ar fi bine sa nu mai astept atata, asa ca am zis ca e cazul sa profit de potecile uscate din zona inferioara a Postavarului si sa iau taurul, pardon, bicicleta de coarne cat mai devreme in sezon. Incep usurel cu clasica urcare in Valea cu Apa si coborare in Saua Tampei. Si nu imi trebuie mai mult de 2-3 pedale ca sa imi dau seama ca o sa fie bine. Nu simt ca as fi regresat prea mult de asta toamna. Ca de obicei sunt rigida pe bicicleta, insa obstacolele vin si trec. In schimb potecile de pe Tampa sunt geniale. Nu numai ca au aderenta perfecta de la combinatia de ud-uscat, dar sunt si extrem de curate, fara vegetatia bogata in care te incurci in timpul verii. Maine si vineri termin la 5, deci presimt ca o sa am timp sa scanez mai toate variantele din zona Tampa.

Date: aici

4.04 Putreda si Fantanita Dreptatii

Zic sa o luam usor si sa nu sarim direct la mia de seara, asa ca fata de ziua de ieri, mai introducem in program o a doua urcare. Poteci sunt suficiente pentru coborare si astazi leg o Putreda cu o Fantanita a Dreptatii. Putreda merge chiar mai bine ca toamna trecuta, pentru ca este mult mai aderenta, dar tot sunt cateva zone pe care ma intreb daca am sa le trec vreodata. Anyway o sa revin si maine, pentru o coborare clipsata si mai legata, acum ca am fost in recunoastere. Mai fac o urcare pe Valea cu Apa si ma retrag spre casa pe la Fantanita Dreptatii. Traseul e marcat si pregatit pentru crosul de la Semimaraton Brasov Intersport, insa poteca este plina de frunze si trebuie coborat cu mult mai multa atentie. Maine am in plan sa reiau Putreda, apoi o coborare clasica in Saua Tampei si la final o urcare in Saua Tampei, cat sa trecem granita miei. Trebuie batut fierul acum, cat e cald, ca de luni vin ploile de primavara.

Date: aici

5.04 Prima mie de seara

Saptamana urmatoare vin ploile, asa ca e un fel de bate fierul cat e cald pe potecile uscate din Postavaru. Oricum perioada asta de vreme stabila si uscata este atipica pentru primavara brasoveana, asa ca merita exploatata. Daca zilele anterioare am luat-o usurel, adaugand cate o urcare pe zi, acum a venit timpul primei mie de seara. Un adevarat ritual al verii. Legam o urcare la Bancuta, cu o coborare in Saua Tampei si apoi Iepure, o urcare in Saua Tampei si o coborare pe traseul de la BikeRace, Dupa Gradini si in final, o urcare scurta pana la sfarsitul forestierului de pe Valea cu Apa + partea inferioara din Putreda. Picioare ar mai fi fost, dar s-a stins lumina :).

Date: aici

6.04 Sohodol si locuri noi prin zona Branului

Cum astazi ar trebui sa ma intalnesc in Bran cu Viorela & co pentru o tura de refacere dupa Semimaraton Intersport, dupa indelungi schimbari de plan ne oprim la a explora dealurile de pe langa Sohodol. Nu, nu din Sohodolul acela cu Cheile Sohodolului unde mergeam cu ani in urma la catarat, ci de pe langa un Sohodol care este dubios de aproape de Bran. Practic intre Tohanul Nou si Bran, la maxim 3-4 kilometri de drumul national plin de pensiuni si nebunie se gaseste un satuc linistit, cu case vechi aruncate pe dealuri, case de pe prispa carora ai vedere atat spre Bucegi, cat si spre Crai. E un loc de explorat pe doua roti, cel mai bine la inceput de primavara sau la mijloc de toamna, cat timp muntii cei inalti au ceva zapada pe creste, cat sa ajute la contrast. Oamenii sunt prietenosi, cainii vocali si plimbarea merge struna, pastrand mereu un ochi deschis spre locuri cu potential pentru aventura din timpul saptamanii.

Date: aici

6.04 Hike a bike pe Magura Branului

Am incetat sa mai numar turele pe Magura Branului. A devenit prea "acasa". Dar inca nu explorasem fix portiunea marcata ce incepe de la Vama Branului. Asa ca planuiesc sa o fac astazi, alaturi de Viorela, Raluca si restul celor care au alergat la Semi Intersport. Stiu bine ca aceasta culme adeseori ignorata, ba chiar greu de ghicit din drumul national, aduce cu sine perspective foarte frumoase asupra Bucegilor, mai ales la apus, cand soarele bate din unghiul potrivit. Inceputul este neprietenos, mai ales cand trebuie sa car si bicicleta in spate, dar nu am unde sa o las si ma bazez pe faptul ca la coborare ma va ajuta considerabil. Pana atunci insa, facem antrenament pentru la vara. Castigam repede altitudine si in cateva locuri mai deschise incepem deja sa zarim Bucegiul. Ne va insoti intreaga dupa-amiaza, pana sub varful Magurii, cand vom schimba perspectiva cu Craiul. In multe locuri poteca este ciclabila, chiar si asa, iesita din primavara, necuratata, plina de cazaturi. Sunt insa si destul de multe locuri unde e nevoie de push bike si daca nu te fandosesti, ajuta sa iei bicicleta cu totul in spate.

Aproape de #LoculNostru ne prinde din urma Radu si apoi eu cobor cu oamenii pe poteca clasica ce ne va duce spre Pasul Predelut. Lumina se stinge definitiv abia cand ajungem la masina si gandurile de cu seara se indreapta deja spre cea de-a doua zi a weekendului care va aduce cu sine o plimbare in Piatra Mare.

Date: aici

Serie by Vio

7.04 Horvatca cu Vio & co

Cerul gri se asorteaza bine cu tura pe care ne-am propus sa o facem astazi, caci Horvatca si Muchia Ciorga se scurg prelung prin padurile prea putin umblate din Piatra Mare, poteca scotandu-te suprinzator si fara prea mult preludiu direct pe varf. Este o tura ce merge bine in orice anotimp, mai ales legata cu o cobrare spre Tamina. Acum padurea era inca terna si golasa si cu exceptia catorva viorele si a unei tufe de liliac salbatic, urmele iernii ce au trecut erau mai proeminente fata de urmele primaverii ce va sa vina. Dar fetele cu care am fost in tura (o tura doar de fete, de altfel) erau suficient de coloarat imbracate cat sa inveseleasca atsmofera. Si cu exceptia catorva momente punctuale, animau si suficient de mult atmosfera cu discutiile despre te miri ce si mai nimic, ca intre fete. Sa ne intelegem, ca nici eu nu sunt mai prejos :). Acestea fiind spuse ne bucuram de poteca uscata pana pe la 1500 m si zapada incepe cu adevarat abia in poiana lunga in forma de L de la foisorul de vanatoare. Pe aici a avut loc in linistea iernii si un carnagiu caruia i-a cazut victima un cerb. Depasim momentul si ne continuam procesul de spalare al adidasilor prin zapezi de diverse adancimi (de regula zapada era bine asezata, dar si cand iti scapa piciorul cine stie unde, pana la fund te duceai). 

Nu se stie prin ce mister, pe varf vantul doar adia, insa odata ce am coborat pe culmea de leaga varful de Coada Pietrei Mari, a revenit urganul si ne-a insotit pana la intrarea in padure spre Tamina. Mai bagam o tura de zapada inghetata si pe primii 200 m din padure, insa apoi ne putem relaxa si continua coborarea pe o poteca uscata, dar relativ plictisitoare (cel putin pentru mine, care am coborat pe aici de nenumarate ori). Dar oricum ar fi, tura de fata (ca si orice alta combinatie de trasee in Piatra Mare) nu se poate mandri cu peisaje faine sau locuri care sa iti taie respiratia. Dar chiar nu e e nevoie de ele in fiecare weekend si o companie placuta suplineste toate acestea. 

Date: aici 

Serie by Vio

by Raluca

9.04 Tour of Watopia: Stage 2 - In Hot Pursuit (Women Only)

Da, sunt o finuta si nu ma indeamna inima sa ies din casa cand se burzuluiesc norii ca sa imi iau o ploaie gratuita. Pentru saptamana trecuta cu vreme calda si stabila o sa platim alte 2-3 saptamani cu varf si indesat. Incepe vremea primavaratica, cu 3 ploi pe zi, toate in a doua parte a zilei, nu se stie clar cand, nu se stie unde, dar ori esti sub ea, ori alergi de ea. Din 14 aprilie am anulat oricum abonamentul la Zwift, asa ca ma hotarasc sa mai profit de el cat mai pot. Cum picioare odihnite am si pare ca si genunchiul drept si-a revenit, ma bag la o cursa. Plec tare, dar dupa cativa kilometri trebuie sa las pedala caci nu am cum sa tin ritmul de 3.5 W/Kg. Totusi am noroc sa ma lipsesc de alte 2 fete (o cehoaica si o suedeza) cu care duc restul cursei. Si da, e faina munca asta in echipa, schimbatul la trena, simti acolo cum faci lucrurile sa se miste. Din mesajele de pe chat deduc ca asta se intampla si in plutonul fruntas, dar cred ca imi mai trebuie o iarna de munca serioasa, ca sa ajung acolo. Totusi am deja doua obiective pentru 2020 si asta e ceva avand in vedere ca 2019 abia a inceput. Pierd clasic la sprint, insa sunt multumita de cursa rotunda si imi promit sa mai trag de zwiftul asta pana duminica.

Date: aici

10.04 Zwift- Specialized Mixtape Stage 4: Astoria Line 8

In fiecare sezon e un moment ce dureaza cateva saptamani in care unul din genunchi ma supara. Chiar si de cand m-am lasat de alergare. Sau ma lupt cu o lipsa de flexibilitate. Sau se intampla ceva. Anul asta e doar genunchiul. Dreptul. Ala bun pe vremuri. Acum nu mai sunt convinsa care-i care. Ce e drept, nici cursele pe Zwift nu ajuta, dar nici sa stau in varful patului nu pot. Azi din nou o cursa in categorie de fete ce urmeaza modelul de ieri: plec tare, pierd plutonul fruntas si raman cu alte 2-3 fete cu care duc toata cursa. Pierd clasic la sprint.

Date: aici

12.04 Zwift- 3R Watopia Flat Reverse Race - 2 Laps si Zwift- 3R Innsbruckring Flat Race - 2 Laps 

Cum nu am gasit nicio cursa mai lunga care sa se potriveasca cu orarul meu, am combinat doua curse de jumatate de ora fiecare. Lucururile au mers ca si in zilele anterioare. In prima, o cursa de plat am incercat sa merg mai tare. A doua, o cursa cu ceva urcare, am incercat sa stau la o medie de 190 W si mi-a iesit destul de bine. Nu sunt inca decisa daca voi participa la Seciu sau nu, si am luat-o pe aceasta ca pe un test pentru sanatatea genunchiului meu.

Date: aici si aici

15.04 Copaci infloriti si frig

Desi primavara s-a instalat si la Brasov aducand cu ea copaci infloriti si primele nuante de verde in padure, temperaturile raman mici, mici de tot si bronzul din Spania dispare vazand cu ochii. Astazi Radu dicteaza tura si iese una scurta, cu un Radu mort de frig

Date aici

Deasupra Vulcanului

16.04 Poaiana social ride cu Suzi si Diana

Prima Poiana de anul asta a fost una linistita, in care am tataonat terenul si am stat la taclale cu Diana. Cum am hotarat ca anul asta nu vor fi concursuri, nici nu vad de ce m-as agita prea tare. Mi se pare mult mai important sa ma setez in moodul potrivit pentru America de Sud si calatorit pe termen lung.

Date: aici 

18.04- Pilates

Dupa Poiana de mai sus m-a prins o raceala, asa ca am bagat doua zile de sauna. Joi am fost insa si la ceva clasa de Pilates in speranta unei dezmortiri mai temeinice, dar in realitate m-am pricopsit cu o super febra musculara.

20.04 Galerie la Brasov Marathon Semi

Planul initial pentru acest weekend era sa facem o tura cu MTB-urile prin Podisul Hartibaciului, cu prima seara la cort a sezonului si cu foculet. Dar vineri seara a lovit comoditatea si cum frigul de afara e mereu o scuza buna, am amanat testarea echipamentului pentru tura de Pasti. Asa ca nu puteam sa ratez ocazia de a merge sa ii fac o surpiza Claudiei si sa fac galerie la Brasov Marathon. De ani buni ne tot insotim la concursurile de alergare, si chiar daca nu mai alergam impreuna, impartim in continuare bucuria momentului.

Stiu foarte bine toate traseele probelor de la Brasov Marathon si nu e loc mai bun de stat ca poienita cu vedere spre Astra si Racadau de pe Treptele lui Gabony. Ai ceva deschidere, ai oameni obositi caci treptele astea nu-s pentru nimeni o placere si cand mai ai si o talanga si un fotograf ascuns intr-un tufis, e combinatia numai buna.

Date: aici

20.04 Prima data la Sugas Bai dupa 3 ani de Brasov

Una dintre cele mai frecventa destinatie de cursiera in campia de langa Brasov este Sfantu Gheorghe. Cu 3 drumuri care merg combinate in fel si chip, este in plus si ceva diversitate. Si desi am ajuns de multe ori la Sfantu Gheorghe (singura sau in grup), cumva niciodata nu s-a potrivit sa fca si urcarea spre Sugas Bai. Am corectat acum alaturi de Suzi, Dani si Radu si a iesit o tura cinstita in care baietii au dus trena si noi am stat cuminti in spatele lor. QOM-urile de pe Strava au ca singur merit abilitaea de a te tine cu dintii de roata din fata.

Date: aici

21.04 Solo, din nou spre Sfantu Gheorghe, ritm de anduranta

De vreo 2 saptamani si mai bine ma sacaie un genunchi. Uneori unul. Mai rar amandoi. E clar mai rau cand pun presiune pe el (asa cum se intampla la urcarile abrupte) si pe langa luat medicamente si facut stretching cu religiozitate, incerc sa imi dau seama si care e ritmul acela unde nu deranjeaza nimic. Asa ca si pentru azi aleg tot cursiera, tot spre Sfantu Gheorghe, insa de data asta singura. Cu un power meter e mai simplu sa stiu cat trag si unde ar trebui sa stau pentru ritmul acela de cursa lunga. Nu am un plan concret in minte, dar hotarasc sa incep cu Codlea-Halchiu-Crizbav si apoi sa merg spre Sfantu Gheorghe caci de acolo am multiple variante de, retragere. Ideal ar fi fost sa ma intorc lung prin Ozun, dar nu s-a putut. Nu au fost picioare decat pentru clasicul Ilieni, unde oricum m-am luptat cu vantul din fata.

Date: aici 

21.04 La prajit clisa pe Stejeris

Cand am venit acasa dupa tura de cursiera imi si imaginam cum voi merge eu la bazin si apoi, legat, la o plimbare pe Tampa, dar Radu mi-a deturnat planurile cu un MTB pe Coama Lunga /Stejeris, la prajit de clisa. Cu alte cuvinte, primul foculet al sezonului. Urcarea pe drumul vechi nu imi cade deloc bine si nici pentru coborarea pe Stejeris nu prea am inima, dar insistentele au meritat, caci pana la urma am fentat ploaia si am facut foculet in liniste. Astept serile cu foculet din Cernei Mehedinti.

Date: aici