Ecuadorul a insemnat primul nostru contact cu America de Sud si avand in vedere ca am petrecut o luna printre vulcani, sate rasfirate (si eventual saracaciose), drumuri mai bune sau mai proaste etc, cred ca merita sa las in urma cateva cuvinte despre aceasta mica tara dintr-un mare continent.
Trebuie spus insa ca cele de mai jos se refera strict la zona Anzilor, situatia putand fi diferita pe coasta Pacificului sau in zona amazioniana.
Considerente generale asupra costului vietii de calator
In primul rand Ecuadorul nu este ieftin. Cel putin nu comparativ cu Romania. Mancarea cumparata din magazine, cazarile si anumite servicii au preturi comparabile cu cele de acasa.
Mancarea
Ceea ce este cu adevarat ieftin este mancarea cumparata de la coltul strazii si cea din localurile populare. Daca nu esti pretentios, poti manca un pranz cu 2-3 dolari. Neajunsul insa este ca varietatea de feluri de mancare incluse in meniurile standard este cvasi inexistenta si vei sfarsi cel mai probabil cu o supa si un orez cu pui. Deasemena legumele lipsesc cu desavarsire din meniu.
Fructele si legumele cumparate din piata nu sunt nici ele ieftine. Exista insa o varietate mult mai mare decat in Romania si practic gasesti cam orice de la papaya la rosii si cartofi. Rosiile sunt incredibil de triste (necoapte), in schimb se merita sa cumperi pe langa banane (nici nu va imaginati cate sortimente diferite de banane exista, cu gust, textura si consistenta diferita), mai ales fructe exotice: papaya, mango etc. Avocado este absolut divin, perfect copt, este probabil fructul cel mai cumparat de noi.
Painea este si ea diferita de cea de acasa. In primul rand pentru ca ea se gaseste in general sub forma de painicute, simple sau umplute, sarate sau dulci. Este in egala masura si destul de grasa. Insa cum de cele mai multe ori este proaspat coapta, ajunge sa dea dependenta, desi pe 6 painicute lasi lejer 1 dolar.
Magazinele de panificatie vand si produse de patiserie si cofetarie, biscuti, prajituri, torturi. Unele au fost decente (biscuitii, doua prajituri),altele niste copii nereusite ale celor din Europa (de exemplu eclerele).
 |
| Cam asa arata o piata dintr-un oras mare din Ecuador |
 |
| Street food |
 |
| Si o bucatarie dintr-un local cu 4 mese |
 |
| Sfanta papaya |
Din considerente ecologice, am evitat pe cat posibil sa cumparam apa imbuteliata (dar am compensat cu Cola) si am ales mereu sa cerem apa la localnici sau la magazine. Nu am fost refuzati niciodata si nici nu am avut probleme cu stomacul. Singura data cand am comis-o a fost in Parcul National Cotopaxi unde am ramas fara apa si am fost nevoiti sa o fierbem (nu aveam inca pastile pentru dezinfectat apa), iar rezultatul a fost dezastruos si a tinut vreo 3 zile.
Cazarile
Cazarile in Ecuador au preturi comparative cu cele de acasa. Pe o camera faina dadeam cam 40 de dolari (a fost una singura). In plaja de preturi in care ne invarteam noi (20-25 de dolari) camerele erau curate, dar in general mici, constructiile putin cam vechi si de cele mai multe ori fara sau cu o tentativa de fereastra.
 |
| Camera tipica de hotel |
Lista cu cazari
Tulcan- hotel, aprox 20 de dolari camera
El Quinche- Quinta Natura, 40 de dolari
Pifo- ferma fratilor Dammer, gratis
Quito/ Tumbaco - Casa del Ciclistas, donatie
Lasso- Cabanas de los vulcanes, 24 dolari
Quilotoa- Shalalala, camping,10 dolari
Salinas de Guaranda- Puerta Abierta, 40 de dolari, 2 nopti
Riobamba- Apart Hostal Humboldt, 40 de dolari, 2 nopti
Cuenca, camping, 20 de dolari, 2 nopti
-----------------------------------------------------------
Total= 204 dolari
Locurile de cort/ Wild camping
In Ecuador nu am avut niciodata probleme majore in a gasi locuri de cort, chiar daca de multe ori campam pe proprietati private, sarind un gard sau deschizand o poarta si apoi incercand pe cat posibil sa ne departam de drum. Cand am gasit propietarul si am cerut voie sa campam, am primit mereu raspunsuri pozitive. Altfel, nu a venit sa ne intrebe nimeni de nimic pe propietatile private (de regula pasuni pentru animale). In schimb am primit destule vizite de curtoazie in munti, cand nu saream niciun gard, ci campam pur si simplu pe o bucata de iarba ce nu parea a cuiva. Insa vizitele erau strict axate pe socializare, caci trecerea noastra prin locuri salbatice si departate de infrastructura turistica, starnea fara indoiala interesul si curiozitatea localnicilor.
 |
| Un loc de cort chiar fain, gasit langa Panamaericana |
Transportul
Cuvantul de baza in Ecuador este autobuzul/ autocarul. Conexiunile sunt bune atat intre orasele mari, cat si la nivel regional. Am vazut autobuze mergand in creierii muntilor, pe niste drumuri pe care nu te-ai fi asteptat ca cineva sa bage o asemenea hardughie. Pretul este de aproximativ 1 dolar pe ora, bicicletele se tarifeaza separat si te intelegi la pret cu soferul. Cursele sunt suficient de dese, exista mai multe companii pe aceeasi ruta (deci exista competitie de piata) si cel mai important, exista o organizare la nivel de plecari/ sosiri, totul intamplandu-se dintr-o autogara unica numita Terminal Terestru (exceptia este Quito) care are mai multe terminale, in functie de punctele cardinale si principalele iesiri din oras.
Pe rutele lungi (peste 3 ore) autocarele arata chiar decent, cu scaune rabatabile, wifi, priza, toaleta etc. Pentru cursele locale sunt mai mult niste autobuze, dar important este ca exista si iti faci treaba cu ele.
Infrastructura
Drumurile principale sunt asfaltate destul de bine si au inclusiv un "umar" lateral, astfel incat poti pedala oarecum departe de trafic.
Drumurile secundare sunt neasfaltate, in general cu pietris tasat, in nordul tarii cu piatra cubica. Aspectul comun pentru toate drumurile este gradientul. Se pare ca inginerii ecuadorieni au o singura referinta: gradiente cu 2 cifre. Ni s-a intamplat de multe ori, inclusiv pe Panamericana sa mergem cu granny gear.
Soferii sunt civilizati, la standarde europene as putea spune. Suficient de prudenti in trafic, fara depasiri riscante pe contrasens, fara depasiri la milimetru pe sensul de mers, ba chiar asteptand suficient sa se termine un set de curbe si sa aiba vizibilitate.
 |
| Cele 3 stadii ale drumurilor ecuatoriene- Noroiul |
 |
| Pavatele nesfarsite |
 |
| Asfaltul impecabil |
Toaletele
Am spus-o de multe ori ca toaletele indica din punctul meu de vedere gradul de civilizatie al unui popor. Si toaletele din Ecuador, desi poate nu foarte moderne, au fost mai mereu fie decent, fie suprinzator de curate (si nu ma refer la cele de la cazari, ci la cele din autogari, orase etc). Mai toate aveau o taxa de intrare de 50 de centi, dar macar vedeai ca se face ceva cu banii aceia.
Oamenii
Ecuadorienii ni s-au parut oameni de treaba, saritori atunci cand le cereai ajutorul, poate putin curiosi uneori si poate putin bagaciosi alteori, caci te mai trezeai din senin cu intrebari precum: "De unde esti?" "Unde mergi?" etc insa de regula totul era din pura curiozitate si odata satisfacuta aceasta curiozitate, viata mergea inainte. Totusi oamenii nu erau familiari cu tine, nu te invitau in casa etc.
Costuri totale pentru o luna de calatorit, cat ne-a luat traversarea nord-sud:
Cazari (vezi mai sus) 204 dolari
Spalat haine 10 dolari
Transport (legatura cu Peru) 80 de dolari
Mancare aprox 15 dolari/ zi= 450 de dolari
Cumparaturi diverse, reparatii, intretinere biciclete 80 de dolari
Si la final, vine fara indoiala intrebarea: m-as mai intoarce in Ecuador. Desi e o tara mica,din care nici nu avem pretentia ca am fi vazut prea multe, caci asa cum am zis ne-am limitat la coridorul central al Anzilor, raspunsul este nu. Fara indoiala ca mai sunt inca multe activitati de facut (trekking pe Inca Trail sau in alte parcuri naturale, asecensiuni pe vulcani, o calatorie in jungla etc, toate astea, precum si multe altele le poti avea/ face si in Peru, intr-o diversitate mai mare si ceva mai ieftin.
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu