marți, 3 decembrie 2019

Brumar de Brasov 2019


1 nov- TRX Circuit, GF, cu Irina

Antrenamentul de astazi a fost o reusita de la un capat la altul. Plecand de la faptul ca in ciuda febrei musculare capatate dupa antrenamentul de ieri nu m-am consolat cu asta, ci am ridicat prosopul si in loc sa vegetez in fata calculatorului, am plecat la sala. Singura clasa fezabila de la oricare din salile din Brasov care accepta intrare cu 7card si care are loc vineri la ora 19 era o clasa de TRX.

Cand am ajuns in sala si am vazut ca ceea ce se pregateste acolo nu e un antrenament clasic de trx, ci un circuit, am stiut cu experienta aceea rece si seaca a omului obisnuit cu efortul, dar care nu calca prea des la sala, ca antrenamentul de azi o sa doara. Si mi-am soptit in barba ca daca tot am ajuns aici, sa nu imi bat joc de motivatia de a iesi din casa, si sa trag de mine fiecare 40 de secunde ale celor 24 de intervale din circuitul gata pregatit. Deja dupa prezentare uitasem exercitiile, asa de multe mi s-au parut, insa nu a fost prea mult timp de reflexie. Si am tras. 40 de secunde nu e un timp lung. Studiile spun ca la ciclism efortul maximal poate fi mentinut aproximativ 30 de secunde. 40 de secunde sunt doar ceva mai mult decat 30, in 24 de repetari se aduna, asa ca pace-ul e important. Acel pace care te muceste, dar pe care il poti mentine intreg intervalul. Pe langa motivatia personala de a face lucrurile bine, a ajutat fara indoiala si atmosfera. Faptul ca am lucrat in echipe de doi, faptul ca Irina era peste tot si fie corecta un exercitiu, fie avea grija la rotatie, fie avea o vorba de incurajare sau de felicitare, faptul ca am fost o grupa relativ omogena de oameni prastie. Ei bine, nu stiu cum s-a intamplat minunea, dar antrenamentul asta mi-a cazut foarte bine. Inclusiv sesiunea de plankuri si alergare de la final. Dintr-o data, serile de vineri capata un rost. Date: aici

2 noiembrie- Prin jurul stanii, sau cheful vine mancand, pardon, coborand

Dupa doua zile consecutive la sala, oricat de mult mi-as fi dorit sa continui trendul si sa merg si azi dimineata la clasa de Bodypump de la Efffect am stiut ca nu are sens, caci imi voi bate joc de timpul meu si implicarea lui Gabi Pascale. Adica simpla actiune de a ma intoarce pe o parte in pat imi trezea muschi adormiti de asta iarna. Asa ca m-am consolat cu niste spaniola asteptand sa se incalzeasca afara. Cum nu am reusit sa il conving pe Radu sa iesim la o drumetie, cum singura as fi mers, dar mi-a trecut cland m-am uitat pe webcam-uri, cum pentru cursiera era prea vant si nu erau picioare, plec neincrezatoare cu Radu si Iustin la o tura de MTB prin zona Tampa, fara sa avem un plan anume in minte. Stiam ca spatiul de joaca avea sa fie limitat la zona aflata intre Bancuta si Saua Tampei. Soarta a facut sa ne intalnim intamplator cu Laurentiu, care ne-a si deturnat de la planul initial si am prins Poteca lui Stratila in urcare spre Stechil. De fapt chiar putin mai sus de Stechil pentru a prinde o coborare noua pentru noi ce avea sa ne scoata Dupa Gradini (coborare Timan). Apoi ce sa zic, eram sceptica inainte sa imi dau drumul la vale, caci combinatia de poteca necunoscuta si acoperita de frunze ude nu promitea nimic bun, dar am zis sa incerc. Am ajuns teafara jos, dar mai mult pe picioare decat pe bicicleta. Poteca nu e grea insa, merita revenit sezonul urmator pentru niste repetari, mai ales ca pare putin frecventata, desi nici nu se mananca/ prafuieste foarte repede. Deja ma gandesc serios sa ma intorc acasa, mai ales ca nici picioarele nu merg cum trebuie pe urcare (nenumaratele genoflexiuni cu sandbag, minge medicinala, trx, swingurile toate isi cer acum tributul). Sufar in tacere dar ma hotarasc sa imi mai dau o sansa cu Putreda spre care mergem acum. Iese bine, conditiile sunt bune, aderenta e la locul ei, poteca mai curata. Sectorul cu pietre ramane tema pentru niste dati ulterioare, insa bifez totusi o realizare. Intrarea de la juni si acele de par de dinainte de a iesi in firul raului, portiuni fie tabu pana in primavara, fie pietre de incercare, imi ies acum fara probleme si cu sentimentul acela de "ce mi-or fi trebuit doua veri ca sa le leg?". Scoala intensiva de hair-pins de la Red Bull Vampire Trails isi arata rezultatul. Mai dam o Putreda scurta pe care fac un PB (si prevad ca as putea sa cobor sub 5 minute daca reusesc sa o leg) si incheiem ziua cu o coborare pe la Bazine. Din nou merg prudent pentru ca nu stiu poteca, nu am fost deloc pe ea anul asta. Ma dau jos intr-o zona cu stanci + frunze ude, insa si pe aceasta stiu ca as putea sa o leg in primavara. Acum nu mai trebuie decat sa nu fac vreo nefacuta la schi si sa ma accidentez, caci simt ca anul urmator o sa respir bicicleta, pentru ca momentan simt ca sunt pe un trend ascendent la capitolul curaj si tehnica, incrementele sunt mici dar palpabile cu fiecare iesire, moralul e si el sus, ca atare pare momentul oportun sa investesc ceva timp si energie in directia asta. Date: aici 

3 noiembrie Nu pierdeam nimic daca anul asta ratam dureroasa urcare in Piatra Mare

In ciuda planurilor de a ne petrece ziua de duminica in deplasare, inceputul de zi mohorat si cenusiu nu ne inspira, asa ce ne lungim la povesti despre calatorit cu Radu Paltineanu si ne mobilizam abia pe la 9. Daca tot nu avem prea multe ore astazi, macar sa facem ceva cu ele. Ceva dureros gandesc eu cand aud planul lui Radu de a merge in Piatra Mare. Febra musculara e inca la locul ei in fesieri si ma cam ingrozeste perspectiva de a o cara dupa mine si in Piatra Mare, dar in lipsa de alte idei, ne pornim pe drumuri ocolite spre Dambu Morii. Urcarea e atat lesinata cat si dureroasa (cel putin pentru mine si Radu, Dani chiar pare sa se distreze pe aici). E un step pe pietrisul ascuns sub frunze, ceva de speriat. Noroc ca pana la vara uit si o sa vin sa mai bag o fisa in anotimpul potrivit. Cabana, ciorba,ceai, caldura. La vale alegem (de fapt Radu alege)  o combinatie de Familiar si Poteca Tiganilor si desi la intrarea in Poteca Tiganilor mi se parea ca o sa cobor pe langa bicicleta pana jos, pe portiunea mediana m-am asezat mai bine in sa si lucrurile au inceput sa se lege. Incheiem ziua cu o urcare in Saua Tampei, care pare parca mai usoara acum, cand venim din Piatra Mare si ne reunim cu marsul pentru paduri pe Republicii, ocazie pentru noi sa vedem ce se mai intampla pe strasse. Date: aici



6 noiembrie- Lucrand la Putreda

Uraganul de afara nu ne da prea mare ghes sa iesim din casa, vantul a mutat toate frunzele dintr-o parte in alta, iar de coborat, coboram ca pe oua. E totusi o zi buna pentru a mai lucra putin la tehnica. Stai mai pe fata, vino pe fata e tot ce imi aud urechile astazi. Cu indemnurile astea si suportul lui Radu rezolv si ultimul hop de pe Putreda si reusesc sa ma imprastii cu mare arta pe un segment super usor, plin de capcane ascunse sub cei 30 cm de frunze. Definitivam rafinarea abilitatilor in noul bikepark de sub Tampa si mai dam niste coborari in cap pe iarba pentru a intipari in memoria corpului pozitia corecta atunci cand trebuie incarcata roata din fata. Mai e si maine o zi, poate leg Putreda. Date: aici 

7 noiembrie- Putreda rezolvata

Si astazi semnam condica in Postavaru. O urcare lunga pana deasupra carierei, doar ca sa avem parte de o coborare cat mai lunga. Daca nu ar fi toate frunzele stranse pe poteca, poate as avea mai mult curaj sa abordez zona de pietre din coborare. Insa momentan nu aceasta este punctul meu de interes, ci Putreda. E timpul sa o leg, sa o sterg din to do list si sa trec la altceva. Si e timpul si sa schimb pedalele duale cu niste pedale full SPD. Am ajuns sa le caut confortul atat pe urcare, cat si pe coborare si mai bine le schimb acum decat la primavara, cand s-ar putea sa ma paraseasca curajul. Date: aici

8 noiembrie- Nu toate zilele-s la fel

Daca ieri pare ca s-au legat toate, astazi pare ca am doua picioare stangi (in loc de unul singur). Asa ca ma retrag spre casa, consolata ca nu toate zilele pot fi la fel. Date: aici

12 noiembrie- City run

Luni seara cand ies la cumparaturi mi se pare groaznic de frig, asa ca dau skip la MTB-ul de marti dimineata. Totusi ma mobilizez sa ies la o alergare dupa job si inainte de meditatiile la spaniola. Aveam pur si simplu nevoie de ceva timp pentru aerisit creierul. Date: aici

13 noiembrie- Cand vantul spulbera si-aduna

Vantul si-a facut de cap in ultimile doua zile si a recunostruit pur si simplu potecile. Crengi, craci, mormane de frunze ori trase la vedere, Postavaru ofera orice si te suprinde la orice viraj. Gripul e bun, imi ies bucatile noi exersate in toamna asta dar nu am curaj sa trec la nivelul urmator, respectiv bolovanii de pe TA. Date: aici

14 noiembrie- Poiana

Exercitiul trezitului la 6.30 isi spune cuvantul, asa ca astazi plec singura cu cursiera spre Poiana. E chiar pacat de temperaturile astea generose de noiembrie (aprox 10 grade), ca sa nu ma mai bucur de (sau chinuiesc cu) o cursiera pe drumul de Poiana. Nu iese un timp de invidiat, insa cadenta a fost excelenta pentru urcare. S-au invartit bine pedalele astazi. Date: aici

15 noiembrie- HIIT Grand Fitness cu Irina

Clasa Irinei este probabil cel mai fain antrenament de grup desfasurat indoor la care am participat vreodata. Are un vibe sanatos, o atmosfera de suport, fara teribilisme, cu munca, sudoare, dorinta individuala de a nu irosi cele 40 de minute si tot asa. Varietatea circuitelor gandite de Irina, usurinta cu care le adapteaza la numarul diferit de participanti, atentia ei distrubutiva mi-au placut de la prima intalnire si m-au facut sa revin, chiar daca un antrenament de intervale facut vineri seara nu e cea mai buna strategie pentru weekend. Date: aici

20 noiembrie -Dupa doi ani de lupte seculare cu piticii, full SPD

Asta ar fi fost probabil o zi buna pentru un Crucur matinal, dar nu am reusit sa ma trezesc la timp si sa plec cu Radu, asa ca aleg sa merg singura. Leg o Putreda care arata chiar bine si apoi o coborare lunga spre Iepure si momentan, pana in weekend pun bicicleta in cui, caci se anunta doua zile ploioase. Este prima tura in care am renuntat la pedalele duale si am trecut integral pe SPD-uri, o tranzitie care a durat nu mai putin de doi ani de zile si pe care am insistat sa o fac acum, cat am o bruma de incredere in mine si nu la primavara, cand s-ar putea sa trebuiasca sa o iau de la 0. Date: aici

21 noiembrie -Cand prognoza de afara te ia prin suprindere (in mod pozitiv)

Pentru noaptea trecuta si dimineata zilei de azi, atat Foreca cat si Meteoblue anuntau ceva sanse de ploaie. Si cum in ultima vreme sansele de ploaie s-au concretizat mereu, chiar si cand au fost extrem de mici, nu aveam prea mari asteptari si deja ma consolasem cu mersul la sala.

Insa cand dimineata Radu imi spune ca afara e uscat, decid ca o asemenea sansa nu trebuie ratata si ma misc pe incet inainte spre poarta casei. Plictisita de vesnicul drum spre Pietrele lui Solomon plec mai intai spre Saua Tampei, dau o urcare lunga pana la telecabina si apoi fac trecerea pe Dupa Gradini spre capatul Scheiului. Inca de cand coboram spre bazine stiam ca o sa fie o zi buna, caci poteca era uscata, acele de pin si conurile trosneau usor sub roti si deja anticipam cat de fain o sa mearga coborarea pe Putreda. Putreda e noua mea mantra si scala dupa care mi-am masurat progresul in ultimile doua saptamani. Am revenit religios pe acolo pentru ca fiind o coborare pe muchie, in general este batuta de vant si scutita in partea superioara de mormanele de frunze inerente in luna lui brumar. Plus ca partea superioara e si cea mai interactiva din punct de vedere tehnic. Azi e o zi buna si portiunea abrupta merge frumos, in control, fara panica, fara transpiratii reci. Imi place cum se simte bicicleta sub mine, imi place ca face ceea ce vreau eu sa faca si nu ce are ea chef. Nu sunt toate zilele asa. De fapt poate doar una din doua, sau una din trei, insa placerea e cu atat mai mare cand se aliniaza astrele si iese o tura faina de la ritmul pana pe urcari si pana la coborarile ce iti lipesc un zambet tamp pe fata. Si in mod suprinzator, toamna inca nu se termina. Ne vom da si saptamana urmatoare. Date: aici

22 noiembrie- TRX Functional cu Irina (GF) 

Aceeasi clasa de vineri la care am descoperit ca imi place sa merg. De data asta intr-o structura diferita, dar cu aceeasi oameni faini. Nu a fost o clasa grea. De fapt numarul de rotatii sunt cele care fac diferenta si o clasa cu o singura rotatie pe la fiecare statie e infinit mai usoara decat una cu doua rotatii. Pentru ca in curand vine iarna, presimt ca o sa mai incerc si celelalte doua clase ale Irinei (trx pur si flowin). Date: aici

23 noiembrie Postavaru cu gasca mare (Fodorii, Ursii, Suzi si Iustin)

La Brasov a venit frigul. As putea sa ma mobilizez la Efffect pentru o clasa de core, caci febra musculara dupa antrenamentul de ieri nu a lovit inca, insa nu ma mobilizez sub scuza penibila ca vom intarzia la intalnirea cu Hoinarii (nici nu stiu daca sa scriu cu doar  doi i sau cu 5 i🙂 ). Nu avem planuri mari. Doar o urcare si o coborare pana la cabana. Intre ele, multa socializare. Gasca mare, copii, parinti si cativa rataciti ca noi, Suzi si Iustin, care doar ne bucuram de companie. Chiar daca ne vedem rar cu Hoinarii, mereu este o placere de ambele parti. La cabana udam revederea cu bere si o asortam cu prajituri. Festinul continua in Sacele, unde sunt cantonati oamenii. Suntem stransi cu totii in jurul focului si vorbim despre multe (politica, bicicleta, diferentele intre est si vest). Si ma simt bine. Au trecut ceva ani de Brasov, insa in sfarsit avem si aici parte de aceleasi momente sociale faine de care aveam parte si in Bucuresti. Oamenii sunt altfel si da, fac parte din aceeasi bula. Am strans in sfarsit suficiente momente petrecute impreuna pentru a ne simti bine, natural unii cu altii. Si tocmai d-asta sper ca Veorica sa nu faca vreo nefacuta si sa ne tulbure maine si in urmatorii 5 ani zenul, caci eu una nu am nicio intentie sa plec din nou in pribegie. Fix acum cand simteam ca ma asez .Date: aici
Gasca mare azi in Postavaru


24 noiembrie-Bazin

Relatia mea cu inotul a fost in ultima perioada una cu suisuri si coborasuri, dar zau daca stiu de ce nu ma obisnuiesc sa ma duc constant la bazin, caci mi-ar prinde extrem de bine ca si cross training. De fapt stiu. Nu gasesc pe cineva cu care sa lucrez si care sa imi bage tehnica in cap. Si fara ea nu gasesti nicicum starea aceea de flow pe care o am la bicicleta si pe care o aveam la alergat atunci cand se leaga lucrurile. A fost acum, a durat cam un bazin impartit de fapt in cea de-a doua jumatate a antepenultimei si a penultimei lungimi. Si cam atat. Merita sa te balacesti o ora pentru ea? Nu, nu merita. Ar merita in schimb daca ai stii ca o vei obtine din ce in ce mai des si ca va dura din ce in ce mai mult. Date: aici

24 noiembrie- Cu MTB-ul pe poteci cunoscute de langa casa intr-o zi insorita de final de noiembrie

Incursiunea Hoinarilor pe Tampa este un motiv numai bun cat sa combinam o pedala pe langa casa cu o baie cinstita de soare si o socializare. Pana se termina sezonul trebuie sa ma duc sa rezolv doua probleme pe Valea cu Apa si pe urcarea spre Putreda. Coborarea de pe TA ramane pentru anul urmator, caci acum nu s-a legat nimic. Ceva frunze ude si radacini au stricat tot zenul si nu am incercat absolut nimic. Putreda in schimb a mers bine si va fi probabil una din ultimile iesiri de anul asta cu MTBul, caci noaptea, pe sus se pune umezeala si la 8 dimineata cand incep eu sa cobor cam de pe oriunde e inca prea devreme... Date: aici 
La Bancuta
Spre Putreda
26 noiembrie Personal Best pe urcarea spre Poiana

Saptamana asta se consuma ultimile zvacniri ale unei toamne lungi si neasteptat de pline. Deja este frig dimineata si trebuie sa umblu serios la motivatie ca sa ma mobilizez sa ies la 7 din casa. Asa ca schimbam bicicleta, schimbam ora si inghesuim un antrenament intr-o pauza de masa prelungita. Timpul scurt e o motivatie excelenta sa nu ma las pe tanjeala. A doua motivatie (chiar mai puternica decat prima) este ca vreau sa iau QOM-ul pe segmentul de urcare + coborare din Poiana (Horse to Water). Saptamana trecuta cand am fost am iesit pe 4, desi m-am oprit sa ma imbrac, sa imi pun ochelarii, sa imi suflu nasul, mi-a cazut si lantul etc. Nenumarate mici detalii ce puteau fi eficientizate, astfel incat sa ma apropii de cel mai bun timp pe segmentul respectiv. Nu mai stiam cam cat era timpul, dar ramasesem cu ideea ca e suficient un timp care sa inceapa cu 59 de minut
e. 
In mod nesperat urcarea merge bine, mai ales in partea de mijloc. Puterea medie creste constant si o duc spre 202W inainte de coborarea spre herghelia de cai. Autolapul la 1km si ecranul cu puterea medie pe lap m-au motivat excelent sa apas pedala si sa ma duc peste FTP pe toate portiunile in urcare. In plus, dupa fiecare kilometru, pe langa timpul aferent am si timpul total si inca de cand coboram spre Poiana Mica imi dau seama ca va fi cel mai bun timp de pe anul asta. Acum asta nu e neaparat o buna referinta, caci nu stiu daca am 10 urcari in Poiana anul asta. Asa ca pe ultimul kilometru pentru care de regula nu prea mai am picioare scormonesc adanc in gritul personal caci simt ca ma apropii de un personal best, dar asta imi voi putea confirma doar acasa. 

Efortul nu se termina in capatul urcarii, caci segmentul merge pana la Rossignol, asa ca dupa ce evit la mustata o pisica intorc sus la gondola. Opresc doar 5 secunde sa imi inchid fermoarul si o iau la vale incercand sa pastrez cat mai mult din caldura urcarii. Coborarea nu se leaga. O simt fortata, nu gasesc flowul asa ca incerc sa imi iau ochii de pe ceas, pentru ca sa ma pot concentra la trafic si nu la secundele ce curg in defavoarea mea. In Livada Postei fac calculele si as zice ca urcarea buna a salvat coborarea mediocra. Acasa strava imi confirma si iata ca pun pe raboj cea mai buna prestatie a mea ever pe drumul spre Poiana. Si totusi, chiar si cu iepure nu stiu de unde as mai putea scoate inca 5 minute pana la timpul Danielei. Poate daca mai fac rost de un al treilea picior.  Date: aici

27 noiembrie-Intervale pe drumul de Poiana

Ultimile zile calde din toamna asta fara sfarsit meritau traite afara. Si daca nu ne putem lua liber in fiecare zi, putem macar sa intindem la maxim pauza de masa. Dupa personal bestul de ieri nu mai era loc de alta vitejie si astazi, asa ca ma rezum la o Poiana normala, animata de ceva intervale in care sa alternez urcatul in pedale, cu un minut peste FTP si cu un alt minut de recuperare. Intervalele nu imi ies chiar cum mi-as dori, sunt cam ca urcarea de ieri, insa macar distanta se scurge repede si interactiv.  Date: aici


0 comments:

Trimiteți un comentariu