Jurnal de coronavirus. De la autoizolare la starea de urgenta ~ Amintiri din munti

Luni

Ultima zi de autoizolare nu ma fericeste cu nimic. Pe de-o parte incerc sa imi dau seama daca avem nevoie de ceva hartii / dovezi pentru autoizolare, sau nu, asa ca stau si citesc ordine de ministru care se completeaza unele pe altele. Nu am nervi sa sun si sa stau cu orele in queue la DSP Brasov si nu sunt deloc convinsa ca oamenii de acolo stiu mai multe decat pot eu sa gasesc. Doar lucrez intr-un domeniu conex si stiu foarte bine ce haos este cand cresc volumele si cand nu mai poti tine pasul cu schimbarile. Si asta intr-o companie privata...Sunt cumva convinsa ca in aparatul de stat organizarea e si mai proasta. Nici Serban si nici medicul de familie nu ne pot lamuri 10%, asa ca mergem inainte cu cea mai proaspata informatie gasita pe internet.

Insa nu munca asta de investigatie mi-a taiat aripile, nici chiar prognoza pentru zilele urmatoare ce anunta zapada ca in decembrie, ci faptul ca autoritatile au inchis potecile turistice si traseele din Postavaru. Si asta era tot ce mai puteam spera. Ca de indata ce se termina autoizolarea si vremea buna, o sa pot sa ies la ceva alergari/ dumetii pe Stejeris si de acolo pe alte poteci ascunse din Postavaru. Pana la intrarea in poteca eram oricum in distanta regulamentara de casa, iar apoi pe poteca nu ma asteptam sa ma intalnesc cu prea multi oameni.

"Dar de-acuș,

Zise el cu glas sfârșit

Ridicând un picioruș,

Dar de-acuș s-a isprăvit..."

Marti

Radu a plecat la biroul fizic ca sa isi recupereze ce are nevoie pentru home office. Si sa faca cumparaturi. Nu simt nicio nevoie sa ies din casa, desi as putea sa o fac.

Ma dau la ceva cursa de fete (Zwift British Cycling Women's Race Series (B)) in pauza de masa, destul de brutala experienta, pentru ca dupa start categoriile sunt reunite si nu e deloc simplu sa tin pasul cu fetele de la A. Le pierd la un moment dat, dar merg pana la final cu Alina Fodor. Iese un sprint decent.

Miercuri

Inca e bine, vremea de afara nu inspira cu nimic. Imi focusez energia spre primul group ride cu fetele de pe Zwift. Un Zwift MeetUp. Nu stiu ce va iesi. E prima data cand folosim functia asta si presimt ca nu o sa iasa bine din prima. Dar avem timp sa rafinam detaliile, caci nu vom iesi prea curand din case. Ideea lui Suzi, de a folosi Zoomul pentru chat este excelenta si putina vorba in casti face experienta mai interesanta si ora de rulaj se scurge chiar usor.

Te uita cum ninge Aprilie

Joi

Vineri

Astazi trebuie sa plec in misiune sa fac cumparaturi la Kaufland. O simt ca pe o misiune caci de cand nu am mai iesit, nu am rutina declaratiei, ce fac cu hainele, ce fac cu bagajele cand ajung acasa etc. Am pe lista de cumparaturi pe langa fructe, legume, oua, lapte branza ca la sfaritul lumii, si o zambila. Am nevoie de un strop de primavara intre patru pereti. Si un pic de miros proaspat. Muscata pe care o am pe birou si care a inflorit, draga de ea, anul asta mai devreme nu ajuta, asa cum nu ajuta nici macii pictati pe peretele din fata biroului. Nu sunt deloc curioasa cum arata orasul pustiu, dar sunt curioasa cum avanseaza primavara. Ochii observa un copacel grabit care a inflorit, un arbust caruia ii pocnesc mugurii si da, in departare, Postavaru cu zapada. Acolo as vrea sa fiu. Drumul la Kaufland nu imi aduce nicio bucurie, ci doar grija. Mie mi-ar trebui doar sa ma misc libera in natura. Discutam astazi cu Radu, Andrei si Claudia si puneam pe raboj ce ne lipseste, fiecaruia, cel mai mult:

Mike: timpul petrecut in natura.

Radu: socializarea

Andrei: faptul ca nu mai pot sa ies cu bicicleta si la alergare si la bazin (am ajuns cumva sport-junkie).

Claudia: 1. gradinita, 2. iesirea de weekend, 3. socializarea cu voi, 4. alergarea pe poteci

E cumva interesant sa analizezi raspunsurile fiecaruia si sa te raportezi la ele. Mie nu imi lipseste socializarea pentru ca am din plin la munca. Faptul ca acum toata lumea lucreaza de acasa si nu mai sunt stransi cu totii, in birou, a dus la o dorinta acerba de a comunica si orice motiv e bun pentru un call. Preferabil cu camera. Deasemenea grupul Zwift Ladies RO creste si imi iau si de acolo o oarecare doza. Clar lipsa posibilitatii de a merge la sala, riscurile pe care ar trebui sa ti le asumi daca e sa iesi cu bicicleta si sa patesti un accident, faptul ca nu poti face mai nimic din categoria socializare sunt reale si le percep si eu. Dar totul ar fi mai simplu de suportat, daca as avea posibilitatea sa ma misc liber in natura, sa zicem pe o raza de 50 km in jurul Brasovului.

Aflam de o initiativa faina a catorva organizatori de concursuri de MTB din Romania, care s-au grupat in jurul platformei Pedalam pentru Viata si au pus la punct un fel de campionat vitrtual. Din pacate, solutia aleasa (Rouvy) este usor nefericita comparativ cu Zwift, atat pe partea de interfata, cat si stabilitate/ instalare. Dupa doua ore in care ne-am chinuit sa o facem sa mearga intr-un format decent, ne-am reintors la Zwift.

Seara ma dau pe Zwift si stabilesc un nou record la pedalatul indoor: 2h15 din care 40 de minute intr-un group ride cu fetele si 1h30 intr-un event de pe Zwift Haute Route Day 1. Ceea ce e sigur e ca epiemia asta va stabili noi recorduri la pedalatul indoor, dar si ca eu voi invata o multime de lucruri interesante conexe (de exemplu MeetUp, Discord etc). La iarna voi fi experta in Zwift.

Seara ne uitam la un documentar fain de la Mara- The Pathan Project si pe langa combinatia de imagini faine dintr-o vale no name aproape virgina din Pakistan + umor francez, imi raman in spate 2 versuri:

Pourquoi partir au bout du monde

Quand le paradis est a deux pas?

...e adevarat, doar ca acesti 2 pasi sunt acum la fel de indepartati precum capatul lumii.

Si tot astazi, pentru ca e final de saptamana lucratoare fac un bilant al ultimei saptamani pentru pandemia de Coronavirus:

O sa incep cu China, care in mod evident a falsificat niste date. Sau daca e sa folosesc o exprimare diplomata, a folosit o alta modalitate de masurare a cazurilor. Stim cu totii, din presa internationala, ca nici in China masurile de carantina nu au fost impuse de la primele cazuri, ci doar cand situatia devenise cu adevarat grava. Si daca, sa zicem, Italia a fost luata cumva prin suprindere, restul tarilor europene (Spania, Germania, Franta) au impus masuri de carantina la timpul potrivit si fiecare din ele (nu cumulat) au mai multe cazuri decat China, desi nu exista termen de comparatie cand vine vorba de numarul de locuitori.

Franta- numarul mare de cazuri e legat mai mult ca sigur ca o crestere substantiala a numarului de teste efectuata.

Germania si Spania sunt oarecum echilibrate, intrate aparent intr-o zona de platou, desi restrictiile de circulatie sunt mult mai mari din Spania comparativ cu Germania. Doar ca nemtii sunt mult mai ascultatori si pentru ei o recomandare este aproape o regula.

Italia este in sfarsit pe un trend descendent, dar mai e mult pana departe. Dar tot din categoria stiri pozitive,- in Italia de Nord pare ca se dezvolta imunitatea colectiva. Din 60 de voluntari italieni care au mers sa doneze sange intr-o localitate, 40 (70%) au fost testati pozitiv, avand deja anticorpi impotriva noului virus. Nici unul dintre ei nu stia ca a avut virusul. In plus, numarul deceselor din Lombardia, regiunea din nordul Italiei cea mai afectata, a scazut la minumul ultimelor 9 zile.

SUA se afla acum in lumina reflectoarelor, fiind in mod absolut pe val.

Sambata

Weekendul mi se scurge din nou printre degete, fara sa fac ceva anume. Noroc cu Zwiftul si cu spectacolele de teatru la care oricum nu as ajunge in rutina mea normala de job + natura/sport.

Azi trebuia sa vad pe TVR3 Unchiul Vanea in reuare, dar aparent nu mergea si online, ci doar pe TV. Asa ca am citit piesa de teatru aferenta.

Duminica

Din nou Zwift (care a mers nesperat de bine), din nou pierdut timpul insa am si ceva pe plus. Ma bucur mult ca am facut grupul de Messenger cu fetele care se dau pe Zwift. Azi s-a legat o discutie foarte interesanta despre cum functioneaza Zwiftul, smart trainer vs senzor de putere, perceptie de efort indoor si outdoor la aceeasi putere etc. In mod cert, Daniela a fost cea care a venit cu majoritatea know how-ului, dar discutia a mers asa cursiv, iar eu eram asa in toane bune (fiind afara), incat am pus ziua asta neinteresanta pe plus.