Cat pentru toate zilele in care am stat inchisi in casa

Astazi a fost ziua aceea in care energia a fost la cote maxime si eu am avut inspiratia sa profit din plin de ea. 

La ora 6.30, cu suprinzator de mult entuziasm, ma apuc sa pregatesc niste pancakes. Fierbatorul scoate deja aburi si cafeaua sta la infuzat in termos. Planul e simplu. Urcam pe Tampa pe bicicleta, bem cafeaua, mancam ceva dulce si coboram spre casa.

In Brasov, chiar si la mijloc de iulie e buna o pufoaica

La 9 deschid laptopul si ma apuc sa muncesc, dar soarele glorios de afara zgandara ceva in mine, asa ca in pauza de masa ma urc pe cursiera si inghesui o urcare in Poiana. Simt inca de pe primele pante ca astazi va merge pedala si ca toate astrele sunt aliniate: entuziasm, energie, picioare odihnite. Asa ca nu ma menajez deloc si tintesc un personal best. Imi imbuntatesc timpul cu 1 minut 30 secunde si vad pentru prima data ceva ce incepe cu 33 in fata. Cobor jalnic, dar ce mai conteaza, eu imi savurez mica victorie, pe cand imi las cursiera sa curga pe serpentinele Drumului Poienii.

La ora 18 inchid laptopul, arunc rucsacul in masina si o astept pe Claudia. Pornim spre Saua Strunga, refugiul drag mie, un loc pe care il savurez atat ca drumet solitar, cat si impreuna cu prietenii. Planul era simplu. La 7 si putin suntem in Moeciu, urcam cu spor si prindem un apus fain pe sus. Poate nu chiar la refugiu, dar oricum in partea superioara a urcarii spre Saua Strunga. Doar ca un pod prabusit la Bran ne-a stricat planul si ne-a intarziat cu aproape o ora. O ora de stat in trafic in locul unei ore de mers pe munte. Incerc totusi sa alung din minte gandurile nemultumite si sa le inlocuiesc cu unele mai vesele : vom fi in fond pe munte, vom petrece o seara si o dimineata faina. Cand parcam, in final, in capatul Vaii Bangaleasa, pornim cursa cu intunericul. Claudia ma cam alearga pe forestier. Un inceput cam brutal pentru melcul din mine care prefera sa se incalzeasca totusi putin. Intram in poteca si gura merge cel putin la fel de bine ca picioarele. Discutia noastra animata ne face sa fim reperate cu usurinta de un grup de drumeti de varsta a doua care se intreaba ce ce cu noi pe aici. Aproximarile noastre orare cu privire la timpul necesar pana in Saua Strunga nu se prea potrivesc, dar eu stiu ca nu vorbesc prostii, desi timpul vehiculat de mine e la jumate fata de timpul de marcaj. Ne despartim cumva suspiciosi si noi ne vedem de drum, doua fete cucuiete si vorbarete. Apusul nu ne asteapta. Soarele isi face jocul si ii intalnim ultimile raze in partea superioara a Poienii Gutanu. Padurea devine din ce in ce mai neagra si mai intunecata. Radu,urcat din Simon, ni se alatura, si ne incurcam pasii de rotile lui pana aproape de refugiu, unde ajungem la lumina stelelor. Sacul de puf e ceea ce trebuie dupa o zi lunga.

Dimineata decid sa sar peste rasarit si sa ma indeletnicesc cu cafeaua de dimineata. Apoi ii zoresc pe oameni spre casa, caci nu ma stiu prea rapida pe coborare si nici nu stiu cat vom sta in Bran la podul buclucas. Insa toate se leaga nesperat si iata ca inchei 24 de ore active, cu 3 sporturi diferite si aproape 2000 m diferenta de nivel stransi intr-o zi de munca.