Ieri a plouat fara oprire in Brasov, iar asta inseamna doua lucruri: la munte a nins, iar ploaia asta indelunga si rece a curatat atmosfera. Se anunta deci vizibilitate perfecta si o combinatie de frunze galbene la apogeu si zapada proaspata pe creste. La asemenea peisaj se asorteaza cel mai bine o tura de trekking si avem in minte si traseul potrivit pentru asta: o plimbare pe la poalale Craiului in zona Varful Tamasul Mare, Curmatura Foii. Stim ca potecile ne vor purta prin paduri aprinse de foioase, paduri de conifere, vom vedea sigur Iezerul si Fagarasul inzapeziti si vom merge o vreme admirand abruptul vestic al Craiului mangaiat de lumina blanda a finalului de zi.
Unul din factorii ce merita mereu luati in calcul cand planuiesti un traseu este lumina. Cat de puternica va fi, care e orientarea potecilor, cum e mai bine sa il parcurgi astfel incat sa beneficiezi de cea mai buna lumina, sa fii la locul potrivit , la momentul potrivit. Pentru asta ajuta mult sa stii locurile, dar cu putin exercitiu, poti ajunge la un rezultat multumitor si exclusiv cu ajutorul hartilor si poate a catorva jurnale.
De data asta mergeam in teren aproape cunoscut,singura portiune noua pentru noi avand sa fie urcare din Plaiul Foii pana sub Varful Tamasul Mare. Stiam de ea de la Rogainingul CPNT-istilor din vara, dar nu o parcursesem si intuiam ca e vorba majoritar de o poteca prin padure, ce urca, si urca si urca, spre un varf impadurit, fara deschidere. O poteca monotona pe timp de vara, unde nu ai ce vedea, de la care nu poti decat spera ca va trece mai repede si pe care o urci exclusiv cu gandul la festinul de zmeura si afine ce te asteapta in culme. O culme prea putin batuta de culegatori, unde cresc tufe intregi de zmeura si de afine, cu boabe mari si suculente.
Acum insa, e altceva si fiecare padure de foioase e un festin in sine, o betie de culori. Zdrobesti in picioare galbenul plin al verii, iti zgaiesti ochii printre ruginiul din ce in ce mai rar al fagilor si azi, asculti zapada cum se scutura din copaci, o mica si uda introducere in iarna ce va sa vie.
 |
| Colorata maine-i gata |
 |
| Trecerea de la toamna la iarna s-a facut mai repede decat ne-am asteptat |
Poteca noastra ne mai ofera o supriza. Mai sus de Poiana Runcului sta ascunsa o a doua poiana, mai repede un lumins ce ofera primele perspective asupra Pietre Craiului. Decorul e cat se poate de hivernal, adidasii sunt deja uzi, zapada cazuta printre tufele de afine nu ajuta neam la confort, asa ca ne bucura soarele darnic pe care l-am asteptat toata urcarea si il gasim aici. Dan ne mai ridica moralul cu inca o liniuta, scotand din desaga un tort facut de mama lui. L-am sarbatorit si noi pe Mihaita si ne-am infruptat dintr-un tort excelent.
De acolo culmea e chiar aproape si cum cea mai grea parte a micii noastre excursii e lasata in urma, pregetam in fiecare luminis, bucurandu-ne de deschiderea pe care ne-o ofera culmea cu copaci rari.
Acum 10-12 ani pe aici era un haos de nedescris, cu cazaturi si defrisari, cu probe sepciale de 2-3 kilometri garduri. Acum lucrurile s-au mai asezat, poteca a fost bine remarcata de AMC si locurile invita la o plimbare frumoasa, fara pretentii. Zapada ramane in urma, pe la 1600. Sub talpi avem din nou iarba si teren uscat.
Padurea ne inghite rapid si alunecam cu talent printre frunzele din ce in ce mai multe, din ce in ce mai ude. Frigul de la Plaiul Foii nu ingaduie zabava si fiecare sarim in masina, dam caldura la maxim si visam la ceva mancare calda acasa. Foarte calda. Orice, numai cald sa fie. Chiar si o supa din aceea instant e buna🙂 .
Date si track: aici
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu