2 octombrie- Tampa Morning Glory si cursiera pe plat
A inceput sezonul de Tampa Morning Glory si diminetile sunt interesante, cu ceata peste oras si plapuma de nori la picioare, cand urcam la masutele de pe treptele lui Gabony.
Pe seara ies la o cursiera scurta, pe plat, pe langa Brasov. Nu o sa mai tina prea mult lumina, turele vor fi din ce in ce mai scurte, caci mai rapide, nu au de unde sa fie.
Daca tot am fost alungati din Retezat de vantul hain, preferam sa ne folosim ziua libera pentru o tura cu mult soare si putin vant, pe la poalele Craiului in cautarea primelor frunze galbene. Le-am gasit, timide in zona Magura-Pestera. Am dat si o urcare la Curmatura, asa de control si o prima coborare, pentru mine, pe punctul galben.
Pentru finalul de zi, deoarece tot aveam in masina sacul de dormit si toate cele necesare pentru un bivuac, ne gandeam sa urcam in Muntii Taga, dar vantul ne intoarce din drum si ne trimite acasa. Daca nu o facea el, probabil ca ar fi iesi mega noroiala maine dimineata, la coborare.
Nu aveam intentia sa inchid bucla asa, dar pentru ca pe urcarea in Poiana era o masina de politie de la rutiera, si ma stiam neregulamentara (fara lumina fata si fara ochi de pisica pe spite), decid sa nu risc, asa ca aleg sa cobor pe Rasnov.
O plimbare placuta cu Cosmin pe Poteca de fete si coborare in Saua Tampei. Muntele e pustiu si incredibil de verde dupa 2 zile de ploi. Imi place mersul asta tihnit, caci imi da timp sa observ o multime de detalii, care altfel, din goana bicicletei, imi scapa din vedere. Putin muschi, o feriga, o ciuperca interesanta, branduse de toamna stropite cu picuri de ploaie. Natura in cea mai pura forma a ei, impartita cu cineva drag, e terapie curata.
Pentru astazi aveam in plan o drumetie foto cu colegii de munca pe la Holbav. Plecarea o alesesem pentru ora 12, astfel incat sa ajungem la o ora potrivita la locul de admirat apusul. Asa ca dimineata este timp pentru o cursiera matinala. Aleg Paraul Rece-Predeal, caci nu fusesem deloc anul acesta si prea multe dimineti calduroase nu vor mai fi. Invart binisor pedala, revin acasa, mananc in liniste micul-dejun, apuc sa fac chiar si niste cumparaturi pentru diseara si plecam pe la 11 spre Holbav.
Desenasem tura special pentru a ajunge la locul nostru de apus abia la finalul zilei, caci stiam ca vom avea parte de lumina buna si cum erau atat de multi fotografi in jur, trebuia sa fac un plan bun. A iesit o plimbare chiar si mai tihnita decat cea de ieri,cu pauze nesfarsite, cu alte ciuperci interesante, cu supradoza de mere geniale, mancate direct din pom, cu un apus frumos si cu muntii mei dragi la orizont.
Cum zilele de concediu imi prisosesc anul asta, le folosesc chiar si pentru ture putin interesante, plimbari ce promit insa soare, frunze galbene si socializare. Stiu ca nu am de ce sa le pastrez pentru iarna cea friguroasa, mai bine le invetesc acum in putin soare. Eu si Cosmin venim de la Brasov si ne intalnim cu mama in Azuga. Frigul diminetii poarta in el promisiunea iernii, asa ca, pana sunt gata cu sincronizarea trackurilor, mai pregetam putin in masina. Nici urcarea lenta nu ajuta si renunt cu greu la geaca, abia cand, in final, primele raze de soare reusesc sa se strecoare printre copaci si sa aduca cu ele putina caldura. Traseul de astazi e total nepretentios si nu am facut decat sa leg doua poteci de bicicleta din zona Azuga. Cum de luni pana vineri nu merge gondola, sunt convinsa ca nu o sa fim deranjati de nimeni si ne vom putea bucura in tihna de o zi frumoasa de toamna. Frumoasa si vantoasa in acelasi timp. Norii alearga pe sus si cam tot ce se gaseste la peste 1700 m este ascuns de o plapuma compacta, ce peste Baiului este de-a dreptul gri. Noi avem parte insa de soare cam pana la intrarea in padure de pe traseul rosu. Apoi se lasa din nou, din ce in ce mai frig si ma bucur sincer cand ma sui din nou in masina si dau caldura la maxim, in timp ce conduc spre Brasov.
Weekendul bate la usa cu 2 concursuri la Pucioasa. Prima zi Bike Xpert Alpine Challenge (MTB) si ziua 2, Sultanu aka The Wall (Road Grand Tour). Daca de Sultanu nu aveam frica, caci stiam ca pot sa il urc, cu concursul de MTB nu eram deloc impacata, caci nu am prea mai iesit cu bicicleta pe poteci in ultima perioada. Asa ca am in minte o tura lejera azi, pentru a corecta acest fapt. Nu facusem niciodata Spinarea Lunga in urcare, desi intuiam ca e fezabila. Asa ca acum i-a venit randul, impreuna cu o coborare pe Stejeris. Au mers bine amandoua, cu un PB pe coborare, ceea ce mi-a mai readus putin inima la loc pentru concurs.
Astazi sunt plecata cu treaba la Bucuresti, cu lucrat hipsteresc de la Seneca Anticafe si o alergare chiar reusita in Herastrau. Cald, soare generos si un pace chiar reusit.
Diminetile interesante de pe Tampa continua. Ceata spectaculoasa in oras, soare glorios pe sus. Ne strangem gasca destul de mare si profitand de vremea buna, ramanem si pentru o plimbare spre varf, coborare in Saua Tampei si dat ocol de Tampa pana la masina.
Aveam de mult curiozitatea sa explorez padurea din spatele casei parintilor nostri de la Izvoru. Si ocazia s-a ivit acum, caci aveam dupa noi MTBurile, dupa tura de bikepacking din Latoritei si Capatanii. Au iesit 2 ore placute de invarteala pe drumuri majoritar uscate, printre primele frunze galbene mai serioase.
E incredibil cat plumb in picioare mi-a pus antrenamentul de dimineata cu Irina. Anticipez o febra musculara de zile mari dupa cat de grele se simt picioarele pe urcarea in Poiana.
In dimineata asta, baietii au plecat in Postavaru. Eu raman fidela evenimentului de pe Brasov Adventure si merg cu Claudia pe Tampa. Ea in alergare, eu pe MTB. Urcarea pana la Brasovia merge suprinzator de bine, cred ca e prima data de cand s-a terminat starea de urgenta cand imi iese integral datorita aderentei perfecte. Partea de sus din Gabony e alunecoasa si aici Claudia castiga avans. Ajungem insa la fix pentru rasarit. Un rasarit scurt, cu soarele stralucind cateva minute printr-o fanta intre Ciucas si un nor marisor. Compenseaza compania. Plec apoi spre Stechil, prima data cand aleg sa urc pe poteca turistica si e suprinzator de ciclabila. Apoi cobor lung impreuna cu Radu, Suca si Ionut, care veneau din Postavaru.
Mi-am luat mult misto de la Radu cand a auzit ca dau bani pentru un personal trainer. S-a oferit chiar sa ma chinuire el pentru jumatate din suma, dar eu nu cred nici in autoritatea familiara si nici in abilitatile lui Radu de a corecta, face un plan de antrenament functional fun, diversificat si eficient. Are el alte plusuri, dar pe astea ma indoiesc ca si le poate pune la CV. Pe Irina o stiam de cand mergeam la sala, inainte de era covid. Cum prin iunie mi-am anulat abonamentul la sala, caci mi se pare dubioasa intersectia atator bule diferite intr-un spatiu inchis, cautam o alternativa. Toata vara m-am tinut ocupata cu bicicleta si trekking-ul, dar pe masura ce se scurta ziua, simteam ca trebuie sa iau taurul de coarne. Asa ca am dat o sala mare pe una mai mica. Irina m-a "combinat" cu un baiat la fel de matinal si cu aceeasi preferinta de a lucra afara si am inceput sa transformam spaghetele in brate, suncile de pe abdomen in ceva muschi si picioarele, ei bine, picioarele nu sunt niciodata suficient de bine antrenate. De atunci a trecut mai bine de o luna. Am prins rasarituri faine si dimineti friguroase, am invatat o multime de exercitii noi, am tacut si am facut, am suferit de febra musculara, am tras de mine si povestea continua. Un fel de body upgrade. Daca as reusi sa fiu mai constincioasa si sa mai fac una alta si in restul zilelor, ar fi si mai bine.
30 octombrie- Ploaie si frunze galbene
Simt asa, o greutate pe piept si cum nici termometrul si nici oximetrul nu zic nimic din rau, ma gandesc sa o rezolv cu un alergat. Pe ploaie, ca asta e astazi la oferta. De fapt, am iesit intr-o pauza, dar pauza a fost scurta si de fapt m-a plouat toata alergarea. Alergare ce mi-a cazut chiar bine. Nu prea repede, dar cum pe ploaie nu merge mai nimeni am avut o multime de drumuri ascunse din Centrul Vechi doar pentru mine. Le-am impartit cel mult cu frunzele care isi cauta odihna pe aleile si stradutele orasului de sub Tampa. L-am inspirat chiar si pe Radu si a iesit si el, dupa mine, nu sa alerge, ci sa traga cateva cadre faine de toamna.
0 comments:
Trimiteți un comentariu