Weekend pe MTB la Holbav si Urlati

Holbavul e un loc drag noua, accesibil atat la pas cat si la picior, inclusiv pentru persoane mai putin antrenate. Am fost aici cu prietenii pe MTB, am fost cu colegii de munca intr-o tura foto si sunt convinsa ca in ierni adevarate se poate merge si cu schiurile de tura. Cel mai fain mi se pare de ajuns la Holbav primavara sau toamna, preferabil atunci cand muntii mari au zapada. De data asta le-am corupt pe Claudia si pe Ingrid, momindu-le cu urcari abrupte, ca pentru picioarele lor de alergatoare, drumuri ciclabile, fara obstacole majore si cu perspective ample asupra muntilor inalti din jurul Brasovului. In mod surpinzator ni se alatura si Radu. Vremea ne face si ea o supriza frumoasa si desi prognoza anunta cer predominant noros, noi ne bucuram de soare si perspective largi asupra caselor risipite pe dealuri.

Ingrid se descurca chiar bine si se tine bine dupa Radu. Eu raman mai in spate cu Claudia, incercand sa ii dau ceva spatiu in care se se lupte cu demonii, dar bucurandu-ma impreuna cu ea de micile victorii. Stiu ca pentru Claudia tura asta e cam cat un maraton de alergare, mereu cu pulsul in gat, potentat si de frici si temeri, dar e nevoie de asemenea ture, e nevoie de timp petrecut in sa, pentru ca la vara sa se poata bucura de o creasta a Baiului sau de o urcare pana la Omu.  Sportivii sunt masochisti si vor extrapola asta si in afara sportului principal, caci asa cum a scris si Claudia: "masochismul unui alergător montan rămâne valabil și la MTB."

In zona e de revenit cu siguranta in urmatoarele 2-3 saptamani, cand inverzesc si infloresc copacii. In 2-3 ore se poate face o plimbare chiar faina, cu apus inclus. Drumuri de explorat mai sunt o multime, trebuie doar sa nimerim sensul potrivit, caci urcarile si coborarile din zona sunt hotarate si prefer sa imi fac temele, inainte de a-i duce si pe altii, "pe dealuri".

In spatele Magurii Codlei

La locul de apus

Dupa ce pleaca fetele, noi ne refacem proviziile de mancare si urcam a doua oara, ca sa vedem apusul. Vantul s-a calmat si stam impreuna pe un varf de deal, ascultand ciripitul pasarilor si gandindu-ne la prietenii ce vor pleca aproape sigur anul acesta spre soare-apune. Ne intrebam cum va fi viata lor, ne gandim cum ne vom croi noi zilele.

Jurnal Radu

Jurnal Claudia

Track si date aici

Duminica ne vindecam de gandurile gri cu ajutorul companiei altor prieteni. In fond, socializarea si natura sunt cea mai buna terapie pentru gandurilw gri. Pentru a face intalnirea mai usoara, alegem traseul de la Maratonul Vinului, de la Urlati, cumva la jumatatea drumului intre Brasov si Bucuresti. Am hotarat sa decretam primavara venita, abia cand vom face prima iesire la tricou si pantaloni scurti si ne punem speranta in ziua de azi. Doar ca la Urlati e o pacla hotarata, ce ne face sa regretam soarele de pe Valea Prahovei. Asa ca tragem din nou incalzitoarele de maini si picioare si ne punem pe pedalat, ca sa ne incalzim.

Kilometrii trec fara graba, condimentati cel mult cu niste sprinturi intre Radu si Andrei. Aprilie/mai si poate inceputul de octombrie sunt momentele perfecte pentru a bate drumurile croite printre podgoriile de pe drumul vinului. Primavara ai parte de copaci infloriti, rapita si chiar primii maci grabiti. E un festin de alb si galben, astfel ca un prim mar inflorit nu poate aduce decat o binevenita pata de culoare si miros. Toamna probabil este o simfonie a strugurilor si un miros de must si teasc. Intre e prea cald (vara) sau prea mocirlos (iarna). Caci da, conditia necesara pentru a merge pe traseul acesta este sa fie uscat. Cat mai uscat posibil.

Cum la un moment dat Vali a avut ceva probleme tehnice, eu am luat-o pe Muha si am plecat in fata, ca sa putem merge in ritm mai domol. Am pedalat, am stat de vorba si la un moment dat, chiar am reusit sa renunt la incalzitoare si sa pedalez la tricou si pantaloni scurti. Atat eu cat si Radu suntem de parere ca soarele inseamna sanatate si mai ales tinand cont cat de lunga a fost iarna asta si cat de friguroase au fost primele doua luni de primavara, amandoi ne dorim sa ne arda soarele, sa ne incalzeasca pana in strafundurile ultimei celule, sa ne imersam in vara, cu toate bucuriile ei. 

Foto by Radu