Dupa Home2Moldoveanu in care parca a fost prea putina bicicleta si prea mult hike, am inceput sa caut o noua tura de o zi lunga de vara, insa cu un raport favorabil intre bicicleta si hike si o tura de acasa pana la Omu parea o alegere cat se poate de buna, mai ales ca daca ne gandim bine, in afara de push bike-ul de pe Drumul de Vara si cativa metri sub Omu, traseul e perfect ciclabil. .
Ma bucur ca Radu mi se alatura, desi asta inseamna ca in mod sigur o sa iasa o tura mai lunga si mai grea decat un "simplu" Home2Omu, dar de cand din 2 am devenit 3, turele lungi impreuna, epicele, cum le numim noi, nu ca s-au imputinat, ba chiar au disparut cu desavarsire din peisaj.
Startul matinal pe care il aveam in minte este inlocuit de o leneveala matinala si ne pornim abia spre 7 pe DN1, spre Lidl-ul din Busteni. Rulajul asta se scurge neinteresant, la mine pedala nu merge prea bine, dar totusi kilometrii se strang. Oricum, la cat de lunga se anunta tura asta, va fi o tura de zona 2.
Padurea a retinut multa umezeala dupa ploile din ultimile zile si forestierul ce leaga Poiana Tapului de drumul asfaltat ce urca la cota 1400 e plin de apa, balti si ceva noroi. Mergem totusi destul de legat si abordez Dumul de Vara cu moderatie. Ziua e inca tanara, tura e inca lunga, daca e mai usor sa fac push bike, nu insist sa stau in sa.
Ne bucuram amandoi sa iesim in final in platou si drumul pana la Omu se scurge repejor, interupt exclusiv de cateva poze.
Nici la Omu nu zabovim prea mult. Eu recunosc ca sunt putin mai mult curioasa de modul in care se va simti bicicleta full suspension sub mine pe coborarea lunga ce ne asteapta. Cu ceva sfaturi de la Radu din care mantra e "tine picioarele drepte si lasa bicicleta sa joace sub tine" ajungem repede la jnepenii din Batrana si la fel de repede si in Saua Strunga. A trecut ceva de la ultima coborare spre Moeciu, dar cum azi chiar pare sa ma simt bine, sper sa fie si cu bucurie la capitolul dat la vale.
Canyon-ul nu dezamageste si desi din Moeciu si pana in Brasov e drum lung, un uragan de spate ne poarta spre casa cu medii orare de 30 km/h si tura se incheie la piata, cu un pepene rosu in sacosa...
Recunosc ca imi era putin teama dimineata, caci sunt multi kilometrii si putin antrenament. Totusi acel putin antrenament combinat cu experienta altor ture lungi, cu bicicleta mai confortabila si cu vantul de spate de la final au fost ingrediente suficiente cat la final de zi experienta sa fie una suprinzator de placuta. Si cu certitudine, dupa 2 ture Home 2....., acesta pare un format care mi se potriveste si pe care il voi mai repeta (sper eu) si in anii urmatori. Varfuri mai sunt suficiente, atat in Romania, cat si in afara.
Date si track: aici
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu