Home2Moldoveanu

Ideea de a ajunge de acasa pana pe Moldoveanu a aparut acum 2 ani de zile cred, dupa o tura Constanta-Brasov cu cursiera. Atunci mi-am zis ca nu vad nimic atragator in pedalatul prin Campia Romana la 33 de grade. Ca imi place formatul, dar as incerca ceva mai ….montan. Si un drum de acasa si pana pe cel mai intalt varf al tarii parea un proiect interesant. Ceva de anduranta, insa cu mult munte. 

Pana anul acesta, formatul la care ma gandeam era: Brasov-Balea cu cursiera si apoi hike. Discutiile cu Radu si tura lui Alin de anul acesta mi-au deschis insa ochii si mi-am dat seama ca nu are niciun sens sa merg pe sub munte pana la Balea, ca sa ma intorc apoi, la hike, pe creasta, spre Moldoveanu si am ramas la 2 variante diferite: una cu mtb-ul pana la Sambata si apoi hike pe creasta si una cu cursiera pana in Vistea si de acolo hike pe Valea Vistei. 

Apoi m-am apucat sa imi caut partenere de tura. Si spre suprinderea mea am gasit cateva fete carora idea asta le-a aprins imaginatia. Nu ma deranja nici daca mergeam singura, dar stiu ca asemenea aventuri e fain sa fie si impartite. Poate singur esti mai rapid si de multe ori imi place sa merg singura pe munte. Alteori insa nu ai chef sa stai 15 ore doar tu cu gandurile tale. Plus ca e mai greu sa iti faci poze singur 😊 . Doar intamplarea a facut ca prima tentativa sa fie pe mtb si aici am facut echipa cu Elena. 

In creasta Fagarasului, croindu-ne drum spre Vistea Mare

Experienta altor ture de anduranta m-a invatat ca aici nu fitness-ul e esential, ci planificarea. O planificare buna creste sansele de reusita. Si cand zic planificare, ma refer la a te gandi putin la toate aspectele care tin de: 

• Alegerea zilei in functie de prognoza, temperaturi, vant. 
• Alimentatia. Pentru mine, ceea ce functioneaza este un amestec de mancare solida si batoane/ geluri si o alternanta sarat, acru, dulce.  
• Bagajul. Am ales ca pentru partea de bicicleta sa imi car tot bagajul de hike intr-un drybag fixat pe ghidon, astfel incat sa ma bucur de un spate ventilat  si aerisit. Aveam suficient timp sa transpir in Fagaras. 
• Retragerea. Mi-am dat seama ca obiectivul e doar sa ajung prin forte proprii de acasa pana pe Moldoveanu. Nu mi-am propus nimic legat de drumul de intoarcere, ceea ce insemna ca nu voi avea presiunea timpului. 
• Time-ingul sau impartirea turei in etape mai mici si o estimare realista dar motivanta a timpilor. 

Ok, poate exista chestii mai sanatoase,
dar cafeaua aia e esentiala pentru un start la ora 5

 Bagajul meu pentru o zi intreaga in sa si pe munte

Cum ziua planificata se anunta a fi una calduroasa, un start matinal era imperios necesar. Rasaritul ne prinde la intrarea in Rasnov. Coborarea de la Holbav spre Sinca trece pe nesimtite si desi aerul rece imi face pielea de gaina, rezist tentatiei de a ma imbraca si incerc sa ma bucur de racoarea diminetii. Intuiesc ca peste 5 ore, pe creasta Fagarasului, o sa ii duc dorul. 

Pe asfaltul intr-o usoara coborare dintre Paltinul si Sinca Veche, viteze care incep cu +30 de km/h devin o obisnuinta si kilometrii trec pe nesimtite pe langa mine. Mananc la ora fixa, beau regulat. Efortul de pana acum nici nu s-a simtit si desi, atunci cand facem stanga spre Recea viteza scade, sunt totusi in elementul meu. Planificasem o pauza de realimentare in Recea, deoarece stiam de la Radu ca in Lisa s-ar putea sa nu fie magazin/ sa nu fie deschis si calculasem 3 ore de acasa pana in Recea. Am facut 2h57 😊, de unde pot sa deduc ca ma pricep  tare bine la calcule. 

2h57 real, 3 h planificat. Destul de bine

Din Lisa intram in teren necunoscut pentru mine, deoarece chiar nu aveam nicio referinta pentru legatura dintre Lisa si Complex Sambata. Descoperim insa un drum secundar pustiu, pe care ne permitem sa mergem in paralel si sa stam la povesti. Asfaltul ne poarta pana in varful unei mici urcari care ne apare si pe profil, asa ca mai scutim un efort si nu pot sa zic ca imi pare rau. O sa avem timp suficient sa strangem elevatie spre cabana Sambata si apoi spre creasta Fagarasului. 

Pentru Elena urcarea spre cabana e probabil crux-ul mental al traseului. Pentru mine, tot ce tine de bicicleta e familiar si fara stres, asa ca ma bucur doar de racoarea de pe vale. Orice minut in plus de umbra si racoare este apreciat, caci ziua e lunga si tura asta e compusa din mai mult trekking si mai putina bicicleta decat imi place mie. 

Cu toate astea ne tinem destul de bine de plan. De fapt ne-am cam incadrat in plan cu toti timpii intermediari, plus minus 30 de minute. 

Pe Valea Sambetei

La cabana facem o pauza de 10-15 minute cat pentru 2 cola, legat biciclete si trecut prin transformarea biker-hiker.Si de acum incepe greul pentru mine, caci anul asta nu am strans in nicio tura de hike 2000 m in picioare. Nici macar nu am fost pe aproape de cifra asta...Totusi picioarele se simt inca usoare si platul ce ne poarta 10 minute pe firul vaii trece ca prin vis. Pana la urma ajung sa ii dau betele mele Elenei, caci avea mai multa nevoie de ele si eu zburd in fata, incercand sa dau din gura cat de mult pot, cat sa ii distrag atentia de la faptul ca e greu. Intr-o tura de 15 ore, fiecare din noi avem momentele noastre de slabiciune. Ele vin si pleaca. Mi se pare esential insa sa existe dorinta de a continua, caci daca dorinta ea acolo, cu putin strans din dinti, sentimentul general se schimba, greul nu mai pare asa de greu si tura se duce usor, usor la bun sfarsit. 

Tot stand la povesti (si eu la poze) ajungem in Fereastra Mare unde facem o scurta pauza. Cum sunt in priza, prefer sa nu ma asez, caci nu imi e clar cum o sa ma simt dupa ce o sa ma ridic. Va fi singura pauza pana in Portita Vistei. Varfurile nu trec nici greu nici usor. Nu imi vine sa ma bucur de nicio coborare, caci stiu ca o voi urca la intoarcere. Nu imi vine sa ma bucur de nicio urcare lunga, deoarece stiu ca o voi cobori la intoarcere, cand picioarele imi vor fi deja obosite. Ma bucur insa infinit de toate florile din poteca si de ultimele urme de zapada. Fagarasul arata inca tanar, cu flori roz la butoniera, chipes tare cu toate lacurile ce sclipesc vesele, si proaspat de la toata zapada ce s-a topit de curand. In ultimii ani am ajuns in Fagaras mereu toamna, cand muntele se galbejeste, precum un batran mancat de boala. Dar acum e altfel. E carnos, fructos, plin de seva si imi place asa cum e acum. Atat de mult incat imi propun ca intr-un alt an sa incerc un Sea2Moldoveanu in iunie, cand e ziua cea mai lunga si zapada mai pregeta putin pe sus. 

Pauzele de poze nu sunt multe si nici dese si din acest punct de vedere e mai simplu sa mergi in echipa, caci ai mereu un subiect in cadru, chiar si atunci cand poate nu e incadrarea perfecta (caci doar nu o sa intrerupi ritmul bun de mers de dragul artei...). 

In Portita Vistei imi amintesc clar ca am mancat ultimul lucru sarat pe care il aveam (o bucata de pizza), contempland la o punga de Haribo acrisori pe care am omis sa o pun in planul de nutritie pentru tura asta... 

Urcarea pana pe Vistea nu e asa de apriga pe cat ne asteptam si pe Moldoveanu e relativ liniste. Nu avem chiar exclusivitate, dar nu e nici pelerinajul din weekend. Ne-a luat 10 ore de acasa pana pe Moldoveanu. Nu stiu daca a fost mult sau putin. O sa revin si in varianta pe Valea Vistei, ca sa vad care este mai rapida. Intuitia imi spune ca varianta prin Vistea e mai usoara din punct de vedere a diferentei de nivel de acoperit, insa pana nu pun picioarele la treaba, nu ma hazardez sa trag concluzii. 

4h27 real vs 5 ore in planificare

Mission accomplished

Dau comanda la Radu sa imi cumpere carne si primesc bonus si un pepene. Carne cu pepene, e clar combinatia campionilor.  

Pe drumul de intoarcere spre Fereastra Mare a Sambetei se mai asterne si linsitea. E nevoie de putina rabdare, a scazut si entuziasmul pentru poze, a inceput sa se stranga si oboseala, parca nu mai am tragere de inima sa pun mereu in picior in fata altuia in ritm de metronom. Ma motivez totusi sa tin ritmul bun, ca sa terminam mai repede, sa ma vad urcata pe bicicleta si sa gonesc la vale spre carnea si pepenele promise de Radu. Iau chiar si un gel, inainte de a ajunge in Fereastra, cu speranta ca o doza de zahar in sange imi va creste motivatia. Nu functioneaza prea bine, dar nu depasim cu mult estimarea de 1h cat am rezervat pentru coborare.  

La cabana s-a mai potolit agitatia. Incerc sa ma racoresc putin si apoi, cu promisiunea faptului ca nici macar o pedala nu va fi nevoie sa invart pana la Complex, ne urcam pe biciclete si incheiem rotund tura noastra. Ma bucur sincer ca nu a trebuit sa pedalez pana acasa, caci nu stiu de unde imi mai gaseam motivatia.

Pe langa masina care ne-a recuperat, s-a lasat si cu festinul promis
cu pui si pepene

Deasmenea, desi tura asta a iesit foarte bine din punct de vedere al planificarii, fara bagaj inutil etc, tot mai sunt niste invataturi de tras: 

1. Pe langa dulce si sarat, la partea de nutritie imi trebuie si ceva acrisor. De aceea, niste Haribo sunt ideali. 
2. Crema de soare trebuie aplicata peste tot, si pe la glezne in cazul in care merg cu ciorapi scurti, nu doar pe coapse si pe gambe 😊 . 
3. Pentru luxul in care am parte de o preluare cu masina de catre Radu, un tricou de schimb si niste proteine nu ar fi rau de pregatit. 
4. Compania. Cum spuneam si la inceput, singur poate mergi mai repede, in doi insa ajungi sigur mai departe/ e mai usor. 

Ce a fost bine: 

1. Faptul ca am decis sa pun tot bagajul pentru hike intr-un drybag fixat pe ghidon. Mi-a placut foarte mult sentimentul de a pedala cu tricoul aerisit. 
2. Investitia intr-o pereche de betele de carbon compacte. Ceva de 125 cm ar fi fost probabil ideal, asa ma cam chinui cu ele la deal, dar isi fac treaba la vale. Totusi, in combinatia rucsac tip vesta si bicicleta, locul ce mai bun in care pot sa stea betele este pe bicicleta, fixate cu 2 chingi pe cadru. Altfel ma incurca constant. 

Date si track-uri:

Brasov- Cabana Sambata: https://www.strava.com/activities/9469374532

Cabana Sambata- Moldoveanu-Cabana Sambata: https://www.strava.com/activities/9469377323