Lasa-ma sa te duc pe munte

Atunci cand ziua se preschimba in noapte si noaptea in zi.

Lasa-ma sa te duc pe munte intr-o dupa-amiaza de vara, ce ii urmeaza unei dimineti ploioase.

Ai incredere in cei 20 de ani de mers pe munte pe care ii am in spate, cand iti spun ca ploaia va  primeni aerul si lumina, deloc arsa, se va strecura prin vitraliul cerului de vara.

Lasa-ma sa te duc pe munte atunci cand in oras betonul dogoreste a vara, caci la 2000 m, vei gasi cu siguranta racoarea, iar seara, intalnirea cu sacul de puf te va bucura.

Lasa-ma sa te duc pe munte cand toata lumea coboara si nu lua seama la privirile lor mirate, caci ei nu stiu cat spectacol e in ultimile ore ale zilei.

Nu lua nici tu seama la muzica ce rasuna din telefoane, pe post de sperietoare de ursi. Sus, pe munte, acolo unde conteaza va fi liniste. Si nu vor fi nici ursi.

Lasa-ma sa te incurajez cand poteca spre cabana iti pare lunga si monotona. In Valea Malaesti vei uita efortul. Ochii vor privi la zidurile de conglomerat ce inchid pragurile glaciare ca un cleste si se vor intreba pe unde e calea de iesire. Urmeaza-ma, caci eu o stiu bine, am batut-o de multe ori si la deal si la vale

Lasa-ma sa te duc pe munte cand caprele negre naparlesc. Ti se vor parea uratele, dar numai asa le vei aprecia frumusetea in pragul iernii.

Lasa-ma sa te asez in iarba si sa iti fac poza. Tie cu Bucsoiul la orizont, in lumina orei 19.

Lasa-ma sa iti conduc ochii printre florile de iulie. Vei fi uimit cate culori poate ascunde iarba.

Lasa-ma sa te duc pe creste si cand e ceata ori vant, caci asa vei aprecia adapostul refugiului.

Lasa-ma sa iti arat locurile mele secrete de cort, cu iarba moale, precum o saltea de puf.

Lasa-ma sa iti arat cat de buna poate fi o supa instant atunci cand iti este frig. 

Lasa-ma sa te duc pe munte cand muntele e gol, nu ai semnal si nu ai nimic mai bun de facut in afara de a-ti asculta gandurile.

Lasa-ma sa te scol la rasarit. Promit sa te astept in usa refugiului cu o cafea si o prajitura, cele mai bune mancate vreodata, caci doar le-am carat in spate cale de 4 ore si 1600 de metri.

Urmeaza-ma pe coborarea abrupta si nu te intreba de ce am ales toboganul acesta de verdeata. Uneori pur si simplu nu avem de ales.

Si mai lasa-ma sa te duc iar si iar pe munte. In munti tineri si batrani, munti vechi si munti noi si invata sa le asculti povestile, sa le citesti culorile si sa le auzi sunetele. Caci dupa fiecare astfel de intalnire, te vei intoarce imbogatit de frumos. 

Un jurnal scris in pauzele unei ture de duminica dupa-amiaza, dupa ploaie, spre Malaesti-Omu-Tiganesti.