<--Din aceeasi serie: BCB-ziua 28-Waizenkirchen(Au)-Kraiburg(Au)
Astazi e ultima zi
cand mai intra in actiune “masina de
facut ordine”, asa cum m-a poreclit Radu in acest concediu.
Trezirea e matinala, este sambata si mai avem 2 zile de concediu.
Luni va trebui sa fim amandoi la munca si sa lasam in urma concediul,
kilometrii etc, sa ne reluam turele de weekend, sa revedem
Bucurestiul, murdar si prafuit asa cum l-am lasat...Pana atunci
biciclim ultimii 20 de kilometri pana in Ybbs, unde de la punctul de informare
turistica aflam orarul trenurilor spre Viena. Din ora in ora la
fiecare .10 (10.10, 11.10 etc). Bagam carbuni sa prindem trenul de
10.10 (orice castig s-ar putea sa conteze la finalul zilei). Casele
de bilete sunt inchise asa ca Radu trebuie sa dezlege misterul
automatului de bilete care nu vrea sa ne dea bilet pana la
Oradea (de fapt nici macar pana in Gyor (primul oras dupa granita,
din Ungaria)). Asa ca luam bilet doar pana la Viena unde ajungem in Gara de Vest. Ne interesam de legatura si aflam ca trenurile spre
Gyor pleaca de la Gara de Est si cei de la gara ne inmaneaza si
orarul cu legaturile pe care le-am avea pana la granita cu Romania.
Avem vreo 2-3 ore de
plimbare prin Vinena (care nu ne mai
impresioneaza deloc, asa cum a facut-o in urma cu 4 ani de zile), ni
se pare aglomerata, poluata, cosmopolita, o adunatura de obieciuri,
traditii importate, aspectele traditionale pierzandu-se putin cate
putin, asa ca defilam pe Mariahilfstrasse, aglomerata rau la ora
asta, in cautarea garii. Gasim o zona in lucru si un fel de gara
Basarab la noi, de unde ne luam bilete. Din fericire, langa gara e si
un parculet ce nu seamana insa cu tipicul nostru de parculet de gara (murdar
si plin de aurolaci). Aici este curat asa ca stam, mancam si asteptam
sa se faca ora de plecare a trenului.
 |
| In Viena, la un pas de incheierea concediului nostru |
Transportul cu trenul in
Austria este mult mai scump decat in Italia, oarecum invers
proportional cu pretul benzinei, trenurile sunt mai goale etc. Astazi am parcurs o distanta uimitoare, si este clar ca
99% din kilometrii au fost parcursi cu trenul...Asa ca urmeaza o
sarabanda a legaturilor: incepem cu Gyor, apoi legatura spre Budapesta. In
Budapesta avem 45 de minute sa traversam orasul, sa schimbam gara si
sa prindem legatura. Parea o misiune imposibila, asa ca trecem peste
tot ce inseamna informare la gara si iesim direct in strada, inarmati
doar cu cunostintele lui Radu de maghiara. Cu ajutorul a 2-3 oameni
suntem pusi pe directia corecta si nu avem ochi sa vedem nici cand
trecem Dunarea, nici Paralamentul sau alte destinatii tursitice. Ba
mai trecem si pe rosu si ne bucuram ca mare parte din drum e in
coborare. Ajungem la gara cu 15-20 de minute inainte de a ora de
plecare a trenului si dupa ce luam niste bilete pentru loc si urcam
bagajele...suntem mai aproape de casa.
Dupa ce pleaca
trenul ne cam dam seama ca asta nu e chiar regional si incepem sa ne
intrebam daca nu trebuia sa luam si vre-un supliment de viteza.
Partea fun era ca si daca vroiam sa dam spaga la nas nu aveam forinzi
decat de o apa plata. Pregatim niste euro de siguranta, caci
doar nu eram nebuni sa riscam sa ne dea jos prin vre-un camp, dar
nasa se pierde si ea in mormanul de bilete: de tren, de bicla, pentru
loc, incat nu ne mai intreaba de sanatate.
Intre noi si granita se
interpune o ultima legatura in Pispokladany, dar care realizam cu
groaza ca e la 2 minute distanta de trenul nostru. Care tren, pentru ca
ne tot apropiem de est, intarzie vreo 3-4-5 minute, cine mai stie cate,
in astfel de momente timpul se dilata prea mult. Eram siguri ca
aveam sa pierdem legatura si nu am fi fost atat de nerabdatori sa
prindem trenul asta, dar urmatorul tren spre granita era la ora 4
dimineata, ceea ce insemna un dormit in camp...Ca printr-o minune
(de fapt tot pentru ca megem spre est si nu spre vest) legatura ne
asteapta (nu pe noi, trenul cu care suntem noi) si ne putem
urca. Intr-o ora ne vedem intr-o gara mica, cea mai apropiata de
Romania si ultimii 20 de kilometri pana la granita si inca 15 pana acasa la
Oradea ii facem pe noapte. Daca as fi mers cu ochii inchisi si as fi
stiut cand am intrat in Romania, dupa gropi si dupa cainii care ne
latrau. Odata cu Vama Bors se incheie si concediul nostru si nu
gasesc inca acele cuvinte potrivite pentru o concluzie...
Dupa ce am revenit
la obiceiurile noastre au venit multe intrebari dar raspunsurile
au fost cam aceleasi :
- A fost lung si in acelasi timp interesant.
- A fost greu si in acelasi timp provocator.
- Am descoperit locuri noi si lucruri noi la nivel personal.
- Daca am vrea sa reeditam un asemenea concediu? DA. Bicicleta iti ofera exact acel "balance" intre distanta parcursa si legatura pe care o stabilesti cu locurile prin care treci. Mergi totusi cu o viteza decenta, fara sa te tarasti, schimbi peisajul repede, insa fiind imersat in mediul respectiv, fara protectia tablei si geamurilor de la masina, te simti mult mai aproape de ceea ce vizitezi (chiar si in mers). In plus sunt locuri pe care nu ai apuca sa le vizitezi ca si turist, locuri din mediul rural, drumuri uitate cine stie pe unde si intr-un fel tocmai ceea ce este mai putin atins de civilizatie da farmec concediului.
Povestirea concediului nostru a ajuns si ea la final, si povestitorul (Mike) si fotograful (Radu) va multumesc ca ne-ati insotit pe acest drum virtual si spera ca au adus macar o mica inspiratie in ideile voastre de timp liber.
0 comments:
Trimiteți un comentariu