joi, 11 aprilie 2013

Similaun (3606 m)



Ziua 6, miercuri 3 aprilie 2013

Traseu : Vent (1896m)- Cabana Martin-Busch-Hütte (2501m)

Dupa vreo ora de pregatiri si desfatari culinare pricinuite de sederea la cabana Vernaghütte (unde fructele si alte legume in afara de cartofi sunt o raritate (ca oriunde in alta partea pe munte, de la o anumita altitudine in sus)) ne suim din nou pe schiuri. Coboram initial aproximativ 200 m diferenta de nivel pe o partie de schi de fond pana in dreptul teleschiului din Vent si apoi incepem urcarea spre cabana. Drumul incepe promitator: partie de schi, apoi un drum bine batut de ratrac ce ne poarta usurel in sus si in jos cam 1 h. Viata e din nou, nu frumoasa ci superba...valea se deschide in fata noastra, iar tinta noastra de maine- varful Similaun se arata in capatul acesteia, inchizand-o, completand-o as spune.
Valea larga ce ne conduce spre cabana. In fundal varful Similaun
 Reveria se termina… odata cu drumul. 
Aici drumul se transforma in poteca
Poteca ce incepe, desi merge pe curba de nivel este in acelasi timp enervanta si obositoare. Austriecilor le-au iesit de toate: cabane faine 2500 m cu apa calda si bude curate, rute faine de schi de tura, cola la cucietii din deal si tot asa...doar cu drumurile de acces au dat-o gres! 

Super poteca
Radu merge inainte si il suspectez ca are picioare reglabile de merge asa de bine pe poteca asta intr-o rana, pe care timp de o ora jumate mergi sontac, sontac. Astfel pentru maximum de eficienta ai avea nevoie de un picior mai lung si unul mai scurt ! Sincer, aici nu e vina potecii, care probabil pe timp de vara e o poteca faina ce merge pe curba de nivel- ci a schiorilor ce coboara pe ea pe schiuri, intr-un derapaj controlat, rascaind-o bine de tot. Probabil ca fiecare schior ce se speteste urcand pe poteca asta incomoda, se vede indreptatit sa coboare pe schiuri (munca de Sisif de la urcare e un fel de a-ti castiga dreptul la coborare).

Pe o portiune inghetata trec la coltari si astfel cu motorizare 4 x4 lucrurile merg sensibil mai repede. 
Aproape de cabana
Ultima parte o parcurg in paralel cu Radu care nu s-a oprit nici chip. Caldura de la miezul zilei te palea in moalele capului, nu alta, si cum te opreai sa iti tragi sufletul, simteai ca iei foc. Deci singura cale era sa te misti cursiv si economic pentru un plus de ventilatie. In plus, urmele avalanselor de primavara erau la tot pasul. 

Ajunsi la cabana luam ca de obicei 2 locuri la prici si aveam sa constatam ca vom avea cea mai spartana cazare. Astea sunt ca priciurile din Romania. O saltea pusa pe jos, 2 paturi si o perna toate intr-o mansarda intunecoasa. Radu pleaca la plimbare (cum altfel) sa dea cateva viraje. 
Tinta noastra de maine, fotografiata de Radu in crepuscul
Cum mie nu imi place neam priciul de aici, cobor in sala de mese cu gandul de a bea ceva si de a manca ceva. Sala de mese e deja plina (v-am spus ca majoritatea turistilor ajung intre 16-17 inapoi la cabana) asa ca ma refugiez pe terasa. 
E momentul meu zen: in pufoaica, ascultandu-l pe Tudor Gheorghe, in fata unui strudel cu mere si frisca stau la soare pe o terasa goala si privesc munti de 3000 m. Cand soarele dispare sunt nevoita sa ma refugiez la priciul meu dar il gasesc pe kindle pe Neagu Djuvara si ma scufund in povestiri cu domnitorii fanarioti din Principate.

A doua zi urma sa ne trezim devreme caci vroiam sa ajungem departe, dupa vorba romaneasca...pe Similaun. Varful nu era din cale afara de departe, dar ulterior trebuia sa revenim la cabana si de acolo, inapoi la masina. La cabana nu mai erau locuri libere pentru weekend dar recunosc ca nici pe noi nu ne atragea gandul de a mai ramne acolo o noapte...pur si simplu nu a fost cea mai primitoare cabana la care am stat...Totusi ii gasesc circumstante atenuante: avea un strudel cu mere si cu frisca excelent, pe deasupra la un pret rezonabil.

Ziua 7, joi 4 aprilie 2013

Traseu : Cabana Martin-Busch-Hütte (2501 m)-Similaun (3606 m) si retur
              Cabana Martin-Busch-Hütte (2501 m)- Vent (1896 m)-Rofen (2009 m)

Deci cum spuneam, scularea cu noaptea in cap, echiparea si tot nu suntem primii care plecam...in fata noastra mai merge o echipa, insa alegem rute diferite. Noi ne mentinem pe firul vaii, pe cand ei aleg o curba de nivel...dupa experientele noastre nefericite cu curbele de nivel, incercam sa le evitam pe cat se poate...totusi iesim in final in acelasi punct si tot ei ne inspira cu o abordare diferita a traseului. In loc sa mai urcam pana la cabana Similaunhütte (3019 m) si apoi spre varf (o ruta cu urcusuri mai legere) alegem un urcus direct peste un prag de 200-300 m diferenta de nivel. Pe aici avem sa si coboram si deja panta imi da fiori. Odata depasit acest obstacol (respecte pentru cine a batut urme pe aici) varful ni se arata in fata si ne insala cu o perspectiva ciudata...aprent pare mai scund decat cei 3600 m ai sai, si urcarea pana in saua unde se lasa schiurile (150 m sub varf) este usoara. 
Perspectiva inselatoare a varfului, ce pare mai scund din acest unghi, decat este in realitate
Dinspre cabana Similaun, pe traseul oficial, mai vin inca 2 echipe. Pe varf ajungem cu usurinta cu coltarii in picioare si un piolet in mana. Este incredibl cat de usor se face trecerea de la un echipament la altul si cat de usor se face transformarea din schior in alpinist. In anii din urma realizez cum incep sa se simta turele si anii petrecuti pe munte, cat de usor ma adaptez de la o situatie la alta si cat de multe orizonturi mi se deschid in acelasi timp. Practicarea unei palete largi de activitati pe munte inseamna simultan dificultate de decizie,caci nu stii niciodata ce sa alegi in weekendul ce vine din cauza atator tentatii, dar in egala masura ai parte de diversitate si poti sa abordezi sporturi interdisciplinare sau poti avea abordari originale. 
Cand e nevoie schior, cand e nevoie alpinist
Similaun este cel mai fain varf atins in tura asta. 

Pe varf
Chiar nu stiu de ce oamenii care au editat ghidul cu trasee de schi de tura pe care il folosim nu l-au inclus in top 10. Fiind inalt, avem deschidere si privirile se pierd in vaile largi dinspre Italia ori in marea de varfuri dinspre Elvetia. 

Munti, munti,munti
Cum vremea e buna pregetam mult pe varf, inmagazinam panorame, ne umplem de munte.
Sa luam si la pachet, sa bagam si in rucsac
Coboram repede si pe zapada excelenta pana la pragul ce imi bantuie existenta si pe care trebuie sa il cobor acum. 
Merg pe urmele lui Radu care gaseste intotdeauna zapada buna si reusesc sa ma bucur de modul in care se leaga virajele. Nu e (inca) nimic elegant in modul in care schiez, dar imi trasez propriile linii...este o mare diferenta fata de stangacia (si demonii) cu care ma confruntam in prima zi. Iar in tura asta am gasit mai multa zapada placuta de schi decat gasim intr-un an in Romania. Practic in cele mai multe cazuri la peste 3000 m zapada era perfecta.

Radu e incantat de conditii si ramane sa mai dea o coborare (si pentru asta evident sa mai faca o urcare) iar eu pornesc spre cabana pe fundul vaii. Aici dupa o noua portie de strudel (v-am mai spus ca era delicios) pun schiurile pe rucsac si coltarii in picioare si iau in piept lunga si stramba poteca de coborare. 
Mancare de campion-paste cu sos :)
Strudel si cola, mancarea celuilalt campion
Varful ramane usor, usor in spate dar amintirile noastre legate de aceasta tura nu vor disparea asa usor precum imaginea piramidei inzapezite pe care tocmai urcasem !
Varful ramane in urma
Chiar daca asa cum stateam pe drumul dintre Vent si Rofen paream usor descumpaniti, eram doar melancolici. Ne stim drumul, stim ce ne place si nu ne ramane decat sa ne traim la maxim viata pe care ne-am ales-o...si poate chiar sa ii inspiram si pe altii.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
INFOBOX

Cabana Martin-Busch-Hütte (2501m)


-> Pagina DAV: aici
->Pagina OeAV: aici
-> Localizare: Austria> Ötztal (reper statiune schi Sölden)> Ventertal (valea raului Vent)
->Capacitate cazare: 40 locuri in camere, 72 locuri la prici, 15 locuri in refugiul de iarna. Sunt planificare lucrari de renovare pentru vara aceasta.
->Perioade de functionare :
  • Sezonul de iarna : martie- inceput de mai
  • Sezonul de vara : sfarist de iunie-sfarsit de septembrie
-> Dotari: apa rece curenta, toalete in cabana, camera pentru schiuri, camera pentru clapari. Papuci la refugiu. Fiecare turist este obligat sa isi aduca sac- pijama.

-> Facilitati:
  • Buletinul meteo si cel de avalanse sunt afisate in sala de mese
  • Este recomandat sa va treceti turele in registrul de la refugiu aflat in sala de mese.
-> Preturi: 
  • Cazare: 26-28 euro (locul in camera) si 20 euro (locul la prici). Membrii unui club alpin beneficiaza de reducere de 50% (din pacate nu m-am interest daca si CAR-ul este inclus in lista de reduceri). 
Nu poti utiliza primusul decat afara (pe terasa sau intr-un alt loc ferit din jurul cabanei pe care ti-l gasesti/construiesti singur) insa toata lumea mananca la cabana.
  • Alte preturi:
    • cola/bere (0.5l) : 4 euro
    • strudel cu mere si smanatan: 4 euro
-> Acces: Vent (1896m)- Martin-Busch-Hütte (2501m)- 3h

Din Vent, de la statia teleschiului urcam 5 minute pe partia de schi, pe care o traversam ulterior spre stanga. Aici incepe un drum forestier ce ne poarta pe vale aproximativ 1 h,ajungand la o altitudine aproximativa de 2200 m. De aici drumul se transforma in poteca, ce merge de-a coasta pana la refugiu. Poteca traverseaza mai multe pante cu orientarea sudica, deci atentie la momentul ales pentru a o parcurge!

Trasee in zona:

Mentiune : traseele se recomanda a se parcurge pe vreme buna, orientarea pe ceata fiind dificila.
In general la 1-2 zile dupa o ninsoare importanta apar din nou urme spre majoritatea varfurilor din zona.
Nu voi furniza aici o descriere a rutei deoarece varianta aleasa pentru urcare/coborare depinde de nenumarate conditii si se stabileste la fata locului.
Echipament complet de schi de tura, sonda, lopata, DVA, coltari, piolet de tura, in functie de traseu ham, coarda, suruburi de gheata (daca traseul se desfasoara pe ghetar)

Unul din cele mai frecventate trasee in zona (cel pe care l-am parcurs si noi) este cel spre varful Similaun situat la granita intre Austria si Italia.
Este un traseu usor pentru un varf de 3600 m, fara urcari abrupte, ce se parcurge aproape integral pe schiuri. Urcarea dureaza aproximativ 3h.
Se pleaca de la cabana Martin-Busch-Hütte si se urca pe vale in directia varfului care inchide acea vale. Pe un prag stancos in capatul vaii se poate deja observa o anexa a cabanei Similaunhütte spre care ne indreptam. Pana la cabana vom castiga in urcus leger 600 m diferenta de nivel. De la cabana, ne orientam spre stanga si urcam in continuare facil pana intr-o sa inainte de varf. Aici ne lasam schiurile si urcam pe varf cu coltari si piolet (urcus facil, fara zone expuse). Pentru coborare folosim aceeasi ruta.


De la cabana se pot parcurge si alte trasee/se pot urca si alte varfuri importante :
  • Kreuzspitze (3.457 m)
  • Saykogel (3.360 m)
  • Fineilspitze (3.516 m)
  • Schalfkogel (3.540 m)
  • Hintere Schwärze (3.628 m)
  • Hauslabkogel (3.403 m)
-> Documentatie:

2 comments:

Claudia spunea...

Tot citesc, dar nu prea ramane nimic de zis inafara de faptul ca cine vrea poate, cine poate ajunge, cine insista prinde si vreme buna, iar daca v-ati muta langa Alpi as citi saptamanal jurnale din-acestea :)

Deloc rau or n'est pas mal ca tot rrrontai franceza zilele astea :)

Mihaela Diaconescu spunea...

Cred ca noi doar am vrut...de insistat nu am insistat, dar ne-a suras norocul, sau cel mult am avut rabdare...Martie si aprilie in Alpi sunt lunile schiului de tura (asta si pentru ca sunt ferestre mari de vereme buna). Totul e sa ai putina rabdare/sa dai dovada de flexbilitate daca iti poti lua zilele libere din scurt/sa iti programezi concedii mai lungi care sa iti permita sa astepti si vremea buna :) la fata locului