Potcoava Bucegilor si o seara in Piatra Mare ~ Amintiri din munti

Sambata 10.06 - Potcoava Bucegilor, Croco rules!

Entuziasmul lui Vali si al Muhai pentru MTB este molipsitor si in ciuda faptului ca dupa toate probabilitatile o sa ne innoroim nitelus, sambata dimineata spunem prezent in gara din Sinaia cu un plan nitel cam ambitios pentru Muha si Andrei: Omu- Batrana-Saua Strunga. Radu ne-a desfiintat din 2 vorbe traseul initial in Baiului, asigurandu-ne ca o sa fie cocina de porci cu noroiul de dupa ploile din ultimele zile si ca orice am alege (Ciucas, Crai, Bucegi) ar fi o optiune mai buna decat Baiului. Imi e teama ca tura in Bucegi o sa fie nitel cam grea pentru Muha si nu ar trebui sa o dau gres chiar de la inceputul sezonului si sa ii stric fetei avantul la MTB, insa si daca o sa ne iasa, o sa fie un bun etalon si Muha o sa capete curaj ca se poate si ca e fain la MTB.

Cam asta am eu in minte cand ma gandesc la Potcoava Bucegilor

Planificam sa urcam pe Dichiu si sa profitam de asfaltul pana in Piatra Arsa. Chiar nu isi avea locul un efort in plus pe forestierul spre Schitul Sf.Ana, Drumul de Vara si poteca spre Piatra Arsa- Babele. Orice efort la inceputul turei trebuie minimizat, pentru ca energia sa ajunga cat mai mult. Or sa fie dupa Piatra Arsa suficiente bucati de drum provocatoare, coborari care te muncesc spre Batrana/ Saua Strunga si o bucata lunga de asfalt pentru a reveni in Dichiu si pentru toate trebuie sa mai ramana "gaz". Chiar daca tura o sa fie grea, trebuie sa ramana loc si de bucurie. Preferabil la fata locului si nu retroactiv cand se sterg amintirile neplacute.

Pana in Piatra Arsa totul merge bine, vremea pare sa tina cu noi de data asta, stam bine si cu timpul si in sfarsit iesim de pe asfalt si incepe adevaratul MTB.

Asta e doar incalzirea

O asigur pe Muha ca urcarea la Babele e un drum, majoritar ciclabil si sunt privita circumspect. Stiu ca drumul mai e rupt din loc in loc, cu sleauri, pietre si alte obstacole, dar spre surpinderea mea Muha merge bine, urmandu-l pe Vali care alege mereu o trasa buna.

Ne tot intersectam cu un grup mare de copii care taie serpentinele drumului si ma bucur intr-un fel ca dupa Babele si mai ales dupa Omu o sa ramanem doar noi, bicicletele si muntele.

Spre Babele, cu Costila si Caraimanul in campul vizual

Ajungem nesperat de bine la Babele si pornim apoi spre Omu. Si aici, pana la Cerdac poteca e in mare parte ciclabila. Ma straduiesc sa pedalez cu curaj dar si cu atentie si sa ma dezobisnuiesc de confortul psihic pe care ti-l dau pedalele tip platforma.

Pe drumul lat de dupa Babele

Drumul se transforma usor, usor in poteca

Pe sub Cerdac, Andrei cu Acele Morarului, Muha cu Omu in fundal

Cu exceptia lui Andrei, care poate nu vizualizeaza intreg traseul, noi 3 stim exact ce ne asteapta si in curand, in fata, ne va sta un push sau carry bike (dupa puteri si preferinte) care ne va scoate in poteca ce merge spre Batrana. Vali o instruieste pe Muha si ii pune bicicleta pe rucsac, Andrei decreteaza ca tura de fata se va urca rapid in top 3 ture epice, zurand fix pe locul 1 si eu ma pun pe treaba, respectiv pe dus biciclea mea in poteca. Le-as face o poza celor 3 Sisifi ce urca impleticit panta de iarba de sub mine, dar prefer sa ma grabesc la vale si sa ii iau bicicleta Muhai din spate.

Ajunsi cu totii in poteca marcata cu BR, il incurajam pe Andrei ca ce a fost mai greu a trecut si ca de acum nu mai sunt decat cateva mici gaturi de urcat si prindem curba de nivel destul de tehnica spre Batrana. Stiu ca acum tendinta este sa te relaxezi, dar mai e mult de munca pentru a struni bicicleta pe coborari. Plus atentie si concentrare. Si peste tot si toate se adauga peisajul superb care iti fura ochii.

Lumina devine superba

Primii bujori pe anul asta

Fiecare merita tras in cadru

Pajistile arata de vis

Mai e putin pana in Saua Strunga

Ajungem in Saua Strunga pe la ora 17.30 si sunt placut suprinsa de cum arata refugiul dupa renovare. Mirosul de lemn imi inunda narile de cum deschid usa refugiului iar bancuta din fata ma cucereste definitiv si stiu ca trebuie sa revenim aici pentru o seara si o dimineata tihnita.

Coborarea spre Padina merge greoi pana la stana, dar apoi coboram legat pana in asfalt. De aici tura noastra s-a cam terminat. In fata ne mai stau inca 20 si ceva de kilometri de rulaj pe asfalt spre Sinaia, via Dichiu. O tura faina, de inceput de vara in niste munti in care toti patru ne simtim ca acasa.

Date: aici

11.06 Piatra Mare cu MTBul

Aveam o curiozitate legata de Drumul Familiar, respectiv daca e mai rapid sa il urc la picior (sa ii zicem cu ingaduinta trail running), respectiv pe bicicleta, si am zis sa imi satisfac curiozitatea duminica asta. A castigat detasat urcatul la pas de asta iarna in detrimentul MTBului care a fost un push bike hotarat pe jumatate din traseu.

Tura a continuat in acelasi mod cand am luat hotararea de la intra pe TAul care ocoleste varful si am abandonat cu seninatate planul de acasa ce prevedea o continuare spre Clabucetul Azugii si am mers spre varf pentru o baie de soare si de lumina faina. Brasovul mi-a readus aproape o senzatie familiara de la alergare, dar pe care o pierdusem de cand am abandonat alergarile lungi: faptul ca poti fi in locuri ca acestea, in contratimp fata de tot si toate, egoist sentiment de bucurie si exclusivitate.

Coborarea spre Timisul de Sus e trista si ea. Am trac sa ma dau la vale de cand am doar SPD-urile pe bicicleta si nu pot sa trec peste, asa ca pana la forestier cobor mai mult pe langa bicicleta decat pe ea. Apoi prindem scurtaturile drumului pe care le stiam faine inca de cand am fost pe acolo in alergare cu Claudia si ma bucur si eu de 12 minute faine de dat. Atat au durat cei 300 m diferenta de nivel la vale.

Date: aici