Brumarel de Brasov 2019

5.10 La inceput galerie, apoi suport si la final o scurta plimbare de aerisit mintea la MPC 2019

MPC-ul a fost mereu un motiv de bucurie, initial de bucurie personala atunci cand am inceput sa alerg, iar apoi, cand am facut trecerea la MTB si cursiera, un motiv de bucurie prin ochii prietenilor mei care veneau din toata tara si chiar de peste granite, ca sa alerge aici. Intr-un fel sau altul am fost mereu la Zarnesti in prima sambata din octombrie, fie ca am incurajat din suflet concurentii, fie ca mi-am insotit prietenii la festivitatea de premiere. Se gaseste mereu ceva de facut alaturi de oameni faini in weekendul in care are loc concursul indiferent de vreme. Sambata asta a inceput cu cer mohorat, plafon de nori jos si frig. Asa ca cel mai bun lucru de facut parea sa mergem sa incurajam oamenii (eu), sa facem poze (Radu), iar la final sa facem o plimbare pe la Spirlea si Umerii Pietrei Craiului.

Ne instalam mica noastra galerie putin mai sus de Casa Folea, pe prima urcare mai serioasa si 3 oameni si jumatate (caci ni se alatura si Doru, Oana si Andrei) reusesc sa faca o galerie respectabila. Schimbam nu doar zgomote, ci mai ales vorbe frumoase, incurajari, replici vesele, glume, zambete. Pentru nou toti (sustinatori sau alergatori) MPCul este un concurs de bucurie, unii alearga azi, altii au alergat in trecut si poate spera sa mai alerge in viitor.

Dupa ce trec toti alergatorii si mai stam putin de vorba cu oamenii, ne mutam in Plaiul Foii, ratand la mustata primii 50 de alergatori. Ii prindem insa pe Monica si Stefan si ne bucuram pentru ei, caci amandoi au mers foarte bine. Ne intalnim si cu Catalin si Ioana si cam pe aici se termina bucuria, caci Doru ne pune promt la curent cu evenimentele. Cum nu ne atragea deloc perspectiva de a ramane in Plai, ramanem la planul initial si urcam spre Spirlea. Bucuria se schimba in primul rand in neputinta si incurajarile sincere de dimineata au amutit. In locul lor se asterne o tacere goala si acolo unde nu mai sunt cuvinte incercam sa oferim un umar pe care fata plina de lacrimi sa se odihneasca o clipa, o mana, o imbratisare, o consolare in primul rand prin gesturi si apropierea umana. Ne uitam la oamenii care coboara impleticit si este interesant de observat cum reactioneaza fiecare la durere. E interesant inclusiv sa ma uit la mine si la Radu. Reactia la soc e atat de diferita de la om la om si acolo unde ratiunea cade in planul doi, acolo ne aratam noi, adevarati, asa cum suntem. Simtitori, empatici, rationali, religiosi, introvertiti, extrovertiti, in fond oameni. 700 de oameni care stiu ca puteam fi oricare dintre noi, ca se poate intampla in orice tura pe care o facem cu prietenii, pe orice vreme. Ultimul an a fost parca mai plin ca niciodata de accidente stupide, accidente ce nu au iertat pe nimeni, indiferent cat de experimentat era. Totul e statistica si din pacate statistica nu iarta niciodata. 

Totusi din ce am vorbit cu oamenii din jur, MPCul va continua intr-un anume fel. Ideea asta a revenit obsesiv in discutiile in privat. Inca nu ne este clar cum, dar amprenta pusa pe comunitatea actuala de alergatori e prea puternica pentru a intrerupe brusc obisnuinta de a alerga in primul weekend din septembrie in jurul Craiului. Si unde e vointa, va exista si o cale.

Date: aici

7.10 Social ride cu fetele. Frig domne, frig

Cele 4 grade de la Pietrele lui Solomon nu prevestesc vreo seara prea calduroasa. Cele doua grade din Poiana, cu atat mai putin, mai ales cand in fata iti sta o coborare pana in Brasov. Adaptarea asta la frig mi se pare in fiecare an cel putin la fel de provocatoare ca iarna insasi. Anotimpurile se vor schimba in curand in Brasov si cu ele postarile de pe blog, rutina zilnica, activitatile din timpul liber etc. Anii la Brasov se masoara in ierni, nu in ani.

Date: aici 

15.10 Se stinge lumina (MTB pe Tampa)

Din ce in ce mai putina lumina si din ce in ce mai mult mers in conul de umbra al frontalei. Asta merge cat timp te dai pe poteci cunoscute, care nu contin obstacole care sa te ia prin surpindere. Insa nu va fi o ocupatie de durata, caci odata cu schimbarea orei va ramane mai eficient sa iesi totusi dimineata, daca reusesti sa faci fata frigului si sa ii spui bye-bye patului cald.

Date: aici 

17.10 Cald si uscat sa fie, ca ma descurc si cu intunericul (prima Poiana de la revenirea din Anzi)

Pur si simplu nu pot sa ii rezist vremii de afara si ma gandesc ca cel mai eficient mod de a inghesui putina miscare in minutele de lumina ramase ar fi cursiera. Reusesc sa urc si sa cobor o data pana la Belvedere, iar apOi ma rezum la portiunea luminata de pe Drumul Poienii. Strang totusi 600 de metri diferenta de nivel si iese un antrenament bun de intervale, caci incerc sa stau constant la peste 200 de wati pe urcare. Atractia cifrelor a revenit.

Date: aici 

18.10 Sa ma bata cineva daca mai ratez vreo dimineata cu vreme buna (MTB pe Tampa)

Nu ma trezesc eu prea des de dimineata, dar rau fac. Nici astazi nu am plecat de acasa o data cu cocosii, dar reusesc totusi sa ma urc pe MTB la o ora rezonabila cat sa dau o urcare pana la Bancuta si o coborare in Saua Tampei. Si bucuria aceea sincera generata de miscarea in aer liber ar trebui memorata in celulele corpului, ca sa nu mai treaca dimineata cu vreme buna in care sa o lalai in pat.

Date: aici 

22.10 Cand ai noroc cu carul (Poiana + Urs)

Prezenta ursilor pe langa Brasov este o realitate si alertele care suna cel putin o seara pe saptamana prin Racadau sunt dovada certa a acestui fapt. Cand fie zi, fie noapte iti faci veacul pe potecile de langa oras, iti asumi oarecum faptul ca exista un risc minim de a te intalni cu ursul, dar cum de 3 ani si jumatate nu am patit-o niciodata si nici nu avem in anturajul nostru oameni care sa o fi patit, muti cumva inconstient aceasta posibiltate intr-un colt al mintii, pare o amentintare din folclor. Iar daca era sa ma intrebe cineva care cred eu ca este locul cel mai putin probabil sa ma intalnesc cu ursul, probabil gandul mi s-ar fi dus spre Drumul Poienii, un drum cu destul de mult trafic, urcat si coborat pe bicicleta de zeci de ori la care se adauga alte zeci de ori cu masina sau cu autobuzul. Ei bine, cand e sa fie, se intampla fix acolo unde te astepti mai putin. Cum veneam eu la vale dupa o urcare chiar reusita in Poiana, trec de Belvedere si gonesc full spead ahead spre oras, intr-o intrecerea cu intunericul. Desi la momentul respectiv nu m-am uitat la ceas, din experiente anterioare stiu ca prin zona am un 40-50 km/h, in functie de agitatia de la Belvedere si cum pleaca masinile de acolo. Ei bine, cand la viteza aia la 50 de metri in fata ta traverseaza alergand o matahala neagra, ai doua secunde pentru a vantura prin minte o multime de gandui:

1. Sa constientizezi ca asta e urs si nu caine
2. Sa iti revii din uimirea generata de ce naibi cauta ursul pe aici.
3. Sa realizezi ca nu ai nicio sansa sa franezi la timp
4. Sa iti doresti ca Ursul sa fie determinat si sa nu se opreasca in mijlocul drumului, or sa se intoarca in loc, ci doar sa traverseze drumul, sa sara parapetul si  sa se piarda pe versantul plin de lastaris ce coboara spre Schei/ Prund.

Din fericire toate acesta chiar s-au intamplat in ordinea fireasca si am scapat fara sa ma fac afis in fata ursului, dar sper ca acum mi-am luat doza de intalniri de gradul trei pentru inca vreo trei ani de acum incolo.

Date: aici 

25.10 Cand iti place mancarea sau doar o Poiana

Adevarul e ca imi place sa mananc si cele 1700 kcal la care ar trebui sa ma limitez ca sa raman la greutatea actuala imi par tare putine. Mie imi trebuie cam minim 2000, si asta in zilele in care ma abtin de la dulciuri. 2200 e ideal, dar chiar si atunci imi numar caloriile, caci daca ar fi dupa mine as sari repede calul cu paste, pizza si biscuiti. Noroc ca am plecat la timp din Italia. Asa, deci singura solutie ca sa acopar cele 500 de calorii necesare ar fi sa fac sport. Si acum, cat e inca placut afara e simplu. O Valea cu Apa, o Poiana, cu alte cuvinte o pedala. Astazi a fost Poiana si nu pentru ca as avea vreo rafuiala cu urcarea cu pricina, ci pentru ca e drumul asfaltat care imi e cel mai aproape de casa. Ca si ieri partea grea e pana iesi la soare, respectiv la Belvedere. Apoi viata e frumoasa, bluza mea neagra cu manca lunga inmagazineaza caldura ca un calorifer si padurea inca galbena scaladata in lumina diminetii e cel mai bun vestitor al weekendului.

O sa fie mai trist cand va trebui sa ma mut pe trainer. Cam intr-o saptamana, asa, la cum arata prognoza.

Date: aici 

26.10 Facand pe cunoscatorul pe potecile de langa casa (cu Vali si Andrei)

Terenul de joaca de la Brasov mi se pare ideal pentru a invata sau pentru a exersa anumite abilitati la MTB, mai ales in ceea ce privesc coborarile si de multa vreme am tot insistat sa imi aduc prietenii aici pentru o sesiune de dat pe poteci. Nu a fost sa fie nici anul asta si la apel au raspuns doar Vali si Andrei. Diferenta destul de mare intre abilitatile fiecaruia la MTB m-au obligat sa desenez un traseu format in majoritate din urcari si coborari usoare, care sa fie ceva mai greu decat ar avea nevoie Andrei si ceva mai usor decat ar putea Vali. Totusi pe langa asta mai merita luata in calcul vremea impecabila si ultimile frunze de toamna din copaci. Pe jos e deja covor :) .

Sosirea tarzie a oamenilor in Brasov mi-a oferit timpul necesar pentru a mai rezolva din necesitatile administrative ale casei, usor ignorate in ultima saptamana cand programul a fost ceva de genul: repeat (trezit dimineata, iesit cu bicicleta, job, spaniola) until weekend.

Asa ca inversam prioritatile si in weekend rezolvam si chestii neplacute precum facut curatenie.

Reusim sa plecam in tura pe la 12 cu gandul de a urca pe forestierul de la Pietrele lui Solomon, cel mai bun mod de a-ti face incalzirea. Nu a fost sa fie, caci era plin de lume,asa ca reconfiguram pentru Drumul Vechi. Coama lunga ne primeste cu poteca ei placuta si cu poienile linistite scaldate in soare.  Facem apoi legatura pe forestier si asfalt cu drumul pe la Bisericuta Paganilor, iar in Rasnov facem pauza pentru ceva dulce. Atacam apoi forestierul ce urca din Cristian in Poiana Aviatorilor si imi confirm din nou ca in perioada asta forestierele sunt cele mai faine, caci majoritatea pleaca de la altitudinea foioaselor si sunt cam singurele unde mai ai ceva frunze galbene in copaci.

De aici ajungem repede in Poiana Mica si urcam spre cariera veche pentru a incepe coborarea spre Brasov pe traseul de la Bike Race. Aceasta trebuia sa fie cireasa de pe.tort pentru Vali si pentru ca i-a iesit integral la prima vedere, mi-am pus in minte ca la primavara sa mai mergem pe aici si sa o legam cap-coada. Chiar mi se pare mare diferenta intre modul in care te asezi pe bicicleta cand mergi legat (si starea inerenta de flow pe care ti-o da acest lucru), versul stilul de mers cu pauze scurte si dese. Ajungem acasa fix cand s-a stins lumina si ne incheiem seara cu paste si prajitura, gatite de Chef Ursul.

Date: aici 

29.10 Aproape mia de dimineata (din nou MTB prin Postavaru)

Picioarele nu mai trag deloc bine la deal si nici nu e de mirare dupa 7 zile fara pauza. Unele zile au fost mai lungi, altele mai scurte, dar majoritatea s-au scurs intr-un fel sau altul pe MTB si toate au venit la pachet cu vreme buna, poteci faine si o senzatie perpetuua de placere. Senzatie dupa care alergam si azi. Chiar daca pe urcare merg destul de lesinati (watti nu mint), in minte nu pastrez decat coborarea. Si bucuria faptului ca am reusit sa ne mobilizam si chiar sa ne trezim la 6 pentru a profita de o ultima zi cu vreme buna, inainte de venirea primului front cu aer rece din vara asta deghizata in toamna.

Dam o urcare lunga pe forestierul de la Solomon, pana ce prindem coborarea de pe triunghiul albastru ce ne scoate in Valea cu Apa. Continuam distractia cu o Putreda, urcam pe Scenic, iar eu ma retrag in glorie spre Saua Tampei si ulterior spre Bazine. Bifez si astazi doua puncte nevralgice rezolvate, unul pe Valea cu Apa si unul pe Putreda. Cu putin curaj, as putea lega Putreda integral sezonul asta. 

Date: aici