duminică, 22 martie 2020

Jurnal de coronavirus. Autoizolare Z6. Zwift- pastila mea de uitare


Prin iarna mi-a ajuns in feed-ul de Facebook un articol al celor de la Training Peaks cu sfaturi legate de amenajarea unui loc in casa pentru antrenamentele de bicicleta indoor. Se numea "How to Set Up The Ideal Pain Cave" https://www.trainingpeaks.com/blog/how-to-set-up-the-ideal-pain-cave/ .  Multi din cei care practica ciclismul in mod constant si sustinut sunt obisnuiti cu ideea de antrenamente indoor, mai ales pe perioada iernii. Pentru noi cred ca este al patrulea sezon de pedalat in casa in lunga iarna brasoveana, si pentru a face lucrurile mai interesante, dar si mai eficiente, folosim un "joc" numit Zwift. Functioneaza pe baza de abonament lunar si incoporeaza antrenamente individuale, planuri de antrenament, antrenamente de grup, respectiv evenimente si curse. Oferta este vasta, cu aproximativ 50-100 de evenimente pe zi si mii de utilizatori logati la orice ora. Principiul e simplu: ai nevoie de un mod de a masura/ calcula puterea generata atunci cand pedalezi si cu acea putere iti propulsezi un avatar in joc.

Daca iarna Zwiftul e principala modalitate de antrenament specific pentru ciclism, de regula prin martie ne inchideam abonanamentul si incepeam sa iesim pe langa Brasov, beneficiind atat de temperaturile placute, cat si de ziua ce se lungeste vizibil. Nu si in timpul coronavirusului. Momentan, cat mai dureaza auto-izolarea de 14 zile, existenta Zwift-ului e o adevarata mana cereasca, dar presimt ca nici dupa aceea nu va scadea din importanta. Si sincera sa fiu, ora aceea de efort intens de pe Zwift fuctioneaza in perioada asta ca o pastila de uitare. Nu sunt fanul orelor fara numar petrecute pe trainer si de regula aleg curse sau antrenamente intense de putin sub sau putin peste o ora, in care sa dau tot ce-i mai bun din mine. Cum punctul meu forte este anduranta, Zwiftul vine si lucreaza exact pe partea de intensitate. Si cum da, sunt o fire oarecum competitiva, dau ce-i mai bun din mine atunci cand ma intrec cu alti oameni. Si in ora aceea de competitie uit de toate, de izolare, de primavara greu de suportat in izolare si cu natura picurata oricum cu lingurita, de Coronavirus, de oameni morti, de oameni inconstienti, uit chiar si de viitor. Acea ora este probabil singura ora din zi in care traiesc cumva in prezent, fara sa proiectez asteptari, fara sa citesc sau sa scriu despre realitatea zilnica. Traiesc pentru fiecare pedala, fiecare secunda, fiecare watt si ma spal pe creier, cum speli suprafetele contaminate de virusi cu clor. 

Intreaga serie de postari despre epidemia de coronavirus este disponibila aici .

0 comments:

Trimiteți un comentariu