Albania in extra-sezon

“Twenty years from now, you will be more disappointed by the things that you didn’t do, than by the ones you did do. So, throw off the bowlines. Sail away from the safe harbour. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.”

Principala lectie invatata dupa Albania este ca atunci cand esti in dubiu daca sa mergi sau nu intr-un loc nou, ai face bine sa mergi. Chiar si atunci cand nu par a fi conditii ideale. Cu ceva calatorii anterioare (si experienta aferenta), sunt sanse destul de mari sa ai capacitatea, ca adult, sa poti desena ceva care sa iasa bine. Uitandu-ma in spate, decizia luata marti dimineata la ora 5 cand ne-am trezit nehotarati daca sa ne punem in miscare sau sa ne bucuram de ultimile frunze galbene acasa, a fost cea corecta, insa meritul sau catalizatorul a fost Marius, care cu trezirea lui matinala ne-a alungat letargia. Am renuntat la echipamentul de camping, am indesat in locul corturilor si sacilor de dormit multe jucarii atat pentru vreme proasta, cat si pentru plaja, am incropit pe masina asigurarile si check-in-ul si dusi am fost.

Lectia Albaniei- Niciodata nu amana sau anula o vacanta in familie

Albania nu e atat de calda pe cat ne asteptam... Duster-ul promis lui Marius s-a transformat intr-un Opel Corsa cu cutie automata, singura masina de clasa mica (si ieftina) gasita la o companie decenta de inchirieri masini, fara rezervare.

Din Tirana am luat direct drumul marii cu promisiunea de vreme buna pentru zilele urmatoare. 

Un apus nesperat, pe o plaja neinteresanta de pe litoralul albanez

Albania e (inca) / si despre plaje salbatice

Cum primele zile se anuntau a fi zile de plaja, pornim vanatoarea de plaje faine. Mai intai pe google maps, iar apoi in teren. Prima alegere a fost una inspirata-Porto Novo, intr-un capat de peninsula, cu nisip fin si valuri spumoase. Marea cu apa sarata si suprafata agitata nu pare a fi pe gusturile lui Marius, dar cu rabdare, reusim sa ne imprietenim cu valurile, sa ne distram calarindu-le, sa acceptam sarea ca pe o parte din jocul numit mare. 

Porto Novo

A doua zi, ne continuam drumul spre sud, sarim un pas de 1000 m si schimbam marea. Ionica ne asteapta cu ale ei plaje cu pietris, pietre de care Marius nu pare a fi deranjat, dar ale caror masaj noi nu il apreciem deloc. De data asta am mers direct la pomul laudat-Gjipe Beach. O plaja fara acces auto, pe vremuri secreta, pe care acum insa o stie toata lumea. Probabil ca in sezon e compromisa, dar acum nu sunt mai mult de 10 cearsafuri si spatiu suficient. Desi este un golf, marea e totusi agitata, valurile sunt mari si pietrele nu ajuta la partea de echilibru. Totusi printre reprize de joaca si intrat in mare, orele se scurg si apusul ne prinde pe drumul de intoarcere spre masina. Culorile lui prevestesc schimbarea vremii, ce ne va determina sa ne gasim si alte activitati in Albania. 

Ibizza style

Albania e mai mult decat plaje

La Ksamil in sudul sudului, acolo unde apa este de un turcoaz superb nu am mai ajuns. Din Sarande am cotit spre est, pentru un scurt hike la un lac supranumit si "Ochiul Albastru", iar apoi am urcat spre Gjirokaster, un oras din Albania inclus in Patrimoniul Unesco datorita arhitecturii otomane foarte bine prezervate. Au fost 2 zile cu multa ploaie (cred ca Brasovul s-ar fi inundat daca ploua atat), insa ploaia calda ne-a permis sa si hoinarim pe strazi vechi si noi, sa urcam scari nesfarsite care se preling printre zidurile caselor, sa vizitam vechi case albaneze cu arhitectura de inspiratie otomana, precum si un castel si un muzeu al armelor. A fost prima experienta de turism cultural cu Marius, ca sa zic asa, si a fost un succes atat pentru copil, cat si pentru parinti. E interesat de observat in anii urmatori daca acest gen de vacante culturale vor prinde, deoarece Europa e cel mai ofertant continent la acest capitol. 

O drumetie scurta la "ochiul albastru"

Castelul si muzeul armelor din Gjirokaster- un loc bun de vizitat atunci cand ploua

Un centru vechi, foarte pitoresc si bine pastrat in Gjirokaster

Sa merg sau sa nu merg in Albania ?

Noua Albania ne- a placut in felul ei, insa nu e pentru oricine. Albania e o tara din Balcani si fara o intelegere si o acceptare a spiritului balcanic, nu o sa mearga. 

Ca orice tara din Balcani e o tara a contrastelor. Pare o Romanie a anilor 2000, cu magazine care vand pantofi vechi, lipite de magazine cu pantofi de firma, dar made in China, cu ateliere intunecoase de croitorie, lipite de magazine cu rochii de ocazie, cu comert mic, in care pare ca fiecare fie vinde, fie cumpara ceva. Cu masini relativi noi, dar autobuze vechi, cu blocuri comuniste, cu mult gunoi aparent sau ascuns, dar si cu infrastructura turistica (hoteluri, restaurante etc) scalata la influxul din vara.

Unele lucruri sunt mai ieftine ca la noi (mancarea de tip fast-food, cazarile, masinile de inchiriat), altele sunt mai scumpe (benzina, mancarea din supermarket). Per ansamblu, Allbania nu e ieftina, nivelul fiind apropiat de cel al Romaniei. Albania e murdara in zonele populate, doar in munti scapi de gunoi. Din aceasta cauza si variantele de wild camping, la o adica, trebuie alese cu grija. Oamenii sunt insa faini - ca in intreaga peninsula Balcanica, deachisi si binevoitori, chiar si cand nu te poti intelege decat prin semne/ tonul vocii. 

Eu m-as intoarce cu siguranta, sa explorez si partea de est unde am stat prea putin, precum si ceva plaje unde nu se poate ajunge eventual decat cu barca sau caiacul. As reveni probabil la mijloc/ final de septembrie, cand e vreme stabila, apa calda,  si se termina sezonul turistic. 

Pana cand vom reveni, cum Albania a fost despre mare, inchei cu cateva poze luminoase si calduroase, cat sa ne treaca peste iarna ce se apropie.

Foto by Radu