April overnighters

In Aprilie, o data cu primavara grabita din acest an, am deschis si sezonul de overnighters, cu 2 ture faine, intre fete, fiecare intr-o alta formula.

Prima data am fost in Magura Branului, alaturi de Cristina. Pe cat de mult imi place Magura Branului, pe atata ma limiteaza alergia la polen sa ma bucur de ea in lunile in care faneata e la apogeu (mai-iulie). Asa ca acum, pe o vreme de iunie din punct de vedere termic, in care urc la tricou tot traseul, plec cu ochii pierduti in verdele padurii de fag si de mesteceni de la poale si cu gandul la ghioceii si brandusele ce sper sa ne astepte 400 m mai sus. Ii arat Cristinei toate punctele de belvedere pe care le stiu si parca soarele apune prea repede azi, iar Bucegiul intra prea repede in umbra. Desi pe Cristina am intalnit-o rarisim (prima data gazduindu-ne in Chamonix cand am facut Tour du Mont Blanc cu MTB-ul) conversatia curge natural, asa cum era de asteptat intre 2 femei care impart aceeasi pasiune numita munte. Reprezentarea si activitatile principale sunt poate diferite, dar puntea e acolo, si fire nevazute ne leaga, iar poteca ne insoteste, martora tacuta la conversatia noastra care se scurge ca un fluviu.

Sus e frig si dupa ce punem cortul rapid incercam sa pornim focul, ceea ce pentru mine e o mica provocare fara parafina. Dupa cateva incercari esuate si mult fum trecem la frunzele uscate care abunda in padurea de sus si pornim un foc sanatos, pe care il acompaniem cu o supa calda si o visinata de la Cristina, dezlegatoate de limbi si incalzitoare de maruntaie.

A doua zi coboram lenes pe acelasi drum la timp pentru a ajunge acasa inaintea prafului saharian.

Al doilea overnighter a fost intr-una din cele mai faine companii posibile si intr-un loc pe care il aveam in minte inca din iarna trecuta (in Piatra Craiului). Doar ca iarna zapada niveleaza totul si semnele mele de intrebare erau legate de terenul care s-ar putea sa nu ne lase sa ridicam nici macar un cort mic.

Tura nu era lunga, tropaitul era doar asa, de incalzire. O ora la deal seara, o ora la vale dimineata. Intre ele acele mici placeri care se numesc foc, povesti, noapte calda cu luna profilata printre brazi, lumina galbena a rasaritului, cafea cu ceva dulce si soarele mangaind bland drumul ce ne reintoarce la masina si la rutina din timpul saptamanii.

Mi se pare foarte fain faptul ca ambele iteratii au fost cu prezenta exclusiv feminina si asta pentru ca stiu prea bine cat de greu este ca mama si femeie sa jonglezi cu toate sarcinile, cu tot ce e de facut zi de zi, cum mereu ai tendinta sa ii pui pe cei din jur pe primul loc si cum in unele cazuri esti pur si simplu prea obosita sau prea stresata pentru altceva decat rutina zilnica.